12,301 matches
-
incompetenți sau nepotriviți puteau ușor ajunge comandanți, cum s-a întâmplat cu Afonso de Albuquerque sau cu Dom Joăo de Castro. Au supraviețuit doar vagi detalii despre criteriile după care guvernul portughez l-a selectat pe Cabral drept lider al expediției în India. În decretul regal prin care a fost numit comandant, singurele motive date sunt „meritele și serviciile”. Nu se știe mai mult despre aceste calificări. Istoricul William Greenlee a afirmat că regele Manuel I „îl știa, fără îndoială, bine
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
și a afirmat că alegerea lui Cabral „a fost o tentativă deliberată de a echilibra interesele facțiunilor rivale de familii nobiliare, căci nu pare a avea altă calitate care să-l recomande și nicio experiență cunoscută de conducere a unor expediții majore.” Cabral a devenit liderul militar al expediției din care făceau parte și navigatori mult mai experimentați care să-l ajute în problemele de specialitate. Cei mai importanți dintre aceștia erau Bartolomeu Dias, Diogo Dias și Nicolau Coelho. Împreună cu ceilalți
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
fost o tentativă deliberată de a echilibra interesele facțiunilor rivale de familii nobiliare, căci nu pare a avea altă calitate care să-l recomande și nicio experiență cunoscută de conducere a unor expediții majore.” Cabral a devenit liderul militar al expediției din care făceau parte și navigatori mult mai experimentați care să-l ajute în problemele de specialitate. Cei mai importanți dintre aceștia erau Bartolomeu Dias, Diogo Dias și Nicolau Coelho. Împreună cu ceilalți căpitani, comandau 13 nave și 1.500 de
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
fără taxe. Deși călătoria era extrem de periculoasă, Cabral avea perspectiva de a se îmbogăți dacă se întorcea în Portugalia cu marfa. Mirodeniile erau pe atunci rare în Europa și mult căutate. O flotă anterioară ajunsese în India ocolind Africa. Acea expediție fusese condusă de Vasco da Gama și revenise în Portugalia în 1499. Timp de mai multe devenii Portugalia căutase o rută alternativă către Orient, pentru a ocoli Marea Mediterană aflată sub controlul republicilor maritime italiene și al Imperiului Otoman. Expansionismul Portugaliei
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
-și poziția și văzând uscatul, s-au îndreptat spre nord și au acostat undeva în arhipelagul Primeiras și Segundas, de lângă estul Africii, la nord de Sofala. Flota principală a rămas în Sofala timp de zece zile pentru reparații. După aceea, expediția s-a îndreptat spre nord și, la 26 mai a ajuns la Kilwa Kisiwani, unde Cabral a avut o tentativă nereușită de a negocia un tratat cu regele de acolo. Din Kilwa Kisiwani, flota s-a îndreptat spre Malindi, unde
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
orașe indiene și a reușit să înființeze o nouă fabrică. În sfârșit, încărcată cu mirodenii prețioase, flota s-a dus la Kannur pentru alte schimburi comerciale înainte de a pleca în călătoria sa de întoarcere în Portugalia la 16 ianuarie 1501. Expediția s-a îndreptat spre coasta de est a Africii. Una dintre aceste nave a naufragiat într-un banc de nisip și a început să se scufunde. Întrucât nu era spațiu pe celelalte vase, încărcătura sa s-a pierdut și Cabral
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
Flota a pornit mai departe spre Insula Mozambic (la nord-est de Sofala), pentru a lua la bord provizii și pentru a pregăti vasele pentru dificila ocolire a Capului Bunei Speranțe. O caravelă a fost trimisă la Sofala—alt scop al expediției. O a doua caravelă, considerată cea mai rapidă corabie din flotă și avându-l drept căpitan pe Nicolau Coelho, a fost trimisă înainte pentru a-l anunța din timp pe rege de reușita călătoriei. O a treia corabie, comandată de
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
-lea a obținut independența Braziliei față de Portugalia și, sub titlul de Dom Pedro I, a devenit primul său împărat. Descoperirea lui Cabral, și chiar mormântul său din orașul natal, au rămas în uitare timp de aproape 300 de ani după expediția sa. Aceasta a început să se schimbe începând cu anii 1840 când împăratul Dom Pedro al II-lea, succesorul și fiul lui Pedro I, a sponsorizat cercetări și publicații privind viața și expediția lui Cabral prin intermediul Institutului Istoric și Geografic
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
timp de aproape 300 de ani după expediția sa. Aceasta a început să se schimbe începând cu anii 1840 când împăratul Dom Pedro al II-lea, succesorul și fiul lui Pedro I, a sponsorizat cercetări și publicații privind viața și expediția lui Cabral prin intermediul Institutului Istoric și Geografic al Braziliei. Aceasta făcea parte din planul ambițios al împăratului de a încuraja și întări sentimentul național în rândul cetățenilor diverși ai Braziliei—dându-le o identitate și o istorie comune ca locuitori
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
Diego de Lepe, au călătorit de-a lungul coastei nordice a Braziliei între lunile ianuarie și martie 1500. Pinzón a mers de la Fortaleza (astăzi capitala statului brazilian Ceará) până la gurile fluviului Amazon. Acolo, el s-a întâlnit cu o altă expediție spaniolă condusă de Lepe, care avea să ajungă până la râul Oyapock în martie. Motivul pentru care Cabral este cel creditat cu descoperirea Braziliei, în locul exploratorilor spanioli, este că vizitele lui Pinzón și Lepe au fost în trecere și fără impact
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
este cel creditat cu descoperirea Braziliei, în locul exploratorilor spanioli, este că vizitele lui Pinzón și Lepe au fost în trecere și fără impact de durată. Istoricii Capistrano de Abreu, Francisco Adolfo de Varnhagen, Mário Barata și Hélio Vianna confirmă că expedițiile spaniole nu au influențat dezvoltarea a ceea ce avea apoi să devină singura țară lusofonă din cele două Americi—cu o istorie, cultură și societate unice, care o deosebesc de toate societățile hispanice care domină restul continentului.
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
nu a mai fost însă recuperat de la băștinași. Unii dintre soldații care au supraviețuit bătăliei și s-au întors la Cebu au fost otrăviți în timp ce participau la un ospăț organizat de Humabon. Locul lui Magellan în funcția de comandant al expediției a fost luat de Juan Sebastián Elcano care a ordonat plecarea imediată după trădarea lui Humabon. Elcano și flota lui s-au îndreptat spre vest și au revenit în Spania în 1522, terminând primul ocol al lumii.
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
planetă. Revoltat de acest lucru, Jerg își fixează un obiectiv: are zece ani, sau o mie de ani, pentru a distruge totul. Dar centrul galaxiei este o regiune misterioasă, mijlocul nesfârșitelor drumuri stelare, spațiu multiplu unde s-au pierdut multe expediții, unde se concep multe planuri, unde e posibil să se găsească soluțiile unor probleme imemoriale. Acolo, pe stele moarte, o rasă mult mai veche decât a oamenilor a ridicat, în timpuri imemoriale, vaste citadele negre, care sunt precum căsuțele unei
Gambitul stelelor () [Corola-website/Science/321489_a_322818]
-
repetat că vor trimite forțe militare serioase în Șerbia, dar nu a fost îndeplinit. Dar odată cu mobilizarea Bulgariei la sud, situația în Șerbia a devenit critică. Progresul războiului i-a determinat pe britanici și pe francezi să trimită o mică expediție formată din două divizii pentru a ajuta Șerbia, dar până acestea au ajuns prea târziu în portul Greciei de la Salonic pentru avea un impact asupra operațiunilor. Motivul principal pentru întârziere a fost lipsa de forțe disponibile din partea aliaților din cauza situației
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
pare că acestea au fost recuperate de armata americană care ar fi continuat proiectele în secret, la Aria 51. Programul farfuriilor zburătoare germane, a fost inițiat de către oficiali ai partidului nazist împreună cu societățile oculte "Vril Gesellschaft", "Thule" și Luftwaffe. După expediția din Antarctica din anul 1938, germanii au stabilit baza de asamblare a farfuriilor zburătoare Haunebu și Vril, în Neuschwabenland (Noua Șvabia). Pe lângă proiecte concepute integral de inginerii germani, în paralel societățile secrete Vril și Thule lucrau la un proiect de
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
doua călătorie, s-a reușit strângerea a 2.126 arbori de pâine și a altor sute de alte specimene botanice, care au fost livrate în Indiile Occidentale. Sclavii din Jamaica au refuzat însă să mănânce fructele, astfel încât scopul final al expediției a fost un eșec. Plecând din Tahiti la 19 iulie 1792, Bligh a navigat din nou cu succes prin strâmtoarea Torres. Imediat după ce au lăsat la mal șaisprezece oameni în Tahiti în septembrie 1789, Fletcher Christian, opt alți marinari, șase
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
generală a lui Ioan Doukas, ca să atace Transilvania din părțile unde se învecina cu Tauroschythia. Întreprinderea s-a soldat cu un nou succes. Bizantinii au pătruns în satele transilvănene luând o bogată pradă precum și numeroși ostateci. Știrea lui Kinamos despre expediția lui Ioan Doukas își găsește o replică într-o epigramă din Codex 524 al Bibliotecii Marciene, publicată de Sp. Lampros și comentată de Gy. Moravcsik. Din conținutul epigramei aflăm că armata lui Doukas a traversat Dunărea pe la Vidin. Întrucât Vidinul
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
misienilor (românilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară. Un an mai târziu, în 1187, Isac al II-lea a fost cuprins de regretul că nu a rânduit cum trebuie bunurile în țara dușmană, în vremea primei sale expediții și a pornit, din nou, împotriva românilor și a bulgarilor. Același rezultat dezastruos pentru bizantini, ca și cel din 1187, a avut și campania din primăvara anului 1188. Rezistența răsculaților l-a determinat pe Isac al II-lea să se
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
economic și cultural al primului stat bulgar din ultimul deceniu al existenței sale. În plus, recucerind aceste regiuni, românii și bulgarii rupeau orice legătură pe uscat între bizantini și aliații lor unguri, ceea ce le-ar fi ușurat rezistența împotriva deselor expediții ale lui Isac al II-lea Anghelos. În sfârșit, controlul unor regiuni ca acelea din centrul și din vestul Peninsulei Balcanice urmăreau, poate, și apropierea geografică de puterile politice din apusul și centrul Europei, a căror atenție pentru Peninsula Balcanică
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
fost orbit și destituit. Campania s-a încheiat, din nou, cu insucces pentru bizantini. În 1195, împăratul a pornit o nouă campanie împotriva răsculaților conducând, de data aceasta, chiar el însuși, armata. Isac al II-lea Anghelos conta în această expediție pe sprijinul ungurilor, care trebuia să ajungă la Vidin. Acțiunea s-a soldat cu un mare eșec pentru bizantini. La scurt timp, Isac al II-lea Anghelos avea să fie detronat, iar în locul lui a fost proclamat împărat Alexios al
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
de Cipru, iar insula i-a oferit-o lui Guy de Lusignan, regele titular al Ierusalimului. În timpul acesta, Isaac II continua să lupte în Tracia. În primăvara anului 1195, basileul a pornit, în fruntea unei armate puternice, într-o nouă expediție împotriva bulgarilor. Întrecându-și oștirea în marș, Isaac II a primit, pe neașteptate, o știre alarmantă: la popas, în Cypsela, dregătorii săi i-au răsculat pe soldați și l-au proclamat împărat pe Alexios, fratele mai mare al basileului. La mijlocul
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit "pântecosul", împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o corabie militară mare în stare să iasă în larg. Dacă e să-i dăm crezare lui Niketas Choniates, Alexios III era cu desăvârșire lipsit de talente în treburile
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
născut în Europa noi vise de recucerire, a deschis apetit de cruciadă unor noi nobili, aflați în căutarea norocului, și însuși succesorului lui Frederic I Barabarossa, împăratul Henric al VI-lea. Fiul învățase din experiența tatălui. El știa că orice expediție cruciată, purtând în ea sâmburele universalismului occidental, sau dorința de a întemeia state în Orientul Mijlociu, avea să se lovească de opoziția bazileului bizantin, cum se întâmplase de mai multe ori. De aceea, pentru Henric al VI-lea o descindere în
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
fost aleși conducătorii în persoana cancelarului Conrad și a contelui Adolf de Holstein, un membru al casei imperiale. Împăratul, nu tocmai tânăr, suferind, considera mai înțeleot să rămână acasă și să amâne cucerirea Constantinopolului, fapt ce a determinat schimbarea planului expediției. Pentru a-i evita pe greci, cruciatii au plecat pe mare, iar la 22 septembrie 1197 debarcau în portul Acra. Nu era propriu-zis o cruciadă, nici nu fusese proclamată ca atare de către papă, era doar o armată germanăpornită într-un
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ce se dovedea a fi deloc ușor, mai ales după înfrângerile succesive ale cruciaților și după înclinarea lor vădită de a ajunge la un compromis cu musulmanii. Sfârșitul criciadei a III-a îl dezamăgise. Trebuiau căutate noi resurse pentru o expediție sfântă mai eficace, în plus, se impunea luate măsuri în stare să redeștepte sentimentul religios, căzut în amorțeală, și unitatea de acțiune a creștinilor. Plecarea feudalilor germani ca să caute aventura în țara sfântă îl nemulțumise. Inocențiu al III-lea a
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]