12,132 matches
-
parte a valului ințial de atac din fața bombardierelor, au identificat aparatele RAF la sol pe aeroportul RAF Manston. Douăsprezece Bf 109 din cadrul "II./JG 52" conduse de căpitanul Wolfgang Ewald au atacat avioanele engleze în timp ce se alimentau. După două atacuri, germanii au distrus, conform rapoartelor de mai târziu, 10 avioane de vânătoare și trei Blenheim. De fapt, au fost distruse doar două Spitfire și un Hurricane ale escadrilei 266, iar șase Hurricane au fost avariate, dar erau reparabile. După ce avioanele Ju
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
000 ft până la 2.275 ft, înălțime de la care au lansat bombele. Instalațiile radarului Poling au fost foarte grav afectate de bombardamentul extrem de precis. În timp ce stația radar Ventnor fusese deja scoasă din funcțiune, atacul bombardierelor în picaj a demonstrat că germanii erau capabili să lovească punctele de comandă ale Fighter Command și sistemele de control al zborului. Britanicii instalaseră echipamente pentru cazurile de urgență, dar citirea radarului și transmiterea informațiilor au fost mult mai puțin precise. Poling a fost de altfel
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
trebuit să facă fața unei forțe de aproximativ 300 de avioane britanice de vânătoare, care zburau în formații care se întindeau pe aproximativ 40 km, de la Gosport la Bognor Regis. Escadrilele No. 152 și 235 au intat în luptă împotriva germanilor deasupra Insulei Thorney. Escadrila No. 602 a angajaat lupta cu bombardierele Ju 87 care atacaseră Ford, dar piloții din III./JG 27 au reușit să doboare patru avioane Spitfire. Avioanele Spitfire din escadrila 234 și Hurricane din escadrila 213 au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
total de 56 de oameni. Aceste pierderi au făcut ca numărul total al bombardierelor în picaj Ju 87 pierdute în această campanie să se ridice la 59 de aparate distruse și 33 avariate. Pierderile au fost greu de suportat de germani. Cu excepția unor atacuri sporadice din acel an împotriva unor convoaie navale, Stukasurile nu au mai jucat un rol important în Bătălia Angliei. Printre piloții morți s-a numărat "Gruppenkommandeur" "Hauptmann" Herbert Meisel. Dintre avioanele de escortă Bf 109 ale JG
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
unor atacuri sporadice din acel an împotriva unor convoaie navale, Stukasurile nu au mai jucat un rol important în Bătălia Angliei. Printre piloții morți s-a numărat "Gruppenkommandeur" "Hauptmann" Herbert Meisel. Dintre avioanele de escortă Bf 109 ale JG 27 germanii au pierdut șase aparate. Doi piloți au fost salvați. Alte surse dau cifra de opt Bf 109 distruse. JG 27 a revendicat 14 victorii, dar se pare că aceată cifră este exagerată. Doar șapte aparate de zbor au fost în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în special spumă, deoarece principala conductă de apă fusese distrusă de bombe. Unele dintre mașinile de pompieri au folosit apa din rezervoare sau din șanțurile în care se acumulase apa din conducta spartă. Aeroportul Ford, spre deosebire de alte ținte atacate de germani, nu fusese avertizat corect cu privire la amploarea atacului și a suferit pierderi grele: 28 de morți și 75 de răniți. 14 avioane au fost distruse, iar alte 26 au fost avariate, dar au putut fi reparate. Hangarele, pompele și rezervoarele de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
schimb cu rezervoare suplimentare de combustibil. Pentru creșterea vitezei, avioanele erau acoperite cu o vopsea specială, iar suprafața era atent lustruită pentru reducerea frecării. Avioanele Spitfire erau în acele timpuri cele mai rapide aparate de zbor din doatarea britanicilor sau germanilor, fiind capabile să atingă 640 km/h. Misiunile lor se desfășurau la altitudini de peste 10.000 m și de cele mai multe ori zborul lor rămânea nedetectat. Ei au fotografiat porturile și aeroporturile și s-au întors la bază. La ora 17
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bombardiere He 111 sau avariate. De asemenea, KG 53 a pierdut 12 membri ai echipajelor uciși, doi răniți și într-o primă fază, patru membri ai echipajelor care s-au parașutat și au fost luați prizonieri pe uscat. Alți cinci germani s-au parașutat și au fost salvați de vase britanice, ridicând numărul total al prizonierilor la nouă. Pierderile relativ scăzute ale grupului în fața atacurilor britanice s-au datorat în principal determinării în luptă a avioanelor de escortă din ZG 26
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
110, alte șase fiind avariate. Escadrila 501 a încercat să atace KG 2 deaspura orașului Herne Bay. Cele 15 avioane Hurricane ale RAF au fost blocate de escortele germane Bf 109. Avioanele RAF au fost la rândul lor atacați de germanii din II./JG 51. Un avion britanic a fost doborât și pilotul lui omorât. Britanicii au contraatacat și au doborând două Messerschmitturi. Unul dintre acestea era pilotat de Horst Tietzen, un as al aerului, care cu 20 de victorii ocupa
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
tabără pretinzând că a doborât mai multe avioane decât în realitate. Pentru atacul de pe 18 august, propaganda britanică a pretins că au fost doborâte 144 de avioane germane, de două ori mai mult decât cifrele reale. Pe de altă parte, germanii au afirmat că au pierdut doar 36 de aparate de zbor, adică de două ori mai puțin decât arată cifrele reale (între 69 și 71 de avioane). Propaganda germană a pretins că au fost distruse 147 de avioane britanice, de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a artileriei AA), iar unul s-a ciocnit cu un avion britanic de antrenament. Alte trei s-au prăbușit pe teritoriul controlat de Germania datorită diferitelor probleme tehnice. Per total, pierderile germane au reprezentat 7% din forțele participante la atac. Germanii au pierdut 94 de membri ai echipajelor uciși, 40 luați prizonieri și 25 de răniți. Între 27 și 31 de avioane germane, deși avariate, au reușit să se reîntoarcă și să aterizeze la baze. Grava subestimate a capacității de reacție
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de avioane germane, deși avariate, au reușit să se reîntoarcă și să aterizeze la baze. Grava subestimate a capacității de reacție a Fighter Command de către planificatorii Luftwaffe a făcut ca răspunsul britanic să fie mult mai puternic decât se așteptaseră germanii. De-a lungul celor 24 de ore de lupte, Fighter Command a efectuat 927 de misiuni, doar cu puțin sub numărul misiunilor avioanelor germane. Doar 41 dintre ele au fost executate în timpul nopții, 28 în noaptea de 17/18 august
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mare de avioane de vânătoare trimise în misiuni împotriva avioanelor de recunoaștere nu a fost o greșeală. Avioanele de recunoaștere germane au fost silite să zboare la altitudini mai mari, ceea ce a redus posibilitatea executării unor fotografii cu rezoluție ridicată. Germanii au fost astfel privați de informații prețioase. În timpul analizării fotografiilor, germanii nu au reușit să facă distincția dintre aeroporturile avioanelor de vânătoare, a celor de bombardament sau ale aviație navale. Rezultatul imediat a fost direcționarea atacurilor împotriva unor aeroporturi care
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
recunoaștere nu a fost o greșeală. Avioanele de recunoaștere germane au fost silite să zboare la altitudini mai mari, ceea ce a redus posibilitatea executării unor fotografii cu rezoluție ridicată. Germanii au fost astfel privați de informații prețioase. În timpul analizării fotografiilor, germanii nu au reușit să facă distincția dintre aeroporturile avioanelor de vânătoare, a celor de bombardament sau ale aviație navale. Rezultatul imediat a fost direcționarea atacurilor împotriva unor aeroporturi care nu erau folosite de Fighter Command. Dintre cele 403 misiuni executate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în vreme ce un număr mai mic de avioane de escortă trebuiau să păstreze un contact strâns cu bombardierele. Aceasta trebuia să fie din acel moment noua modalitate de cooperare tactică dintre forțele de vânătoare și cele de bombardiere. Selecția țintelor de către germani pentru atacurile aeriene a fost corectă din punct de vedere militar. Au existat patru obiective principale ale Luftwaffe pentru distrugerea Fighter Command: bombardarea aeroporturilor, distrugerea lanțului de comandă, distrugerea stațiilor radar și de a sistemului de control și atacarea fabricilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bombardierele germane, cu rezultate dezastruoase pentru grupurile de Ju 87. Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat mai aproape de propriile bombardiere, germanii ar fi avut șansa să distrugă mai multe avioane RAF în luptele aeriene, iar bombardierele în picaj ar fi putut să își îndeplinească mai bine misiunile. În ciuda violenței bombardamentelor asupra aerodromurilor, un număr relativ redus de avioane britanice au fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
dispuneau de un număr de unități mobile, care puteau fi mutate pentru suplinirea celor scoase din funcțiune. Tehnicienii britanici au reușit să repare rapid stațiile radar afectate, acestea refiind puse în funcțiune în doar câteva zile. O ultimă opțiune a germanilor a fost atacarea fabricilor de producere a avioanelor, dar pe 18 august doar fabrica Spitfire din Southampton și cea Hawker din Surrey au intrat în raza de acțiune a bombardierelor protejate de avioane de escortă. Fără escorta asigurată de avioanele
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fiecare tabără a suferit mai multe pierderi în această zi decât în oricare altă zi din timpul Bătăliei Angliei. Rezultatele luptelor nu au părut să fie în favoarea vreuneia dintre tabere. Pierderile au fost mai mari de partea germană, dar atât germanii cât și britanicii nu ar fi putut rezista unei asemenea rate a pierderilor în cazul unei lupte de uzură, desfășurată pentru o lungă perioadă de timp și cu aceeași intensitate. Istoricul Alfred Price afirmă: Laurii victoriei pentru acțiunile zilei au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
terestre ale "Nordwind", "Luftwaffe" a executat aproape 1.000 de misiuni de sprijin. Aceste atacuri aeriene care trebuiau să distrugă bazele aeriene ale aliaților din nord-vestul Europei au fost cunoscute ca „Operațiunea Baza” ("Unternehmen Bodenplatte"). "Bodenplatte" a fost un eșec, germanii nereușind să atingă niciunul dinre obiectivele propuse. Atacul inițial a fost declanșat de trei corpuri ale Armatei I germane din Grupul de Armată G. Corpul XXXIX "Panzer" s-a implicat puternic în lupte până pe 9 ianuarie . Până pe 15 ianuarie, cel
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
nu este cunoscut cu exactitate, dar se estimează ca au murit 3.000 de militari, 9.000 au fost răniți, iar 17.000 au fost răniți. Operațiune "Nordwind", deși a produs pierderi importante ambelor tabere, a fost un eșec pentru germani și a permis Armatei a 7-a americane să stăvilească ofensiva germană spre Strasbourg. Toate câștigurile obținute de germani au fost anulate de Operațiunea Undertone declanșată de aliați pe 15 martie. În februarie, beneficiind de sprijinul Corpului al XXI-lea
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
răniți, iar 17.000 au fost răniți. Operațiune "Nordwind", deși a produs pierderi importante ambelor tabere, a fost un eșec pentru germani și a permis Armatei a 7-a americane să stăvilească ofensiva germană spre Strasbourg. Toate câștigurile obținute de germani au fost anulate de Operațiunea Undertone declanșată de aliați pe 15 martie. În februarie, beneficiind de sprijinul Corpului al XXI-lea SUA, Armata I franceză a distrus Punga Colmar și au curățat definitiv malul vestic al Rinului de forțele germane
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
de kilometri în doar două zile. Von Plehve a lovit în flancul drept al lui Mackensen la 18 noiembrie în condiții grele de iarnă (temperatura scăzând uneori până la −12 °C. În același timp, dinspre est, de-a lungul malurilor Vistulei, germanii au fost atacați de coloanele armatei lui Rennenkampf. Germanii erau acum cei amenințați cu încercuirea, dar au reușit să scape până pe 26 noiembrie, luând cu ei prizonierii din Armata I Rusă. Presiunea asupra Łódźului a continuat până în decembrie, dar germanii
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
germanii au fost atacați de coloanele armatei lui Rennenkampf. Germanii erau acum cei amenințați cu încercuirea, dar au reușit să scape până pe 26 noiembrie, luând cu ei prizonierii din Armata I Rusă. Presiunea asupra Łódźului a continuat până în decembrie, dar germanii nu au reușit să rupă liniile rusești. Cu munițiile pe terminate, rușii s-au retras pentru a forma o linie nouă și mai puternică mai aproape de Varșovia. Rezultatul bătăliei nu a fost concludent, ambele părți atingându-și cele mai importante
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
liniile rusești. Cu munițiile pe terminate, rușii s-au retras pentru a forma o linie nouă și mai puternică mai aproape de Varșovia. Rezultatul bătăliei nu a fost concludent, ambele părți atingându-și cele mai importante obiective. Rușii îi respinseseră pe germani și salvaseră Varșovia, care fusese obiectivul ofensivei germane inițiale. Germanii, pe de altă parte, îi determinaseră pe ruși să abandoneze ideea unei ofensive în Silezia. Nemulțumirea față de prestațiile lui Rennenkampf a culminat și s-a soldat cu demiterea lui și
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
În dimineața zilei celei mai critice de 11 august, "Divizia 1 de cavalerie" a fost îndreptată spre Nicorești și Bahna, în partea dreaptă a golului creat între diviziile de infanterie 6 și 7 ("Brigada a 14-a"), prin care înaintau germanii. Descălecate înainte de intrarea în Bogdănești, trupele diviziei au atacat și au oprit înaintarea inamicului: la dreapta "Brigada a 3-a Roșiori" (col. Olteanu) spre Dealul Știborului, la centru "Brigada a 2-a Roșiori" (col. Mircescu) spre Marginea, iar în stînga
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]