12,012 matches
-
aprobriu. La Cap d’Agde, dimpotrivă, asistăm la coexistența pașnică, În supermagazine ca și În baruri, a unor ținute extrem de variate, mergând de la nuditatea integrală la o Îmbrăcăminte de tip tradițional, trecând prin ținute cu vocație afișat erotică (minijupe din plasă, lenjerie, cizme Înalte). În plus, voyeurismul este admis tacit; pe plajă, e un spectacol obișnuit să vezi bărbați opriți În fața sexelor feminine oferite privirii; multe femei dau chiar acestei contemplări un caracter mai intim printr-o epilație ce Înlesnește examinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi? Creatura era de fapt un raton înnebunit după dulciurile piticilor. L-am prins repede într-o plasă și l-am legat. Piticii s-au bucurat nespus de mult și mi-au propus să rămân în lumea lor. Le-am explicat că oamenii nu pot trăi numai cu dulciuri, ci au nevoie de fructe, legume, lactate, carne și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pildă, când asiști la un număr de iluzionism, e principala regulă a jocului. Vezi femeia tăiată În bucăți și apoi recompusă, cartea de joc e lipită pe partea cealaltă a geamului, elefantul dispare sub ochii tăi, dar mintea are o plasă de siguranță: știi că o altă minte a creat acest scenariu, iar firul acțiunilor e ascuns cu grijă sub covor, În timp ce tu te uiți pe pereți, și mai știi că, dacă ai dibui locul În care el dispare, ai putea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel nu-mi pot explica calculul obscur care l-a îndemnat să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
departe de faptă, îi va instiga în schimb pe alții. Totuși din bani își va lua și el partea sa, de care are nevoie ca să‑și cumpere cărți. Se crede un păianjen aflat în spatele pânzei sale, va acționa însă fără plasa meschină a siguranței burgheze, în orice caz îi va lăsa pe alții fără plasă pentru ca aceștia să nu se bazeze decât pe el și pe ei înșiși. Rainer se holbează la mucurile de țigară, hârtiile, petele de vin roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va lua și el partea sa, de care are nevoie ca să‑și cumpere cărți. Se crede un păianjen aflat în spatele pânzei sale, va acționa însă fără plasa meschină a siguranței burgheze, în orice caz îi va lăsa pe alții fără plasă pentru ca aceștia să nu se bazeze decât pe el și pe ei înșiși. Rainer se holbează la mucurile de țigară, hârtiile, petele de vin roșu și șervețelele mototolite (și alte gunoaie) de pe jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să i‑o plătească. Anna chiar o mănâncă, după care se îndreaptă hotărâtă spre closet, sperând să nu fie „ocupat”. Rainer declară că s‑ar putea să se sinucidă. Asta o să atragă sigur atenția Sophiei. Altfel va aluneca printre ochiurile plasei disparând fără urmă. Lumea e de o indiferență tandră, spune Camus. Când ți se ia speranța, prezentul e pe deplin în mâinile tale, tu însuți ești realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Asta sunt ei oricum. Nu spui niciodată o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se văd mai clar îngrășămintele rău mirositoare cu care încearcă să-și încropească fiecare sera sa cu flori și floricele ? Florile cad la primul vânt, la prima ploaie, arșiță sau ninsoare. Ortansa tace, ascultă. A.P. a sărit de la trapez, fără plasă. O privește, înțelege, ezită, da, nu mai e scăpare, fie ce-o fi ! Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor ușor, prea. Nu mai e timp, vine coana mare, în rochie de casă, cu capul în plasa de păr și mâinile tremurând pe andrele. Dar nu, nu vine ! Zadarnic așteaptă cei doi să apară cineva, să-i salveze. Surprinzător, nici chiar imperturbabila Ortansa nu rezistă momentului pieziș. Nu ridică ochii de pe broderiile feței de masă, își înfășoară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați: - El e Krog. Krog vă aude. Vă aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa fac cuvintele. Uite, cuvintele ne-au dat nouă sulițe cum n-au nici un fel de alți oameni, ne-au dat luntrele astea, Îmi arătă el trunchiurile scobite, ne-au dat undițele (nu știam ce sunt undițele), ne-au dat plasele de prins pește și pânzele În care ne Înfășăm. În schimb, am uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă păzitorul deodată. Pfuuh. Câteodată credeam că Tatăl a pus la cale vorbele din cauză că voia ca oamenii pe care Îi iubea să le Întindă capcane celorlalți. Precum păianjenii care - - Așa m-am născut, am zis, Începând să țes Împrejurul lui plasa vorbelor. Cu puterea asta. De-aia și cred, câteodată, că sunt Tatăl. Când mi-e frică Însă, mă rog și eu de el, așa cum te rogi și tu. - O să te rogi și când o să te Îngropăm sub bolovani? Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi scurs, Îmbibînd ca o unsoare lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră toate zgomotele care o Însoțeau În mod obișnuit - vuietul neîntrerupt al camioanelor, zăngănitul scripeților și zgomotul puternic și sacadat al motoarelor de pe vase, mișcarea plaselor uriașe care-și legănau În aer povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În foșnetul tainic și dulce al frunzelor de pe străzile inundate de vară, În pașii ce Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să văd cât va rezista acolo, așa fără nici un fel de mâncare fiindcă pe la noi prin apartament nu zboară nimic, nici muște, nici țânțari, nici musculițe de oțet, nici măcar avioane americane F16 sau elicoptere de atac Apache, pentru că prevăzători, avem plase la toate ferestrele. In fiecare zi mă uitam, cu frica în inimă ca să nu-l fi găsit cerberul casei, să văd dacă mai este acolo, dar se pare că a avut noroc deoarece zilele au trecut una după alta și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și decât Iov, stă, vegetează și așteaptă. Ce așteaptă? Uneori nici el nu știe precis, dar prin cap i se vântură câteva cuvinte magice: „zile mai bune". Asta așteaptă! Fără să observe că la toate ferestrele, cei interesați, au pus plase de oțel impenetrabile. O știți pe baba Vanga? încet, încet, ne-o iau bulgarii înainte la orice înseamnă activitate socială și asta chiar până la ce eram, sau ne simțeam noi imbatabili, la ghicirea viitorului națiunilor lumii, rămânând pentru specialistele noastre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o filase, după care venise la masa ei. În jur de 35 de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea avea mintea acoperită într-o plasă amețitoare și înconjurată de fumul des al unei beții, o beție în care doar Vâlsan se poate vedea limpede, perceptibil. Scriitoarei nu îi reușește foarte bine povestea de dragoste ca manifestare în doi, dar cu toate acestea paginile cel mai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și cu undița, iar cerbii și căprioarele cu săgeata și cu furca. Avea șoimi cu care pleca după potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni, e un drum mort, părăsit. Nu mai există nici gardul pe care am stat în cumpănă. E o plasă de sârmă ghimpată acolo, cu mărăcini. Au dispărut și nucii sub care, pe o măsuță cu picioarele înfipte în pământ, am scris, în două veri, o parte din "Reabilitarea Evului Mediu". Dar progresul, cu părțile lui bune și părțile lui
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
frumusețea ei nefirească. Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și pisicile maronii completau tabloul viețuitoarelor mării din năvod, alături de vestiții curcani sălbatici care se strigau prin curtea fără de sfârșit a pescarilor; când aveau nevoie, pescărușii erau momiți în plase cu o mână de mărunțiș: ceatal, hamsii, rizeafcă albă, gingirică, aterină și bacalia vicioasă fiindcă marea secătuită refuza să mai dea altceva drept hrană și trebuia văzduhul de lumină să satisfacă cererea neostoită a omului. Au despicat mai mult decât
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
creatorul și sunt legate una de alta! Nu contează că ne vom întâlni cu veșnicia, doar momentul, clipa actuală este tot ce trebuie trăit. Parcul Maxim Gorki Din oraș, sovieticii au luat parcul și liceul Mircea, le-au îngrădit cu plasă de sârmă și erau sub paza lor, iar elevii de la această școală făceau orele în sediul de pe strada Traian. La capătul străzii Dacia era o baltă și-o gaură în gard, pe unde puteau intra iarna ciutanii să patineze pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-mi uit nerăbdarea, tata m-a dus la mare; era reflux și o suprafață mare de nisip nămolos se întindea aproape până la orizont, și pe ea câțiva țânci se încăpățânau să alerge ca niște puișori exploratori, cu câte o plasă de pescuit creveți într-o mână și un părinte potrivnic în cealaltă. Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva oameni stăteau întinși sau ședeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușor... — Le spune pe șleau fătuca asta, nu-i așa? făcu Hilary. — Dar e important. Pentru că în felul ăsta se umflă reputațiile și se promovează lucrări mediocre și pe urmă când un pictor bun reușește totuși să se strecoare prin plasă, voi ați crescut atât de mult prețurile, încât galeriile mai mici nu-și pot permite să le cumpere și toate sfârșesc în colecții particulare. Deci ceea ce faceți voi de fapt este să privați țara de propria cultură. Simplu ca bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]