11,461 matches
-
secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al celor trei ligi, un asociat al
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
și Ernest a moștenit mari părți din ducatul său, deși nu și teritoriul de bază din jurul reședinței de la Eisenach și de la Wartburg, care a revenit fratelui său mai mare, Wilhelm de Saxa-Weimar. Ernest a putut include, de asemenea, mai multe moșii ale Casei de Henneberg care s-a stins în 1660. În cele din urmă, în 1672 el a primit cea mai mare parte din Saxa-Altenburg prin soția sa, Elisabeta Sofia, după ce ultimul duce de Altenburg, Friedrich Wilhelm al III-lea
Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/335326_a_336655]
-
și-a expus concepțiile social-economice. A fost bine primit în cercurile liberale din București, reușind să-l atragă cu ideile sale pe tânărul Emanoil (Manolache) Bălăceanu, fiul lui Nae Bălăceanu din Ploiești, care moștenise o avere însemnată, ce cuprindea și moșia Scăeni, aflată pe teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni. Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia. Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să
Falanster () [Corola-website/Science/335318_a_336647]
-
București, reușind să-l atragă cu ideile sale pe tânărul Emanoil (Manolache) Bălăceanu, fiul lui Nae Bălăceanu din Ploiești, care moștenise o avere însemnată, ce cuprindea și moșia Scăeni, aflată pe teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni. Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia. Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea
Falanster () [Corola-website/Science/335318_a_336647]
-
aflată pe teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni. Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia. Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea înființarea unui falanster, un fel de colonie agricolă-industrială care funcționa după principiile socialismului utopic. ul de la Scăieni a fost înființat la 10 martie 1835 și avea denumirea "Societatea agronomică
Falanster () [Corola-website/Science/335318_a_336647]
-
boier moldovean, care a avut rangul de vornic și a fost ales deputat al Ținutului Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile stăpânite era și moșia satului Forăști. S-a născut la Forăști în anul 1803, fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și nepotul medelnicerului Ioan Botez, moșieri din
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
deputat al Ținutului Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile stăpânite era și moșia satului Forăști. S-a născut la Forăști în anul 1803, fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și nepotul medelnicerului Ioan Botez, moșieri din Forăști. Potrivit vidomostiei boierilor din 1829, comisul Alecu Forăscu locuia la Forăști
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile stăpânite era și moșia satului Forăști. S-a născut la Forăști în anul 1803, fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și nepotul medelnicerului Ioan Botez, moșieri din Forăști. Potrivit vidomostiei boierilor din 1829, comisul Alecu Forăscu locuia la Forăști și „nu are sub
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
1882) ca pe un patriot apărător al limbii române și al obiceiurilor strămoșești, criticându-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile, s-au îndepărtat de obiceiurile propriei țări și petreceau mai mult timp în străinătate decât la moșiile lor: "„Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Electrecord, Odeon și Columbia). Un sat cu frumoase tradiții populare și cu un folclor muzical bogat este Logrești-Moșteni. Aici s-a născut, în jurul anului 1860 și a murit în anul 1912, lăutarul Ion Gușatu, zis Miteuț, fiul unui clăcaș de pe moșia lui Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae. Ion Gușatu zis Miteuț a fost lăutar vestit pe Valea Amaradiei și între cei mai bătrâni. Pentru a-și demonstra virtuozitatea, a cântat și cu vioara ținută
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
precum și fiilor săi Hanibal și Franz a fost confirmată nobilimea veche, conectată cu permisiunea conducerii titlului de conte în Austria. Fiul cel mare s-a căsătorit cu Paraschiva de Goian din Bucovina. Familia a cumpărat în lungul timpului în ducat moșiile Berbeștie, Călinești, precum în Galiția Landestreu (Selenyj Jar), Brigidau (Laniwka) și Hniliczki. Părți din Jadova erau moștenite de la familia Goian. Dintre cei doi fii, Baltazar (1803-1880) a fost ofițer de dragoni în Liov. S-a însurat cu Elena (1811-1876), fiica
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
ofițer de cavalerie armatei române. El a luat de nevastă la 22 octombrie 1922 în Cernăuți principesa Dorothea de Sayn-Wittgenstein (n. 27 noiembrie 1904, Druzhnoselie (Gubernia Sankt Petersburg - d. 9 aprilie 1970, Darmstadt) și a administrat până în 1940 respectiv 1944 moșia sa Călinești. Regina Maria a României, soția regelui Ferdinand I, a fost nașa fiicei lui Mastino, Maria (n. 27 noiembrie 1923, Călinești, Bucovina - d. 22 decembrie 1991, Darmstadt). A reușit familiei, sa părăsească România, după ani de persecuție prin sistemul
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
Thornhurst. Unchiul ei, Martin Lister, a fost un proeminent naturalist. Richard Jennings a intrat în contact cu Iacob, Duce de York (viitorul rege Iacob al II-lea, fratele regelui Carol al II-lea), în 1663, în timpul negocierilor pentru recuperarea unei moșii în Kent, care fusese proprietatea soacrei sale, Susan Lister. Prima impresie a lui Iacob a fost favorabilă și în 1664 sora lui Sarah, Frances, a fost numită doamnă de onoare în suita ducesei de York, Anne Hyde. Deși Iacob a
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
l-a întâlnit pe John Churchill, care era cu 10 ani mai mare decât ea, și care s-a îndrăgostit de ea. Churchill, care fusese iubitul metresei regelui Carol al II-lea, Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland, nu era bogat, moșiile lui fiind înglodate în datorii. Sarah a avut o rivală pentru Churchill în Catherine Sedley, bogata metresă a regelui Iacob și alegerea tatălui lui Churchill, Sir Winston Churchill, care era nerăbdător să restabilească averea familiei. John ar fi putut spera
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
plecase recent în Franța, dar scrisorile de la Sarah către John, care s-au păstrat, arată refuzul ei de a-și asuma acest rol. În 1677, fratele lui Sarah, Ralph, a murit iar ea și sora ei au devenit moștenitoare ale moșiilor Hertfordshire și Kent. John a ales-o pe Sarah deși atât familia lui cât și a ei era împotriva căsătoriei. John și Sarah s-au căsătorit în secret în iarna anului 1677-78. John și Sarah erau protestanți într-o curte
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
moldovenesc, cu ajutorul unor creștini și în mare parte din banii donați de un negustor din Chișinău. Întâiul stareț al mănăstirii Țigănești a fost ieromonahul Samuil. El a lăsat călugarilor o diată cu iscălitura lui, în care menționează unde e hotarul moșiei, cum l-au prins tătarii și i-au luat documentele și lucrurile mănăstirești. Nu se cunoaște perioada în care a stărețit el. De asemenea, nu se știe cine a stărețit în anul 1800. Ieromonahul Tarasie a stărețit în anii 1800-1804
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
lucrurile mănăstirești. Nu se cunoaște perioada în care a stărețit el. De asemenea, nu se știe cine a stărețit în anul 1800. Ieromonahul Tarasie a stărețit în anii 1800-1804.Pe la 1803 apărut un conflict între proprietarul Roset și călugări în privința moșiei mănăstirii. Ieromonahul Teodosie a stărețit în perioada 1804-1806 . Ieromonanul Macarie a stărețit între anii 1806-1816.El a pornit un process de judecată cu medelnicerul Lupu Roset, pentru moșia mănăstirii. Ieromonahul Arsenie, 1816-1829. Ieromonahul Daniil, 1829-1835. Ieromonahul Martirie a stărețit între
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
1800-1804.Pe la 1803 apărut un conflict între proprietarul Roset și călugări în privința moșiei mănăstirii. Ieromonahul Teodosie a stărețit în perioada 1804-1806 . Ieromonanul Macarie a stărețit între anii 1806-1816.El a pornit un process de judecată cu medelnicerul Lupu Roset, pentru moșia mănăstirii. Ieromonahul Arsenie, 1816-1829. Ieromonahul Daniil, 1829-1835. Ieromonahul Martirie a stărețit între anii1835-1840.În vremea lui s-a încheiat procesul de judecată pentru pământ. Moșia a fost câștigată de Lupu Roset, iar mănăstirea a rămas numai cu 48 desetine și
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
între anii 1806-1816.El a pornit un process de judecată cu medelnicerul Lupu Roset, pentru moșia mănăstirii. Ieromonahul Arsenie, 1816-1829. Ieromonahul Daniil, 1829-1835. Ieromonahul Martirie a stărețit între anii1835-1840.În vremea lui s-a încheiat procesul de judecată pentru pământ. Moșia a fost câștigată de Lupu Roset, iar mănăstirea a rămas numai cu 48 desetine și 1.220 stânjeni de pământ. Egumen Irinei, 1840-1844. Egumen Victor a stărețit în anii 1844-1853. În această perioadă a început înălțarea bisericii de piatră cu
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
loc de pământ arabil. Egumenul Ioan, 1894-1897. Ieromonahul Macarie, 1897-1898. Arhimandritul Antim, 1898-1900. Egumenul Sinesie, a stărețit între anii 1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava Bărbuță și Simeon Garnati din s. Țigănești au dăruit mănăstirii un lot de pământ arabil. De asemenea, în 1908, Teodor Țaca la fel a dăruit sfântului locaș un lot de pământ. Egumenul Teodosie, a stărețit în
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
a fost un triumf operațional de neegalat pentru generalul englez. Pare mai degrabă un vis, decât realitatea", îi scria Marlborough lui Sarah. După victoria de la Ramillies, Marlborough s-a întors în Anglia și a fost aclamat de Parlament: titlurile și moșiile sale au devenit permanente pentru moștenitorii săi de sex masculin sau feminin. Cu prințul Eugen care a pus pe fugă armata franceză la Torino, în septembrie, anul 1706 s-a dovedit un an miraculos pentru trupele aliate. Marlborough a fost
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
în Ungaria la Tata, Kismarton, Alcsút, Fót. Prima atestare documentară a grădinii se datează din 1827. Pe harta militară întocmită în 1842 se văd bine conturul grădinii, aleele, poienile, grupurile de arbori și lacul. După mai mulți proprietari, în 1871 moșia fost cumpărată de către contele Sándor Vigyázó. El l-a însărcinat pe Vilmos Jámbor - cunoscut după lucrările de arhitectură peisagistică - cu reproiectarea grădinii. Lucrările au început în primăvara anului 1872, sub conducerea lui Henrik Band, care apoi a fost grădinarul șef
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
Ludovic al XIV-lea, Ducele de Burgundia, nu poate împiedica înfrângerea armatei franceze în bătălia de la Oudenaarde în 1708. Dezgustat de această înfrângere datorată nu doar bravurii adversarilor ci și neînțelegerilor dintre el și ducele de Burgundia, se retrage la moșiile sale. În 1710 se căsătorește cu o verișoară, Marie Anne de Bourbon, fiica lui Henri Jules, Prinț de Condé și nepoata Marelui Condé. Nu vor avea copii. Dar la scurt timp (1710) este chemat de către verișorul său Filip să preia
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
strânsă amiciție. Bogdan-Pitești era în acele timpuri un adevărat Mecena al artelor, era un om cultivat cu studii la Paris, jovial, scriitor, intelectual rafinat, radios, critic de artă și un om de un bun gust desăvârșit. El organiza adesea la moșia sa de la Vlaici-Olt, tabere de creație unde invita artiști lirici, pictori, sculptori și actori. La București situația era similară, ba mai mult, sculptorilor și pictorilor le-a pus la dispoziție un atelier cu cele necesare activității artistice și le achiziționa
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
-o Moldova. Ambiția ei a fost comparată de istoricii noștri cu cea a Doamnei Chiajna. Originea Elisabetei a fost disputată. Nicolae Iorga și Petre P. Panaitescu susțin că a fost fiica lui Toma Csomortany (Csomortány Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna, lângă Liov, iar Sever Zotta a susținut că a fost fiica unui grec, Gheorghe Kataratos (numit și Lozinski sau Islozeanu), proprietarul moșiei Lozna de lângă Dorohoi. Dar faptul că a fost catolică indică faptul că a fost mai degrabă
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]