12,299 matches
-
fi de exemplu câmpurile de forțe. Fizica de particule cuantifică acest aspect împărțind particulele elementare în două categorii: cele care alcătuiesc materia „de zi cu zi”, care constă în mare parte din atomi, numite "fermioni", și așa numiții "bosoni", particule elementare responsabile pentru acțiunea forțelor. După această definiție, numai materia "fermionică" este considerată materie. Antimateria este la rândul ei o formă a materiei. În domeniul cosmologiei și astrofizicii se constată o discrepanță între comportamentul observat al unor structuri masive (de pildă
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
electromagnetică, forța nucleară tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33 minute) de la momentul originar particulele elementare se asamblează pentru a forma izotopii nucleelor de hidrogen și heliu. Datorită micșorării căldurii inițiale (care era numai lumină și care anihila orice alte forțe), deci datorită scăderii temperaturii apar forțele de bază. După 100 de milioane de ani se
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
occidentale, necesitatea schimbării omului. Primul său roman, "Extinderea domeniului luptei", este remarcat în revistele literare, transformându-l pe Houellebecq în capul de filă al unei generații literare axată tematic pe descrierea mizeriei sufletești a omului contemporan. Cu romanul următor, "Particulele elementare" (1998), scriitorul cunoaște o celebritate imediată, urmând ca la apariția romanului "Platforma" (2001) faima sa mondială să fie una fără precedent în ultimele decenii pentru un scriitor francez, aducându-i oferte de traducere din peste treizeci de țări. În urma unui
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
Constanta a fost mai târziu redefinită ca fiind numărul de atomi din 12 g de izotop de (C), și încă mai târziu generalizată ca legătură între cantitatea de substanță și greutatea moleculară. De exemplu, la o , 1 gram de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și are
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
Faraday a publicat . Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea a unui singur electron, se obține numărul lui Avogadro. Din 1910, calcule mai noi au determinată cu mai mare precizie valorile pentru constanta lui Faraday constantă și pentru sarcina elementară. ("A se vedea mai jos") Perrin a propus inițial ca denumirea de "numărul lui Avogadro" ("N") să se refere la numărul de molecule dintr-un singur gram-moleculă de oxigen (exact de oxigen, în conformitate cu definițiile vremii), și acest termen este încă
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
și microscopice () ale naturii. Ca atare, acesta oferă o legătură între alte constante fizice și proprietăți. De exemplu, după valorile 2014 CODATA, ea stabilește următoarea relație între constanta gazului ideal "R" și constanta Boltzmann "k", și între "F" și sarcina elementară "e", Constanta lui Avogadro intră și în definiția unității unificate de masă atomică, u, unde "M" este . Cea mai veche metodă precisă pentru a măsura valoarea de constanta lui Avogadro s-a bazat pe . Principiul este de a măsura , "F
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
este . Cea mai veche metodă precisă pentru a măsura valoarea de constanta lui Avogadro s-a bazat pe . Principiul este de a măsura , "F", care reprezintă sarcina electrică transportată de un mol de electroni, și să o împartă la sarcina elementară, "e", pentru a obține constanta lui Avogadro. Experimentul clasic este acela al lui Bower și Davis de la NIST, și se bazează pe dizolvarea argintului metalic din anodul unei celule de electroliză, în timp ce prin ea trece un curent electric constant "I
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
umană 3. Considerații privind lupta omului cu natura II. Cadrul biologic: 1. Populația din Vrancea 2. Structura natropologică a populației 3. Istoria descendenței familiale 4. Analiza demografică a zonei 5. Alimentația locuitorilor 6. Locuințele III. Cadrul istoric: 1. Satul - formă elementară a vieții răzeșilor 2. Satele stup și roirile 3. Organizarea cvasistală a Vrancei 4. Luptele sociale în Vrancea 5. Apariția satului Nerej actual 6. Procesul de dizolvare a organizării sociale din Nerej IV. Cadrul psihic: 1. Colectivitatea psihică țărănească - vol
Metoda monografică () [Corola-website/Science/299166_a_300495]
-
la Skopje). Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, "Haiducii Pindului" prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama, Julieta (născută Pop), era româncă. Urmează școala elementară de la "Pitar Moș" și "Liceul Regina Maria" din București, face studii universitare la Școala de Arte Frumoase, unde îl are profesor pe Dimitrie Gusti. Ca membră a echipelor monografice organizate de școala sociologică de la București în localitățile Cornova, Drăguș și
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
studiază constituenții fundamentali ai materiei și interacțiunile acestora. O particulă elementară este o particulă subatomică ale cărei proprietăți pot fi înțelese fără a presupune că ea ar avea o structură internă. În dezvoltarea fizicii cuantice, unele particule subatomice considerate elementare la un anumit moment s-au dovedit ulterior a avea o
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
studiază constituenții fundamentali ai materiei și interacțiunile acestora. O particulă elementară este o particulă subatomică ale cărei proprietăți pot fi înțelese fără a presupune că ea ar avea o structură internă. În dezvoltarea fizicii cuantice, unele particule subatomice considerate elementare la un anumit moment s-au dovedit ulterior a avea o structură internă. Explorarea structurii materiei la scară din ce în ce mai mică a fost realizată experimental în procese de ciocnire la energii din ce în ce mai mari: fizica particulelor elementare este cunoscută și ca fizica
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
cuantice, unele particule subatomice considerate elementare la un anumit moment s-au dovedit ulterior a avea o structură internă. Explorarea structurii materiei la scară din ce în ce mai mică a fost realizată experimental în procese de ciocnire la energii din ce în ce mai mari: fizica particulelor elementare este cunoscută și ca fizica energiilor înalte. Rezultatele experimentale obținute și modelele teoretice elaborate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea au fost sintetizate în modelul standard, conform căruia particule elementare sunt quarkurile și leptonii, împreună cu bosonii de calibrare
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
de ciocnire la energii din ce în ce mai mari: fizica particulelor elementare este cunoscută și ca fizica energiilor înalte. Rezultatele experimentale obținute și modelele teoretice elaborate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea au fost sintetizate în modelul standard, conform căruia particule elementare sunt quarkurile și leptonii, împreună cu bosonii de calibrare (care mediază interacțiunile electromagnetică, slabă și tare). Acestora li se adaugă bosonul Higgs (postulat pentru a explica masele diferite de zero ale particulelor elementare și confirmat experimental în anul 2013). Gravitonul, postulat
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
fost sintetizate în modelul standard, conform căruia particule elementare sunt quarkurile și leptonii, împreună cu bosonii de calibrare (care mediază interacțiunile electromagnetică, slabă și tare). Acestora li se adaugă bosonul Higgs (postulat pentru a explica masele diferite de zero ale particulelor elementare și confirmat experimental în anul 2013). Gravitonul, postulat ca mediator al interacțiunii gravitaționale, a rămas deocamdată ipotetic și nu este inclus în modelul standard. Denumirile particulelor subatomice sunt indicate simbolic printr-o literă din alfabetul latin sau grec. Exemplu: foton
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
relației E = mc, masele particulelor sunt măsurate în unități de energie echivalente. Exemple: masa electronului m = 0,510999 MeV, masa protonului m = 938,272 MeV, masa bosonului Higgs m = 125,09 ± 0,21 GeV. Unitatea de sarcină electrică este sarcina elementară. Exemplu: sarcina electronului este -1. Electronul și protonul sunt particule stabile, componente ale atomilor care, la rândul lor, sunt componenții materiei la scară macroscopică. O placă metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin accelerare într-un câmp
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
accelerare într-un câmp electromagnetic devine un fascicul de electroni. Protonii se obțin ionizând atomi de hidrogen; cum masa electronului e neglijabil de mică față de masa protonului, un rezervor de hidrogen este practic un rezervor de protoni. Alte particule subatomice (elementare sau compuse) sunt produse în procese elementare care au loc în natură sau în laborator. Particule de energie înaltă provenind de la surse situate în spațiul extraterestru produc neîntrerupt în straturile superioare ale atmosferei cascade de particule secundare. Această "radiație cosmică
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
fascicul de electroni. Protonii se obțin ionizând atomi de hidrogen; cum masa electronului e neglijabil de mică față de masa protonului, un rezervor de hidrogen este practic un rezervor de protoni. Alte particule subatomice (elementare sau compuse) sunt produse în procese elementare care au loc în natură sau în laborator. Particule de energie înaltă provenind de la surse situate în spațiul extraterestru produc neîntrerupt în straturile superioare ale atmosferei cascade de particule secundare. Această "radiație cosmică" este o sursă naturală de particule cu
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
cosmice cer multă răbdare și durează un timp îndelungat. Reacțiile nucleare produc o diversitate de particule, în principal neutroni, neutrini, electroni și pozitroni, fotoni (radiație gama). Reactoarele de cercetare servesc ca surse de particule în experimente efectuate în laborator. Particulele elementare sunt produse în laborator ca fragmente rezultate din procese de ciocnire. Fragmentarea la scară mică și producerea de fragmente masive necesită energii înalte, care se realizează prin accelerare. O sursă de ioni produce particule încărcate electric (protoni sau electroni); acestea
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
se utilizează predominant camerele cu scântei, care produc imagini fotografice ale traiectoriilor, și camere multifilare proporționale, camere cu derivă și detectoare cu semiconductori (germaniu sau siliciu), care trimit datele colectate într-un computer unde ele sunt procesate. Istoricul fizicii particulelor elementare a început odată cu descoperirea electronului (1897); în anul 2013, când a fost stabilită fără echivoc existența bosonului Higgs, el nu se încheiase. Evoluția cunoașterii în acest domeniu al fizicii moderne a avut loc prin întrepătrunderea și stimularea reciprocă a realizărilor
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
când a fost stabilită fără echivoc existența bosonului Higgs, el nu se încheiase. Evoluția cunoașterii în acest domeniu al fizicii moderne a avut loc prin întrepătrunderea și stimularea reciprocă a realizărilor experimentale și ideilor teoretice. Unele particule identificate inițial ca elementare (cum sunt protonul și pionul) s-au dovedit ulterior a avea o structură internă. Experimentele efectuate de J.J. Thomson în 1897 asupra razelor catodice au arătat că acestea constau din „corpusculi” de sarcină electrică negativă și masă mult mai mică
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
sunt grupați în "supermultipleți" care pun în evidență simetria aproximativă SU(3) a interacției tari, fără a indica natura acesteia. În 1964, Gell-Mann (și, în mod independent, George Zweig) a formulat ipoteza că hadronii sunt particule compuse, alcătuite din unități elementare pe care le-a numit "quarkuri" (singular: "quark"). Erau postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2 și să aibă sarcină electrică fracționară (respectiv
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2 și să aibă sarcină electrică fracționară (respectiv 2/3, -1/3 și -1/3 din sarcina elementară). Simetria evidențiată de calea octuplă putea fi explicată presupunând că mezonii sunt compuși dintr-o pereche quark-antiquark formula 15, iar barionii din trei quarkuri formula 16. Acest model matematic avea defectul că viola principiul de excluziune. Oscar W. Greenberg a arătat că
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
la formularea unor teorii care descriu corect, în primă aproximație, structura materiei până la o scară de ordinul a 1/1000 din dimensiunile nucleului atomic. Ansamblul acestor teorii constituie "modelul standard". Modelul standard recunoaște existența a trei categorii principale de particule elementare: quarkuri, leptoni și mediatori (bosoni vectoriali intermediari). Acestora li se adaugă bosonul Higgs (boson scalar asociat cu ruperea spontană a simetriei, care constituie o a patra categorie. Pe când leptonii sunt particule elementare, hadronii au o structură internă. Aceștia sunt stări
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
recunoaște existența a trei categorii principale de particule elementare: quarkuri, leptoni și mediatori (bosoni vectoriali intermediari). Acestora li se adaugă bosonul Higgs (boson scalar asociat cu ruperea spontană a simetriei, care constituie o a patra categorie. Pe când leptonii sunt particule elementare, hadronii au o structură internă. Aceștia sunt stări legate de quarkuri și/sau antiquarkuri, pe care forța tare mediată de gluoni îi constrânge într-o regiune limitată ("quark confinement"), în interiorul căreia ei sunt practic liberi ("asymptotic freedom"). Mezonii sunt compuși
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]