12,837 matches
-
1991, împușcat în cap, într-un WC al universității din Chicago. Și eu, și Dorin o cunoscuserăm bine pe prima soție a lui Culianu. Eu, mult mai bine decât el, încă din timpul școlii primare, și mai târziu când devenise prietenă chiar cu Nichita (Stănescu), și împreună „mă ajutau” prin tot felul de sugestii să revin la realitate, să nu părăsesc țara. Odată fusesem invitată la familia Culianu (mama și mătușa lui), atunci am aflat mai multe despre Ioan Culianu, care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
irațional” care ar putea scoate narațiunea dintr-un impas (fie el numai imaginar) semnalat de editor și redactorul de carte. Apoi, sub entuziasmul „găsirii cheii” (care era tot timpul în buzunarul ei!), mi-a spus că Birgitta (Trotzig), iubita noastră prietenă, spune despre mine: „Ea mă vindecă!”. Am stat până la miezul nopții. A doua zi după vizita Agnetei (Pleijel) aflu că a fost făcută profesor la Facultatea de Dramaturgie! Toată ziua am lucrat cu plăcere la traducerea poemelor Ilenei Mălăncioiu. La
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Italia. 31 martie. Ziua lui Nichita, care ar fi putut să împlinească șaizeci de ani. Am aflat că a fost ales membru post-mortem al Academiei Române și că există chiar un premiu cu numele lui. Aprilie Claude Kayat îmi spune că prietena noastră Jeanne Cordelier e bolnavă, au găsit-o culcată în mijlocul camerei, acum e la spital, inima ei nu mai vrea să bată, i se va pune un aparat în inimă. Nici căsătoria ei cu frumosul suedez, nici nașterea fiului lor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
duce toate astea. Dar pentru un moment e bine că simt plăcerea jocului, a terenului virgin al limbii care mă tentează, vrea să fie și cu mine, mă tentează erotic cu niște cuvinte și ritmuri pline de „promisiuni” obscure. Cu prietena mea Hedi Fried la centrul unde se adună toți supraviețuitorii lagărelor de concentrare, ea însăși, cu sora ei, Lavinia, născute la Sighet, sunt supraviețuitoare de la Auschwitz. Fețe de melancolie, adâncite într-un fel de totală melancolie. Pe brațele lor subțiri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de mine. Și, lucru evident, traducerea mă invită la o anume lene: textul există deja sub ochii mei, e vorba de „a doua creație”, și eu mă simt mereu mult mai bine în „prima”, în fulgerătoarea inspirație, în libertatea ei. Prietena mea pianista Ingrid (Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-se de un baston de la strămoși cu „măr” de argint și cu monezi misterioase incrustate pe lemnul de stejar. Stăm până la miezul nopții, la lumina celor douăsprezece lumânări din candelabre. Am vorbit, printre altele, despre cartea de poeme a unei prietene. Birgitta spunea că E.S. a lucrat prea mult textul, înlăturând toate scoriile, încât aurul orbește, trebuie făcute legături simple pentru ca poemele să rămână lizibile. Noiembrie Am văzut cartea mea de poeme în vitrina celei mai bune librării din Stockholm - m-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de partea tatălui său. Noroc că ne-am dus ca să uităm de noi la sărbătoarea doctorului Kuritzen, care a împlinit cincizeci de ani, divorțat și recăsătorit cu o femeie mai tânără. Situație delicată pentru mine - am fost și sunt încă prietenă cu fosta lui soție, Fanny. Copiii lor, Petra și Isaak, sosesc și ei cântând ceva și greșind mereu tonul, dar înveseliți de ceva insesizabil, poate de absurdul situației. Au aflat că mai au un frățior! Toate astea sunt tabloul lumii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înghițit bine această glumă, zâmbind și el. Octombrie În fine, ceva m-a scos din letargia mea: călătoria la Kristianstad (în Scania), la proprietatea Wanas, unde se ține o seară de muzică și poezie. Am dormit în casa poetei și prietenei Eva (Ström), în casa unde au mai dormit și alți poeți. E camera fiului ei, Jakob, plecat să studieze electronica în alt oraș. E frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină de pruni. Arhitectura orașului ține
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
femeie tânără, frumoasă, cu o puternică personalitate. Eram în atenția tuturor și mă simțeam bine... Ieri m-a sunat ambasadorul suedez, Ragnar Ängeby, întrebându-mă dacă vreau să locuiesc la ambasadă. Am acceptat cu plăcere și eu, și Inger (Johansson), prietena și traducătoarea mea. Telefon de la Birgitta (Trotzig), spunându-mi că prietenul Göran (Tunstrom) a fost operat ieri, i s-a scos un plămân, că e foarte grav. Când vorbisem cu el, acum câteva zile, Göran era aproape decis să nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine dragul meu prieten Gabriel (Dimisianu), care mi-a scris prefața la primul volum de poeme, în 1965, neschimbat, frumos, cu părul argintiu strălucitor, alt prieten drag, Dan Cristea, profesorul (prietenul drag al lui Nichita) Mircea Dumitrescu și iubita mea prietenă Ileana, elegantă și sigură de ea. Inger (Johansson) a vorbit în franceză despre prietenia noastră și despre traducerea romanelor și a jurnalelor mele. Toți plini de emoție pentru „învierea” mea! Apoi a plouat cu interviuri și autografe. Totul aranjat cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
caută „motive” pentru faptul că a fost ales, ca și cum faptul de a fi poet împlinit n-ar fi de ajuns. Din nou un vis bun: René mă îmbrățișa, asigurându-mă de prezența lui în demi-viața și demi-moartea lui. 25 octombrie. Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a împlinit cincizeci de ani. Mulți invitați în camerele sale mici. Printre ei, celebrul dirijor Leif Segerstam, ca un soare, blond, bărbos, semănând perfect cu Brahms! Mânca numai creveți și privea în gol, umplând vidul cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și am ajuns cu bine la destinație. În America a nins mult, zăpada a ajuns la o jumătate de metru. De câte ori aud de America, mai ales de Bloomington, New York, mă gândesc nu numai la dragul Matei Călinescu, dar și la prietena mea din tinerețe, Rodica Prato, arhitecta, desenatoarea fantastă. Cum a fost posibil să cunosc o asemenea persoană, ținând de lumea basmelor, a silfidelor, a nimfelor locuind cu părul lor lung, blond în apa râurilor repezi? Ne-am cunoscut la Sinaia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
conținutului exploziv al unei lumi ce nu este lumea țării în care trăiesc acum. Dar totul este limba visului și a filozofiei. Există diferențe mari între cele două limbi pe care eu încerc disperat să le apropii, să le fac prietene. În suedeză, adjectivele nu spun mare lucru, în schimb verbele sunt „specializate”, se spune exact cum stai, de exemplu, un verb special dacă stai în picioare sau așezat, limba este exactă în ceea ce privește situarea în spațiu și în timp. În limba
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-au aflat mereu într-o prietenie durabilă. Când am sosit în Suedia și am făcut cunoștință cu Artur Lundkvist și Maria Wine, Artur a spus râzând că semăn cu Celibidache. Același lucru mi l-a spus și traducătoarea și prietena mea Inger Johansson. Era vorba de fizionomie sau altceva? În Suedia, Maestro a suferit mult. Cauza? El însuși obișnuia să spună în interviuri că din cauza „complexului de inferioritate și superioritate al suedezilor”. Mai ales din cauza „bizarului” său caracter, care s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe Anders- ei bine, îi crescuseră două frumoase coarne pe frunte! La petrecerea lui Dagmar și Rune Gomer, la aniversarea lui Rune, într-un apartament luxos, pe Drottningatan, la doi pași de locuința mea. Erau acolo cei dragi inimii mele: prietena mea, organista Mary Ljungvist Hen, de la Biserica „Adolf Fredrik” și Corul Bach, de la aceeași biserică. M-a uluit ce a putut să iasă din iubirea lui Dagmar și Rune: ființe minunate, cu picioare lungi și ochi superbi, aproape douăzeci și cinci de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în iunie 1956. Povesteau vecinii despre studiul ei intens cu exigenta doamnă Maria Groza, fostă cântăreață care era încă de la începuturile activității noastre profesoară de canto și care nu cruța pe nimeni. Cu toți era exigentă și cu toți era prietenă, de aceia și succesele multora nu au întârziat să se arate. Jana părea o nevinovată copilă, atât în comportament cât și ca fizic, era de mai mulți ani căsătorită cu distinsul arhitect Ticu Pârvulescu. Știa toată lumea cât ținea la universul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Adrian Ionescu, în rolul Gaston, nu lasă să se înțeleagă că debutează în rol, stăpânind implicațiile cerute de libret. Distribuția este completată cu cei care sunt de acum veterani pe roluri, cum ar fi: Elena Roșca în Flora Bervoix, o prietenă rafinată și o confidentă de nădejde care își pune în valoare atributele calitative ale vocii. Mai concură la realizarea succesului Brândușa Moțoc, în rolul Anina, rol secundar, dar servit cum se cuvine, Cristian Waks în rolul baronului Douphol (un orgolios
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
admișilor ar fi fost mult mai mare dacă n-ar fi fost indicații de reducere a valului de învățători. De unde atâtea sandale de lemn? In fine, am plecat vesel spre Ismail cu vaporul de zi. În port mă aștepta buna prietenă Sașa. Dar apropo de fete și de tinerețe, amândouă la un loc sunt amintiri de mare preț. Am vorbit mult cu Vitea Covalenco, elevă în clasa a VII-a de liceu. Treceam zilnic pe la fereastra ei, aproape doi ani, sporovăind
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile locale, învățătorii, preotul, familii prietene, toți erau prezenți. Au venit colegi de la Vaisal, Caracurt, Cairaclia, Tașbunar. Cumătrul Vulpe a sosit cu o mulțime de feroviari, șura Bărgăuanu cu o altă ceată voioasă între care și fosta domnișoară Schimider, acum doamna Bărgăuanu. A fost un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în Vrancea și, uite-așa, cei doi nu s-au mai putut găsi. Aproape de pensie, la Grajduri, județul Iași, vârstnicul cavaler îmi declara că după dragostea purtată n-a mai reușit să se gândească la însurătoare. Tânjea și atunci după prietena sa neprețuită. Vine într-o zi doctorul Axinte la noi, dar noi eram la clasă și acasă se afla doar Maria. - Maria, unde-i cățaua voastră? - Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? - Vreau s-o omor. - Da de ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
funcția: Nu te ai săturat de stat la rânduri pentru un ou sau un litru de lapte? Ai uitat oare, când ai ieșit cu rochia ruptă de la rândul acela pentru niște tacâmuri de pui? Îți place să te ploconești în fața „prietenei” tale pentru carne în fiecare lună? Eu zic să te duci! Nu mă duc la țară! Luni am mers la fabrică liniștită, gândind că refuzul meu a fost suficient pentru ca tovarășii de la partid să mă lase în pace să-mi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
eram machiată discret și purtam rochia roșie cea bună, tricotată din fir de mătase. Rochia era mulată pe corp, puțin sub genunchi și destul de decoltată pentru a atrage privirile. Pe deasupra purtam taiorul elegant din catifea, pe care îl împrumutasem de la prietena mea, Svetlana. Sandalele cu talpa din plută ortopedică, foarte înalte, mă făceau să par mai înaltă. Părul ușor coafat cădea puțin ondulat pe umeri. Ochelarii de soare îi țineam pe creștet, etalând superioritate și siguranță de sine. La toate acestea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la Ștefan Gheorghiu. Știai asta? Nu știam, dar peste un timp aveam să aflu cine este acest personaj important. Odată cu mutarea fostei primărițe într-o comună învecinată, vicele a rămas singur: fără șefa ce-i era și cea mai bună prietenă și pe care o iubea nespus. Venea dimineața la primărie, îl înhăma pe Negru la șaretă și pleca „pe teren” la primărița din comuna vecină. Nu mai erau de găsit câteva zile nici el, nici șareta, nici calul. De câte ori venea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aveai voie să ai păreri personale. Ar fi putut să raporteze el, instructorul, dar mi-a spus că este atribuția mea. Vicele a fost chemat la județ și destituit. Un timp a stat fără serviciu, mergând pe jos zilnic la prietena lui primăriță. După un timp a primit niște ore de sport la una din școli. CALUL NEGRU Acum îl aveam pe calul Negru. Șareta avea arcuri bune, roțile și podeaua schimbate de soțul meu, iar nenea Turuianu era vizitiu. Toate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]