13,637 matches
-
acestui „Da“ spus cu toată convingerea, cu calm, intensitate, un „Da“ care mi-a schimbat viața. Urcând scările, Îmi imaginam că am să fiu primit Într-o sală festivă, plină de cupe de șampanie, aranjate pe mese În jurul cărora o elită artistică internațională, comunicând prin traducere simultană (un fel de UNESCO al teatrului), era curioasă să asculte speech-ul inaugural, anunțând direcțiile concrete de lucru pentru Întregul an. Am deschis ușa și pentru o secundă mi s-a părut că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
propriei vanități. „Ești responsabil cu pregătirea unui spectacol pentru copii!“ Eu, spectacol pentru copii? Eu, care veneam de la „La Mama“, din cuibul avangardei americane, să mă ocup de un spectacol pentru copii!? De ce tocmai eu, care visam la spectacole de elită, cu mișcări stilizate și metafore profunde? Evident, trebuia, nu aveam Încotro decât să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că sunt pentru un timp Într-un laborator de cercetări, un loc unde accepți de bunăvoie că nu orice clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
La operă sau În teatru, publicul e și el diferit. Acel public este Încă În majoritate burghez, nicidecum un public de tineri, căci ei nu și-ar permite să plătească 200 de dolari, cât costă un bilet la Metropolitan. Acolo elite de businessmen și de soții În rochii sclipitoare, prezente În sală mai mult ca să fie văzute decât să vadă, vin să-și Îndeplinească „datoria“ față de cultură, să arate că se află printre cetățenii onorabili, buni samariteni față de artiști. Aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
notei cu pricina, a făcut o săritură ca Barișnikov și, după ce a cântat suspendat În aer cel mai dificil sunet posibil, a aterizat pe podeaua scenei, lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-am revăzut de atunci. Recent am aflat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
miracol și călătorii imaginare au inspirat nu doar pe compozitori, ci și pe regizori. Cearta celor doi venețieni faimoși (Goldoni era un burghez Înstărit și foarte popular printre venețienii de rând, angajat În activitățile sociale, pe când Gozzi făcea parte din elita aristocratică și din cercuri ezoterice abstracte, nefiind deloc interesat să scrie despre viața obișnuită de zi cu zi) amintește de cearta nu mai puțin faimoasă dintre Stanislavski și Meyerhold, aceeași luptă Între realism și abstract, Între adevărul detaliat și imaginația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
capăt. Dar când se ajunge la momentul Împăcării finale, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii nu convin opoziției, pe motiv că seamănă, mi s-a explicat mai târziu, cu ceaușista Cântare a României. „Un Brâncuși folcloric, ce kitsch oribil!“, șușotea fina elită intelectuală. În fine, spectacolul de pe scenă se sfârșește, dar armonia nu coboară și În sală! Ies să salut publicul. Sunt primit cu ovații de unii, cu răceală de alții (la București neajungând Încă moda interjecției huo la operă). Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au creat un statut controversat: „Șerban e un regizor interesant, dar are prea multe idei“ - cu alte cuvinte, eram periculos pentru Met, unde interesează În primul rând vocile de aur, și nu inovația În spectacol. Gustul e dictat de o elită bogată, În frunte cu familiile Rockefeller și Vanderbilt, care impun, odată cu donațiile considerabile, un stil așa-zis clasic, adică reluarea la infinit a ceea ce a avut succes cu circa cincizeci de ani În urmă. Ce conta că mai toate marile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dacă nu li se livrează marfa pe gustul lor, Își retrag banii. Iar Met-ul depinde În mare proporție de aceste fonduri private ale milionarilor orașului. Odată intrată În panică, direcțiunea a luat decizia radicală de a spune NU modernității, protejând elita de iritările unor idei regizorale curajoase. Tot ce doreau ei era ca Faust să arate frumos și să sune bine! Distribuția Întrunea Într-adevăr unele dintre cele mai bune voci din circuitul mondial al operei: Roberto Alagna, René Pape, Dimitri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
părea chiar iritat că se Întâmpla ceva. În astfel de condiții, lucrul nostru la Faust nu a dus la rezultatul pe care-l speram. După atâtea lupte inutile pe toate fronturile Între tradiție și inovație, ca să rezistăm durei cenzuri a elitei marilor finanțe, nici eu, nici scenograful, nici Maestro și nici Volpe nu am fost fericiți. Publicul Însă a ovaționat Îndelung spectacolul, care s-a jucat cu casa Închisă, la fel ca și Cellini, cu un an Înainte. Cât despre critici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
experiență armonioasă. Spectacolul, deși socotit experimental În termenii convenționali ai tradiției, se adresa unui public larg, care a primit bucuros impactul piesei lui Shakespeare și al muzicii lui Britten. Nu cred că un experiment trebuie să se adreseze doar unei elite, dimpotrivă, el trebuie să fie deschis tuturor. Această lecție pe care o știam de la Brook s-a dovedit valabilă cu Visul și În versiunea noastră. Nevoia de ateliere și de centre de creație După Oedipe n-am mai pus În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a‑l invita pe Niky a fost confirmat\ [i de distincția de mare onoare care i‑a fost decernat\: Premiul Pre[edintelui Universit\ții Columbia pentru Excelenț\ `n Pedagogie, acordat `n urma unui proces de selecție foarte riguros, unei elite de profesori universitari remarcabili din toate disciplinele (n.a.). * Multe dintre ideile mele despre Hamlet, ca [i despre alte piese shakespeariene, s‑au cristalizat sub influența c\rților lui Martin Lings [i Beryl Pogson (n.a.). * Basarab Nicolescu este pre[edintele Centrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai vine! 3 Un alt câine, reproducătorul de elită, cu fire blândă, al unei familii feroce, un mare danez care n-avea acces În casă, a jucat un rol plăcut Într-o aventură ce s-a petrecut Într-una din zilele următoare, dacă nu chiar a doua zi. S-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
destul de banal. Pe caprifoiul ce atârna pe speteaza sculptată a unei bănci din fața intrării principale, Îngerul meu păzitor (ale cărui aripi seamănă cu cele ale arhanghelului Gavril pictat de Fra Angelico, exceptând purgatoriul florentin) mi-a arătat un vizitator de elită, o vietate splendidă, galben-pal cu pete negre, cu franjuri albastre și câte o bulină de cinabru deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
URSS i-a făcut pe mulți cititori să considere expatrierea sa drept Încă una din nenorocirile aduse de Revoluția din 1917. Numai În România opera lui Nabokov n-a putut să pătrundă În cei cincizeci de ani de comunism (deși elita intelectuală o cunoștea din traduceri franțuzești și din auzite). O jumătate de secol fără Nabokov - iată o situație rușinoasă și regretabilă. ALEX. ȘTEFĂNESCU . Drumul Spânzuratului (În fr. În orig.). Menționăm că notele din subsol aparțin versiunii românești (n. r.). . Formă. (În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe care n-am timp să mi-o controlez, mă surprinde. * Căința lui Abuladze provoacă un dublu șoc: ca film politic și ca film de artă. Capodopera regizorului gruzin pare o înlănțuire de paradoxuri: făcută parcă pentru cele mai subtile elite, ea s-a bucurat de o uriașă popularitate; exprimând un mesaj cât se poate de simplu și clar - iată ce pot face dictatura, totalitarismul, până unde pot merge -, ea este extrem de pretențioasă din punct de vedere artistic; transparentă, perfect accesibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pungi de plastic, coșuri și coșulețe și chiar panere de pâine și nu în ultimul rând corpurile noastre calde cărora li se adaptează cu iscusință în funcție de poziția acestora și pe care le preferă în virtutea faptului că aparținem cu toții aceleiași minunate elite, a mamiferelor... Aproape fiecare zi ne aduce surpriza unor noi spații securizante inaugurate și folosite de ei: cele de sub masă, de sub scăunele și scaune, dintre scaunele cu speteaza lipită de marginea mesei și plafonul format de partea dinăuntru al tăbliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al celor istorice). * Nu există și nu poate exista dispensă de xenofobie. * Ce paradă de erudiție ezoterică, câte ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate exista dispensă de xenofobie. * Ce paradă de erudiție ezoterică, câte ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la răstimpuri, apăsat, o singură replică, lapidară. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
slabi și nu a celor tari, a celor săraci și nu a celor bogați, a smeriților și nu a trufașilor, a „umiliților și obidiților” și nu a „demonilor”, a oamenilor și nu a supraoamenilor, a celor „simpli” și nu a elitelor. Sunt de stânga pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții să învie; și ca Dumnezeu să-i ierte pe toți; deoarece ideea apocatastazei lui Origen mă entuziasmează, ca și cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Karamazov... În același timp, păstrând proporțiile am rezervat marilor protagoniști spațiul și considerația necesară”. Recitind pasajul acum, în 1996, descopăr, nu fără uimire, că sunt de stânga până și în raport cu personajele literare (cele ale romancierului rus în cazul de față)! Elitei protagoniștilor eu îi opun cumva - prin acea „tentativă de reabilitare a «umiliților și obidiților» operei dostoievskiene” - mulțimea personajelor mici, aparent insignifiante. * Printre subiectivități tăioase, exacerbate de libertatea de exprimare, propria-mi (cum altfel) subiectivitate; mai temperată totuși de posibilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numește „egoismul vecin cu nebunia”. Să înțelegem termenul atât ca „demență” cât și ca „a nu fi bun” (ne-bun). Desigur, fenomenul a existat din totdeauna, dar azi e un fenomen de massă. Consecința e ̀ împuținarea, marginalizarea și ignorarea elitelor. Dispariția modelelor, atât morale cât Despre lucrurile cu adevărat importante 27 și comportamentale. O lume fără repere. Fără scară de valori. Fără valori. O lume ̀în care aproape nimeni nu-și mai asumă și nu-și recunoaște vreo obligație
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nvățământului ̀ în Franța (Lionel Jospin și Jack Lang), tinzând la o educație nivelatoare, anti-selectivă, demagogic anti-elitară, a avut niște efecte catastrofale, socialmente probabil iremediabile pentru o generație. La noi, după patru decenii de falsificare a istoriei și eradicare a elitelor, ce să mai spunem ? Atât doar, că au fost totuși două perioade mai puțin rele, între 1964-1971 sau în ultimii ani pre-decembriști, când copiii erau în grija bunicilor. Există, e adevărat, și un soi de parazitare a memoriei, o anumită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și pe aceea de a fi fost capitală pur și simplu. Era o societate mai europeană într-un sens decât cea bucureșteană, prin non-balcanism și prin faptul că la Iași nu existau șanse de parvenire pentru indivizii inculți și grosolani. Elita ieșeană era una curat intelectuală, fără sau doar cu minime imixtiuni plutocratice și avea timp suficient atât pentru lectură și studiu, cât și pentru conversație, nu simplă „șuetă”, ci artă a conversației, trăsătură caracteristică a ceea ce s-a numit une
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vizitele unui troțkist în România, unul care publicase operele „profetului roșu” în toată Scandinavia. Apariția cărților lui Isaac Deutscher, biograful lui Troțki în Suedia (admirabil tradus de criticul prestigios Otto Mannheimer și alții), fusese un succes fulminant, adunând în jurul editurii elita scandinavă și pe visători. Erau cărți care amenințau liniștea imperiului roșu. Eu nu știam mai nimic despre Troțki, numai lucruri generale. Citind ce scrisese el despre cultură, de exemplu, când propunea transformarea bisericilor în săli de cinema, mă surprinsese, făcându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
elevi, cărora profesoara de mai târziu le-a îndrumat pașii începuturilor de succese în arta cântului, în același local unde ucenicise, atât la Liceu cât și la Conservatorul care a funcționat în aceleași spații. Luând lecții temeinice în școli de elită, studiind pianul de timpuriu cu o profesoară eminentă (Florica Nițulescu), și-a desăvârșit apoi studiile academice de canto între 1939 și 1943, la aceeași Academie ieșeană unde mai târziu devine o desăvârșită profesoară. Ca interpretă, în tinerețe, după colaborări repetate
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]