12,265 matches
-
curriculare pentru toate nivelurile, de la grădiniță la universitate. S-au bucurat de o reflectare specială în opera sa problemele învățământului tehnic-profesional, cele ale orientării vocaționale și ale relevanței caracterologiei pentru educație; în domeniul istoriei educației a publicat studii despre paideia greacă și despre educatori străini precum Pestalozzi și Maria Montessori, precum și despre portughezul Adolpho Coelho, între alții. În domeniul literar a fost colaborator doctrinar al grupului animator al revistei Presença și a menținut un contact persoal și epistolar cu scriitorul german
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
(în limba greacă: Ιωάννης Μεταξάς) () a fost un general elen, numit prim-ministru al Regatului Greciei între aprilie - august 1936 și dictator în timpul Regimului de la 4 august, din 1936 până la moartea sa din 1941. s-a născut în Ithaca, pe 12 aprilie 1871
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
a fost o figură centrală a vieții politice grecești, cu o carieră întinsă pe mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-lea. S-a născut în orașul Proti, Macedonia, Imperiul Otoman (acum Grecia). El a devenit cetățean grec în 1913, după ce Macedonia a fost anexată de Grecia la finalul celui de al Doilea Război Balcanic. Tatăl său era Georgios Karamanlis, un profesor care a luptat în Conflictul Grec pentru Macedonia, în 1904-1908. După ce și-a petrecut copilăria în
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Proti, Macedonia, Imperiul Otoman (acum Grecia). El a devenit cetățean grec în 1913, după ce Macedonia a fost anexată de Grecia la finalul celui de al Doilea Război Balcanic. Tatăl său era Georgios Karamanlis, un profesor care a luptat în Conflictul Grec pentru Macedonia, în 1904-1908. După ce și-a petrecut copilăria în Macedonia, s-a dus la Atena pentru a-și susține doctoratul în drept. A practicat dreptul în Serres, a intrat în politică în Partidul Poporului și a fost ales membru
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Regele a evitat să numească pe vreunul din Stephanos Stephanopoulos sau Panagiotis Kanellopoulos, cei doi grei fiind considerați cei mai probabili succesori ai lui Papagos. Karamanlis a devenit pentru prima dată prim-ministru în 1955, și a reorganizat pardidul Adunarea Greacă (Ελληνικός Συναγερμός), schimbându-i denumirea în Uniunea Națională Radicală. Unul din primele proiecte de lege pe care le-a promovat în perioada ca prim-ministru a fost acordarea dreptului de vot femilor, care era inactiv deși fusese aprobat în 1952
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
ca prim-ministru a fost acordarea dreptului de vot femilor, care era inactiv deși fusese aprobat în 1952. Karamanlis a câștigat trei scrutine succesive (1956, 1958 și 1961). În 1959 a anunțat un proiect pe cinci ani (1960-65) pentru economia greacă, dorind progresul agriculturii și al producției industriale, investiții majore în infrastructură și promovarea turismului. Pe plan internațional, Karamanlis a abandonat fostul obiectiv strategic al guvernului de unire a Ciprului cu Grecia, în favoarea susținerii independenței Ciprului. În 1958, guvernul său s-
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
acel an, Merten a beneficiat de o amnistie pentru criminalii de război, și a fost eliberat și extrădat în Reublica Federală Germania după presiunile politice și economice din partea Germaniei de Vest (care, la acea vreme, a găzdut mii de imigranți greci) Arestarea lui Merten a înfuriat-o pe Regina Frederica, de origine germană, nepoata kaiserului Wilhelm al II-lea care s-a întrebat dacă "aceasta este calea pe care o înțelege domnul procuror în dezvoltarea relațiilor dintre Germania și Grecia?” În
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
nepoata lui Karamanlis), împreună cu Ministrul adjunct al Internelor George Themelis au fost informatori în timpul ocupației naziste a Greciei. Merten a pretins că Makris și Karamanlis au fost recompensați pentru serviciile aduse cu o afacere din Salonic, care aparținuse unui evreu grec deportat la Auschwitz. A mai precizat că el a făcut presiuni asupra lui Karamanlis și Makris pentru a-i acorda amnistia și a-l elibera din închisoare. Karamanlis a respins acuzațiile ca fiind nefondate și absurde, și l-a acuzat
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
și calomnioase. Karamanlis a acuzat partidul de opoziție de pornirea unei campanii defăimătoare la adresa sa. Deși Karamanlis nu l-a dat niciodată în judecată pe Merten, Takos, Doxoula Makris și Themelis au dat în judecată ziarul Der Spiegel într-un tribunal grec, iar revista a fost găsită vinovată de calomnie în 1963. Merten nu a participat la procedurile de judecată. Afacerea Merten a rămas în centrul discuțiilor politice până în 1961. Acuzațiile lui Merten împotriva lui Karamanlis nu au fost niciodată coroborate într-
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Panagiotis Kanellopoulos. În 1966, Constantin al II-lea al Greciei l-a trimis pe emisarul său Demetrios Bitsios la Paris cu misiunea de a-l convinge pe Karamanlis să se întoarcă în Grecia pentru a-și relua rolul din politica greacă. Conform afirmațiilor făcute de fostul monarh numai după ce ambii au decedat, Karamanlis i-ar fi răspuns lui Bitsios că s-ar întoarce cu condiția ca regele să impună legea marțială, așa cum era în prerogativul său constituțional. Jurnalistul american Cyrus L.
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
legitim al Greciei, dar a lansat o contralovitură de stat eșuată în scopul de a răsturna junta opt luni mai târziu. Konstantin și familia sa au emigrat. În 2001, foști agenți ai poliției secrete est-germane Stasi, au declarat reporterilor investigatori greci că, în timpul Războiului Rece, au condus o operațiune de falsificare a dovezilor, cu scopul de a-l prezenta pe Karamanlis ca punând la cale o lovitură de stat și, astfel, dăunându-i reputației sale, într-o aparentă campanie de propagandă
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
un distrugător de frica unei noi lovituri de stat. Karamanlis a încercat să reducă tensiunile dintre Grecia și Turcia, care au fost la un pas de război din cauza crizei Ciprului, pe cale diplomatică. În două conferințe succesive la Geneva, unde guvernul grec a fost reprezentat de George Mavros, nu s-a reușit evitarea invaziei și ocuparea a 37% din Cipru de către Turcia pe 14 august 1974. Procesul statornic de tranziție de la regimul militar la o democrație pluralistă a avut succes. În această
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Paterița (din limba greacă „pateritsa”) sau cârja arhiereasca este un toiag lung de un "„stat de om”" sau de un stânjen. Ea face parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
și omega - "Eu sînt alfa și omega Cel dintâi și cel de pe urma, Atottiitorul!". Alfa este Crucea, Lumina cea fără de-nceput, cuvantul lui Dumnezeu ce strălucește în toate direcțiile, umplând lumea de Viață și Binecuvântare. Iar "omega" - ultima litera a alfabetului grec se constituie în cei doi șerpi. Asta ne amintește, printre altele, de proorocia bătrânului orb, Simeon, care îi prevede Maicii Domnului durerea viitoare dar și speranța învierii (Evanghelia): "Prin inima ta va trece sabie... dar, Cel ce se va naște
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
urma să fie scris pe un ciob. Odată cu Istoriile lui Herodot, redactate și publicate către jumătatea secolului al V-lea î.Hr., conștiința ciocnirii dintre cetățile Greciei continentale și imperiul Persan aflat în expansiune au reprezentat o cotitură majoră în istoria greacă. Inagurată de Cirus la jumătatea secolului al VI-lea î.Hr., expansiunea persană a afectat încă de atunci direct cetățile grecești din Asia Mică, care ajung, odată cu înfrângerea regelui lidian Cressus, sub stăpânirea perșilor. Dominația persană bloca evoluția instituțională și socio-politică
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
thetii, devin vâslași și luptători ușor înarmați pe trireme. Ori, flota persană-indispensabilă unei mari expediții pe continent, se cifra în jurul a 1200-1500 de corăbii feniciene și ionice, ceea ce nu mai reprezenta o disproporție imposibil de depășit pentru o forță maritimă greacă. Consecințele în plan social și politic al acestei mutații radicale vor fi însele radicale. În 486 i.en. se legiferează isegoria , dreptul egal la exprimarea unei opinii în adunarea poporului, tot atunci, unele colegii de magistrați încep să fie desemnate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Temistocle uzează de toate mijloacele posibile pentru a împiedică dispersarea corăbiilor, o tradiție persistența vorbind chiar de intoxicarea perșilor, printr-un fals trădător, care i-ar fi împins pe aceștia să atace într-un moment în care credeau că flota greacă se risipește în dezordine. După o zi de încleștare, grecii au triumfat. Temându-se de un sfârșit fără glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate spre Asia. Flota aliată urmărește corăbiile feniciene care au rămas fidele perșilor, în vreme ce corăbiile ionice treceau de partea elenilor, și le zdrobește la Mycale
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
la Mycale în 479 î.Hr., lichidând ultima rezistență în 478 î.Hr. la Sestos. Chiar dacă războiul se va încheia abia după 30 de ani prin Pacea lui Callias în 449 î.Hr., episodul central se încheie, inagurand o etapă în care inițiativa greacă va domina în forță aceste raporturi. Principala consecință a victoriilor de la Mycale și Sestos este redobândirea independenței cetăților insulare și de pe coasta Asiei Mici. Temătoare de o posibilă revenire persană, acestea, majoritatea fiind cetăți maritime cu flote puternice și exersate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lui Zeus din Olimpia, înalta de 12 metri, dar decorul din marmură Parthenonului ne îngăduie să apreciem capodoperele clasicismului grec-cele două frontoane, cele 92 de metope și cei 160 metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să săpăm printre ruine pentru a găsi arhitectură greacă , este peste tot în jurul nostru : structurile civice , primăriile, teatrele, băncile, bibliotecile
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
marmură Parthenonului ne îngăduie să apreciem capodoperele clasicismului grec-cele două frontoane, cele 92 de metope și cei 160 metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să săpăm printre ruine pentru a găsi arhitectură greacă , este peste tot în jurul nostru : structurile civice , primăriile, teatrele, băncile, bibliotecile, un muzeele, eficicii administrative precum Congresul Statelor Unite ale Americii din Washington DC, Memorialul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să săpăm printre ruine pentru a găsi arhitectură greacă , este peste tot în jurul nostru : structurile civice , primăriile, teatrele, băncile, bibliotecile, un muzeele, eficicii administrative precum Congresul Statelor Unite ale Americii din Washington DC, Memorialul Lincoln, Jefferson Memorial etc. Multe dintre aceste edificii cuprind coloane grecești .Coloane grecești sunt împărțite în trei stiluri
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
floral elaborat. Acest stil a devenit popular odată cu dezvoltarea civilizației române.Arhitectură Greciei antice ilustrează interesul grecilor pentru organizarea orașelor-state, realizarea de construcții funcționale pentru necesitățile lor materiale și spirituale și stabilirea unor principii estetice. Poate cel mai faimos templu grec este Partenonul. Atenienii au început să-l construiască la Atena în 447 i.en. și l-au finalizat 15 ani mai târziu . Că toate orașele- state grecești , atenienii construiau templele lor cele mai impresionante în vârful celui mai înalt punct
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de încăpătoare pentru a găzdui mii de spectatori, având acustitate crescută . În teatrul de la Epidaur, chiar și cea mai mică șoaptă rezonează Grecii ne-a lăsat că moștenire arhitectură. În 3000 ani nici un alt stil nu se potrivea cu echilibrul grec la elegantă și putere , har și gravitație . Sigur , arcadele române sunt destul de utile , și cupole lor sfidează gravitația . Castele medievale poate sunt grandioase , și catedralele gotice îți iau respirația . Cu toate acestea, arhitectură română a fost întotdeauna mult mai practică
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
nu se mai construiesc catedrale gotice în prezent. Nici vastitatea de zgârie-nori din oțel și sticlă nu se pretează la o experiență umană . Grecii și-au sugerat grandoarea doar cu curbe și unghiuri, coloane și metope, frize și frontiane. Arhitectură greacă , croită de percepția umană , într-un fel născocește o măreție monumentală ce depășește și cel mai înalt zgârie-nori din prezent. Filosofia își are originea în orașele-state grecești, la începutul secolului VI i.en.. Predecesorii lui Socrate poartă numele de presocraticii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]