11,959 matches
-
iar aria locuibila este de 23.602 mp, așezată la 335 m altitudine. Ocupația de bază a sătenilor este agricultură materializata în cele 1080 ha de teren arabil, 1094 ha sunt reprezentate de fânețe, 2052 ha pășuni, 306 livezi de pomi fructiferi. Locuitorii sunt stăpâni pe 408 bovine, 3437 oi, 105 capre, 80 căi, 500 porci și pește 10000 de pasari. De sub Pregheda izvoraște Rudarica, fir de apă firav și gureș, care, unindu-se cu alte izvoare, va coborî către cheile
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
numit “șopru”. Curtea interioară este închisă, cu clădiri pe trei sau chiar toate laturile, în spatele casei mai este un spațiu numit “arie” în care se află depozitate lemnele de foc, platforma de gunoi ș.a., după care urmează grădina casei cu pomi fructiferi pe margini și straturile cu legume, zarzavaturi, etc. În mijlocul satului, pe Ulița Mare, se află o piață centrală în care la răsărit se înalță biserica, pe latura sudică se situează clădirea școlii, spre nord este casa parohială iar în
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
și fag brăzdată de la nord la sud de râul Ialomița. Recunoscută încă din anii 1936 ca stațiune balneoclimaterică. Pășunile și fânețele din hotarele comunei ocupă jumătate din suprafața agricolă a comunei și favorizează creșterea vitelor. Cealaltă jumătate este plantată cu pomi fructiferi: pruni, meri, peri, în cea mai mare parte și cireși, vișini și piersici. Fiind aproape de munte, deseori primăvara florile pomilor sunt distruse de câte o zăpadă târzie sau de îngheț, care, deseori, vine și în luna mai. Conform recensământului
Comuna Pietroșița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301184_a_302513]
-
din hotarele comunei ocupă jumătate din suprafața agricolă a comunei și favorizează creșterea vitelor. Cealaltă jumătate este plantată cu pomi fructiferi: pruni, meri, peri, în cea mai mare parte și cireși, vișini și piersici. Fiind aproape de munte, deseori primăvara florile pomilor sunt distruse de câte o zăpadă târzie sau de îngheț, care, deseori, vine și în luna mai. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pietroșița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Pietroșița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301184_a_302513]
-
Runcu avea o suprafață de 7915 ha, din care peste 4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții învecinați. Suprafață neîmpădurita, care se ridică la 2670 ha, este formată din: pășuni 1328 ha, fânețe 1085 ha, livezi de pomi fructiferi 209 ha și arabil circa 48 ha. Dealul Priporul Mărgineanca, de lângă Tamoslacul Runcului are o înălțime de aproximativ 580 m, find parțial acoperit cu pădure. Vârful Giurcului sau al lui Giurca. Cu înălțimea de 840 m, el dominând valea
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
în straturi de-a lungul timpului. Prin sedimentari succesive s-au format mari cantități de humus și argilă, a căror fertilitate este considerată mediocra. Pe locurile defrișate sunt specifice solurile brune înțelenite, propice fânețelor și pășunilor dar și livezilor de pomi fructiferi. Deși destul de bogat în humus, solul deluros runcean are nevoie de îngrășăminte și apa, mai ales în condițiile de umiditate scăzute, cănd pământul se usucă și crapă. Un fenomen specific Văii Ialomicioarei, si nu numai, este cel al eroziunii
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
primăvară și toamnă, precum și din topirea zăpezilor. Aceste vai și-au format un curs ocolit, în funcție de structură terenului, șerpuind printre formele de relief colinar, înălțimi cărora localnicii le-au zis dealuri. Între acestea se întind platforme acoperite în întregime cu pomi fructiferi. Cea mai joasă treaptă de relief a comunei este depresiunea Păușești-Olănești formată din depozite miocene sarmatice depuse peste roci. Principala apă curgătoare este râul Olănești; lunca să este foarte îngustă, de formație aluvionara și este folosită pentru cultivarea legumelor
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
cultivate, ocupația vârforenilor a fost diferită pe parcursul anilor. În timpurile mai vechi locuitorii se ocupau numai cu îndeletniciri pe plan local din care își câștigau existența zilnică. Ocupația de seamă a locuitorilor a fost și este creșterea vitelor și cultura pomilor fructiferi. Încă din cele mai vechi timpuri locuitorii erau buni crescători de animale- îndeletnicire de bază a locuitorilor noștri. Nu exista gospodărie să nu aibă pe lângă casă câteva oi, unii având chiar și sute. Astăzi, această frumoasă și rentabilă ocupație
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
a locuitorilor noștri. Nu exista gospodărie să nu aibă pe lângă casă câteva oi, unii având chiar și sute. Astăzi, această frumoasă și rentabilă ocupație s-a redus simțitor prin aceea că terenurile cu pășuni au fost transformate în grădini cu pomi fructiferi sau pe diferite culturi. O altă cauză este și aceea că foarte mulți locuitori sunt salariați ai întreprinderilor din alte localități. Unul dintre animalele care nu lipsește dintr-o gospodărie este porcul pe care-l crește pentru carne. De
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
s-a redus simțitor. A început să se extindă și creștere iepurilor de casă aducând un venit destul de important pentru gospodăria respectivă. Încă de la începutul existenței sale, satul pare a fi mai curând un mic colț de pădure seculară. Creșterea pomilor fructiferi este o mândrie a tuturor. Dacă prunii bătrâni au început să dispară din cauza vechimii lor, noi livezi tinere se ridică pe dealurile caselor. Izvoarele de apă sulfuroasă ce se găsesc în punctele: Bucică, Lățești și Moarea, dacă ar fi
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
economia de subzistență, fiind astfel un sat cu funcție mixtă. Sătenii cultiva vită de vie în moșia din vatra și câteva dintre fructele și legumele necesare în gospodărie zilnic (roșii, mazăre, câteva rânduri de cartofi, morcovi, ceapă, bame, mărar, pătrunjel), pomi fructiferi (vișini, cireși albi în general și amari, caiși, gutui). Pe moșia propriu-zisă se cultivă porumb, cartofi, bostani, bostanei și eventual nutreț pentru animale, precum lucerna, pentru refacerea terenului. La intrarea în sat a fost, până în 2000, si o livadă
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]
-
sunt propice cultivării tuturor tipurilor de plante agricole: porumb, cartofi, floarea soarelui și în special legume. Dealurile sunt propice cultivării de păioase - orz, ovăz - si leguminoase - mazăre și linte. În regiunea dealurilor sunt de asemenea cultivate vii și livezi de pomi. Apele de suprafață constituie un element de relief important. Pe langă râurile Prut și Jijia, există un numar de bălti, alimentate de precipitații și de revărsarea apelor curgătoare, datorită altitudinii de aproximativ 30m. Stratul de apa freatică se află la
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
datorită altitudinii de aproximativ 30m. Stratul de apa freatică se află la 5-6 m adâncime. Comună este situată într-o regiune cu climă temperata, condițiile fiind favorabile dezvoltării agriculturii. Presiunea atmosferică, precipitațiile și temperaturile aerului permit cultivarea cerealelor, legumelor și pomilor fructiferi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ungheni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,64%). Pentru 4,31% din populație, apartenența etnică nu
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
din cărămidă arsă, cu 2-3 camere la stradă și bine cunoscută poartă de la "sura" pentru acces în "ocol". Locuitorii satului se ocupă cu creșterea animalelor, cositul fânețelor și cultivarea terenurilor agricole. Un loc aparte îl ocupă plantarea de livezi cu pomi fructiferi, mai ales cele cu pruni pentru producția de "răchie de pruna". Zona nu a fost cooperativizata în regimul comunist, dar sătenii au suferit la fel de mult ca și toți locuitorii țării, prin "dările" pe care trebuiau să le achite anual
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
sanitară cu ajutorul moașelor. Principala ocupație a locuitorilor era agricultură. În comuna mai erau meseriași că: zidari, tâmplari, fierari, frizeri. Contele Karatsonyi Jeno avea în posesie și castelul de la Banloc, centrul domeniului, unde a făcut un minunat parc din specii de pomi rări. Întreținerea parcului era asigurată de un grădinar calificat cu două, trei ajutoare. Lângă castel era muzeul egiptean, unde contele a expuslucrurile aduse din excursia să în Egipt, printre care și o mumie. Mai trebuiesc amintite colecțiile de arme și
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
3 slovaci, 2 sârbi. 1896 - Proprietarul domeniului era conteleGYURZ ABRAHAM. 1889 - Comuna prezenta următoarea situație agricolă:241 gospodării țărănești, 6745 jugăre de teren, din care: 1961 - pământ agricol, 146 - grădină, 1 - vie, 388 - pășune, 3271 - pădure, 198 - pământ neproductiv, 603 - pomi fructiferi și un lot de animale format din: 449 - vite cornute, 117 - cai, 350 - porci, 489 - oi, precum și 1780 - păsări și 36 de stupi. 1890 - Moșnița Veche era reședința de comună, făcea parte din Comitatul Timiș, districtul Timișoara și avea
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
50 mg de vitamina C la 100 grame. Efectele curative ale fructelor, în special citrice erau deja cunoscute în expediția din 1497 condusă de Vasco de Gama și confirmată în 1507 de echipajul lui Pedro Álvares Cabral. Portughezii au plantat pomi fructiferi și alte plante comestibile în insula Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut dar și de alte afecțiuni să se poată reface. Din păcate aceste relatări de
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
British War Cemetery se găsesc aproximativ 1300 de morminte pe a căror pietre sunt trecute numele soldaților căzuți în această bătălie. Odată cu sfârșitul războiului, economia orașului a început din nou să înflorească, astfel că în 1920 câțiva evrei au plantat pomi și eucaliptuși și au făcut experimente în agricultură. Cu toate acestea, populația a scăzut. Dacă în 1922, din 2356 de locuitori ai Beer Șevei 98 erau evrei, în 1931 nu mai rămăseseră decât 11. Ultimii au plecat în perioada revoltelor
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
ebraic. După ei au venit în anul 1907 evrei din Yemen, mai ales din zona orașelor Haydan și Sa'ada, si au fondat trei cartiere: Shkhunat Hateimanim ("Cartierul yemeniților"), Shaaraim și „Marmorek”. Evreii polonezi, care deveniseră proprietarii pământurilor, au plantat pomi fructiferi, migdali și în special vii iar din anul 1904 portocali, Zalman Minkov fiind cel dintâi care a sădit o livadă de portocali. Evreii yemeniți au găsit de lucru pe aceste plantații. Localitatea a devenit după mulți ani cunoscută că
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
fetele mari.” Conscripția urbarială din 1750 e mai bogată în informații și în ceea ce privește satul Giomal, pământul acestei comune e muntos și de producție mijlocie. Pentru negoț nu-i potrivit, locuitorii de aici trăiesc din lucrul pământului, al viilor și al pomilor și producțiile acestora le duc la târgurile din apropiere la Aiud și Alba Iulia. În conscripție se dă numele tuturor capilor de familie și averea acestora. La 1805 când păstorea Popa Daniil Rad, având venit 5 ferii de vin din
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
Bucin, Viilor, Stoina, Vârtoape, Rotundu, Poderei, Gorgane, Răzoare etc. și au în general formă de domuri ceea ce presupune existența în interiorul acestora a diferitelor bogății. Dealurile nu au pante abrupte ceea ce permite cultivarea acestora pe toată suprafața cu cereale și plante, pomi fructiferi sau viță de vie. Pe teritoriul așezării există și suprafețe plane de teren, numite șesuri, prelungiri ale dealurilor, cum ar fi: șesul Ohabei, șesul Mic și șesul Mare al Secașelului, șesul Berghinului, șesul Bucinului sau șesul Mihalțului. Aceste culmi
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
fumuri"). Locuitorii, români,(în 01.01.2005 populația satului nomăra 121 de locuitori) se ocupă în principal cu creșterea animalelor (bovine și ovine), cultivau și mai cultivă cereale (grâu, secară, orz, ovăz, porumb) și cartofi. În sat sunt livezi cu pomi fructiferi (nuci, meri, peri, pruni, cireși, vișini), unii săteni rotunjindu-și veniturile din pomicultură. Erau câteva familii chiar înstărite cu livezi foarte frumoase: Vojei, Codrescu, Băceștii, Găndreștii, familia Nistea (desprinsă din Găndrești și Bârstănești), care obțineau venituri bune din comercializarea
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
brad, care proteja un spați variabil, între 10 și 30 de ari. Aici se depozita în clădituri de 4-5 clă de fân și se făceau stogurile de snopi în vederea îmblătitului sau reieratului. În acest gard al șurii puteau fi câțiva pomi: un cireș, câțiva pruni, un păr sau mai mulți. În tangență cu acest gard se afla uneori un coteț de porci și un șopron lentru acareturi. În acest spați se lăsau în semilibertate vițeii, mânjii și porcii, cărora pentru a
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Prezentare generală. Tăgădău este un sat în comuna Tăgădau, județul Arad, Transilvania, România. Satul Tăgădău este renumit prin frumusețea portului vechi și mai ales prin diversitatea obiceiurilor folclorice. Localnicii sunt în majoritate agricultori și crescători de animale, iar livezile de pomi fructiferi sunt specifice acestei zone. Mulți din locuitori sunt adevărați artiști populari care au câștigat numeroase concursuri de interpretare. Religie Pe strada principală care se întinde de-a lungul șoselei, se înalță două frumoase și impunătoare biserici, una ortodoxă iar
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
gravă înapoi în feudalism și este cu atât mai uimitor pentru că noul kaiser, Josef al doilea, este un adept al ideilor liberale, el anulând în anul 1781 legea iobăgiei. Sagu a avut și un castel frumos, în mijlocul unui parc, cu pomii bătrâni, iar camerele au fost mobilate cu mobile prețioase. A fost proprietatea familiei Atzel-Szapary și ocupată în 1918/19 de armata sârbă. Iar cand sârbii au fost nevoiți să plece au luat toată mobilă cu ei. În 1924 castelul a
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]