11,299 matches
-
Musikfest de la Bremen, în septembrie anul trecut, a cântat Orfeo sub bagheta Christinei Pluhar. O operă pe care o consideră fabuloasă, mărturisind că ar putea cânta numai acest rol întreaga viață. Este o muzică plină de imagini, de alegorii, de metafore, de lucruri care vorbesc despre viață. Fiecare dirijor oferă propria viziune despre Monteverdi, dar în final toți vorbesc în limbaje care se completează. În Carmen, la Opera din Viena Ulisse a avut o anumită importanță asupra vieții lui Villazon. „Am
Tenorul liric Rolando Villazon continuă să cucerească scenele lumii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105741_a_107033]
-
Girl” de Minoru Betsuyaku, unul dintre cei mai apreciați dramaturgi japonezi, care a pus bazele Teatrului Absurdului în Japonia. Piesa este o reprezentare teatrală a limbajului, prin intermediul mișcărilor de dans și scoate la iveală fenomenele caracteristice agitatei ere „moderne”, folosind metafora basmului. A doua parte a spectacolului este „Passacaglia”, coregrafie abstractă cu mișcări inspirate atât din muzica sacră „Passacaglia în Sol minor pentru solo de vioară” a lui Heinrich Ignaz Franz von Biber, compozitor austriac din secolul XVII, cât și din
Compania de dans Noism prezintă „The Match Seller’s Tale - Passacaglia” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105749_a_107041]
-
elemente despre Magritte, oferind o nouă semnificație. Un artist pe care trebuie să-l redescoperim. Rene Magritte a creat cea mai mare parte a operelor sale într-o perioadă de tulburări sociale, politice și economice. Limbajul său absurd este o metaforă adecvată a combinației paradoxale a opozițiilor. Departe de a fi “un suprarealist printre alții”, expoziția portretizează un Magritte dialogând cu filosofii, ultimul dintre ei fiind Michel Foucault. Corespondența dintre ei a început cu un text al filosofului francez, publicat în
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]
-
roșu, Stimularea obiectivă). Ordonează după legi proprii datele pe care i le oferă cultura și observația, dorind să dezvăluie aspecte nebănuite ale lucrurilor. În 1946, lansează proiectul de manifest Suprarealismul în plin soare, ce rămâne nepublicat. Magritte caută în continuare metafora, simbolurile, asociațiile poetice (Madame Récamier, Balconul lui Manet, ciclul Amintiri din călătorie, Vacanța lui Hegel, Arta de a trăi). Construiește formele cu acuratețe, vădind buna sa formație academică, interesându-se totodată de culoare pe care o consideră un factor important
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]
-
o structură muzicală, de aceea solicită precizie maximă din partea artiștilor - asemenea unei partituri. Cu toate că piesele lui Beckett au o formă închisă, sunt atât de bogate în semnificații încât trebuie să ne întoarcem mereu la ele. Fiind atât de pline de metafore, ne condiționează la o perpetuă reflecție asupra vieții noastre de zi cu zi. Cred că Beckett este un autor în textele căruia putem găsi citatul potrivit pentru absolut orice situație. Gábor Tompa
Weekend teatral la Festivalul Interferențe! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105955_a_107247]
-
Lear într-un vast depou de tramvaie abandonat. Ghemuite acolo, o sută de persoane, resimțeam în imensa catedrală industrială dezafectată sentimentul de a aparține unei comunități paleocreștine retrase într-un adăpost străin, pasager, ocazional. Gavriil Pinte și Roxana Ionescu propun metafora "drumului" ca destin al regelui și totul ne evocă nu atât fericita experiență On the road a celebrului roman semnat de Jack Kerouac din anii 60, ci, dimpotrivă, pe aceea a rătăcirii și pierderii în câmpia fără repere pentru doi
GEORGE BANU: Odiseea străinului la Festivalul Internațional “Interferențe” by Corespondență specială de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105938_a_107230]
-
dimpotrivă, pe aceea a rătăcirii și pierderii în câmpia fără repere pentru doi bătrâni beckettieni, unul orb sau altul cu mintea deranjată. Cât m-am regăsit în acest tip de teatru care asociază adevărul materiilor teatrale - costume, decor - și puterea metaforelor fizice, asemeni unor figuri din poemele Anei Blandiana: bulele metalice înglodate pe care regele le spală inițial, înaintea abdicării, sângele care curge din microfoanele asasine, surorile perverse care pentru a-și afirma iubirea de tată se lansează în virtuoze arii
GEORGE BANU: Odiseea străinului la Festivalul Internațional “Interferențe” by Corespondență specială de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105938_a_107230]
-
și ne-canon? Caragiale, Caragiale, dar nici chiar așa... Acum, la lansarea volumului Miroirs, tinerii mei au pregătit fiecare câte un program conceput chiar de ei, după una dintre poeziile mele. Numărul lui Lari Giorgescu a fost extraordinar, pe această metaforă a ”junglatului”, maimuțăresc, combinație între junglă și jonglat: Hai să junglăm din pom în pom/ Săriți cu toții, măscărici.” Până la urmă, a fost o oglindă în care eu m-am văzut și ei s-au văzut. Regia a fost făcută de
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
Îmi plac orașele mari. Și mondializarea face să nu mai știi unde ești exact. Geografia asta mondializată ne aduce aminte că centrul pământului este acolo unde ești tu. Călătoresc cu rădăcinile în valiză. Deci, am putea spune că e o metaforă a cuvintelor, de fapt o metaforă a ceea ce ascund cuvintele? Vorbesc dansatorului și îi spun: în primul rând, te rog să te descoperi pe tine însuți. După aceea, începi calculul, după aceea începi să structurezi. Dansul este nimic și tot
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
face să nu mai știi unde ești exact. Geografia asta mondializată ne aduce aminte că centrul pământului este acolo unde ești tu. Călătoresc cu rădăcinile în valiză. Deci, am putea spune că e o metaforă a cuvintelor, de fapt o metaforă a ceea ce ascund cuvintele? Vorbesc dansatorului și îi spun: în primul rând, te rog să te descoperi pe tine însuți. După aceea, începi calculul, după aceea începi să structurezi. Dansul este nimic și tot, pentru că finalmente nu e nimic mai
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
surprind cunoscătorii D.E.X.-ului (scărpinaci, beraliu), fraze pline de nonsens ("Lumina felinarului traforă arabescuri în felia reziduală de amirali cu filtru""), aglomerări sinonimice ("vântul" scurgând în perisabila-i trecere"") sau chiar antonimice ("apa caldă de un echivoc sigur"), precum și metafore nereușite ("Fuma întins pe un pat de campanie, patul lui, o barcă mai degrabă, o plută întocmită din nimic, și pe care noapte de noapte încerca să naufragieze pe tărâmul somnului"). Gruparea acestor gafe în primele pagini (virtuală greșeală de
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
de complete și desăvârșite, încât alături de acestea simțeai că ești doar o ceață inutilă, o anemică răsuflare pentru care Dumnezeu nu mai are timp. În acest moment, își dori să fie un om fără însușiri." Pasajul aduce o înlănțuire de metafore ce asociază spațiului urban densitatea și soliditatea unei pietre, ariditatea unui peisaj selenar, rigiditatea "paravanelor pliante", duritatea și durabilitatea unei matrițe tipografice. În contrast cu acesta, ființa umană apare ca o inimă pulsând gingaș, ca o ceață străvezie, ca o invizibilă răsuflare
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
Ulrich, nu există o interioritate care să-și găsească expresia în exterior, după cum nu există nici o exterioritate care să reflecte o dimensiune interioară. În capitolul 120, unde evenimentele ating punctul culminant, într-un moment de luciditate halucinantă, este denunțată neputința metaforelor interiorității și exteriorității de a reprezenta subiectul în modernitate. Aflat în fața unei ferestre, Ulrich privește demonstranții mărșăluind pe stradă. Experiența pe care o trăiește este atât de neobișnuită, încât merită să fie citată mai pe larg: În timp ce privirile i se
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
în stare să redea experiența modernității urbane prin discursul și materialul său lingvistic. În mod vădit, experiența lui Ulrich scapă tiparului ce opune interioritatea sferei sociale. Neavând alternativă, naratorul este nevoit să compenseze această lipsă prin introducerea unei puzderii de metafore, încercând astfel să contureze un tip de subiectivitate ce nu se supune nici uneia dintre convențiile de reprezentare. În consecință, singurul lucru care mai rămâne din subiect este acest element gol de demarcare spațială: ușa - o trecere secretă către un nou
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
în repetate rînduri invitatul unor emisiuni la radio și televiziunea germană. El este între altele autorul renumitului eseu "Das Untier. Konturen einer Philosophie der Menschenflucht" (termenul de "Untier" fiind aproape intraductibil, mă rezum să precizez că suntem confruntați cu o metaforă a dezumanizării - așa cum partea a doua a titlului eseului indică de altfel în termeni aproape explicativi: Contururile unei filozofii a dezumanizării.) Horstmann se autodefinește ca un adversar raționalist al unei perspective optimiste asupra lumii. N.B. Interviurile seamănă cu acele fotografii
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
comunismul întrupat în fosta URSS redeveneau rivali după împărțirea lumii în sfere de influență, la masa tratativelor dintre învingători. Sleită economic și însângerată, Europa accepta trasarea hotarului pe care îl ridica o URSS învingătoare. În 1961, berlinezii asistau neputincioși cum metafora „Cortinei de fier” ce delimita două lumi, lansată ca atare de W. Churchill, devenea un zid de beton lung de 45 de km. „Bariera” a separat numeroși ani una dintre cele mai militarizate zone ale lumii: granițele statelor din cele
Cortina de fier – Bariera dintre coloşii rivali () [Corola-website/Journalistic/296389_a_297718]
-
Informația Bucureștiului”, la care am trudit ca redactor două decenii. Cu caricatura zisă „de șevalet”, cea dedicată expozițiilor, era o altă problemă. Aceeași cenzură a generat o distilare majoră a formelor de exprimare, făcând din desenul satiric un vehicul de metafore grafice.Sunt numeroși autori care au strălucit în această direcție și care au făcut din „Saloanele Umorului” veritabile evenimente plastice. Și mă bucur că am făcut parte dintr-o mișcare ce a adunat sub același „drapel” mai multe generații. Din
Caricatura este una dintre constantele demersului meu publicistic () [Corola-website/Journalistic/296431_a_297760]
-
a configurat o anumită imagine a Ardealului; provincia natală a poetului ar fi cunoscut cîndva o „epocă de aur” a libertății și a eroismului, pierdute însă definitiv; acum în Ardeal nu mai domnesc decît sărăcia, oprimarea, tristețea incurabilă. Într-o metaforă diacronică proprie, Goga reia oarecum schema eminesciană a vîrstei de aur, încheiată o dată cu căderea omenirii în istorie. Dar detașarea și universalitatea proprii viziunii lui Eminescu se îngustează sever, transformîndu-se în intransigență naționalistă. Colorarea limbajului cu termeni arhaici, opusă uzului lingvistic
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
anonimă; aluzia individuală, referirea personală rămîn pe planul al doilea. Detaliile umane concrete, indivizii și individualitățile distincte capătă sens doar ca reflex al generalului, al cosmicului. Într-o asemenea perspectivă abisală asupra lumii, relația metaforică devine esențială. Abilitatea construirii de metafore marchează stilul lui Goga încă de la primele poezii. „Azi moare-nfiorarea cetăților de stele Și înțelesul tainic al cîntecelor mele. Se rupe tortul galben al razelor de lună, Mor visurile albe ce-mi tremură pe strună. Comoara-nfășurîndu-și, nădejdea pleacă-n pripă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum metaforă, simbolul, alegoria, metonimia. Aceiași filosofi invocați deja ai grădinii, din secolulul XXI, vorbesc despre sensul grădinii că reconciliere a opușilor, respectiv că remiza între natură și cultură. Paradoxul atitudinii lui Șei Shōnagon este acela că ea nu percepe vreo opoziție
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
a impurificat, odinioară, grădină Paradisului și ideea concretă de nemurire, iar acest lucru este afirmat ritos în toate cărțile de exegeza biblică, dar tot prin Eva și datorită Evei a fost descoperită fecunditatea omenească (grădină de carne, ca să folosesc o metaforă adecvată în acest context). Nu în zadar, de aceea, Eva și femeia, în mod special, este considerată a fi cel dintâi grădinar al lumii, grădinarul primordial, custode și raisonneur al grădinii. În felul ei, Șei Shōnagon (deși din altă civilizație
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
cu Lena Vieru Conta, reputată maestră a artei pianistice internaționale. Coerența timbrală dintre emisia vocală și cea a claviaturii a atins perfecțiunea nu atât ca eficiență frecvențial-sonoră (dinamică și agogică) propriu-zisă dar mai ales ca manieră de configurare a conciselor metafore muzicale (proprii literaturii vocal- instrumentale camerale). Cum au descoperit, cele două mari artiste, același limbaj, unic în semantismul lui, prin care să poată fi redate undele și vibrațiile cristalelor sonore cu o maximă acuratețe - intonațională, ritmică, expresivă, de tușeu pianistic
Vitalitatea speranței by Tanța DIACONESCU () [Corola-website/Journalistic/83847_a_85172]
-
La cules îngeri, Cordoba, 2007) de Ana Blandiana. A primit premiile "José Hierro" (1991), "Antonio Machado" (1999), "Valencia de Poesia" (2006) și "Ciudad de Medellin" (2007, Columbia). Critica a remarcat caracterul autobiografic al poeziei sale, atât de bogate în enumerări, metafore, imagini, secvențe intertextuale, și atât de pline de dragoste pentru lucrurile vieții cotidiene. O poezie sinceră, cu sentimente adevărate, care deseori recurge la dedublarea vocii narative, în scopul adoptării unei perspective diferite asupra propriei vieți. Aldea (2006), ultima sa carte
Juan Vicente Piqueras by Cristina Sava și Rafael Pisot () [Corola-website/Journalistic/8797_a_10122]