12,184 matches
-
e foarte departe. Mai întîi ar trebui să dispară „nebunia” lumii („Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/Plînset mondial”), să nu mai existe dureroase contraste sociale, deșănțarea unora și umilirea altora. Bacovia va fi uitat cînd nu vor mai fi motive „de revoltă și de jale”, cînd „mulțimea anonimă se va avea (cu adevărat) în vedere” și, nu în ultimul rînd, cînd Romînia nu va mai fi o „țară tristă, plină de umor”. Numai o fericire generalizată ni-l va putea șterge din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dacia Superior și Dacia Inferior: prima cuprinzând Transilvania de astăzi iar cea de a doua Oltenia, teritorii care se întind pe o bună parte a teritoriului României de azi. A înțeles și gestul urmașului lui Hadrian, Marcus Aurelius, care, înaintea revoltelor petrecute în acele teritorii a redivizat Dacia în trei provincii (numite tres Daciae) ce se menținuseră în cadrul aceleiași configurații geografice ca o mărturie a existenței Imperiului roman. Yourcenar și-a dedicat o lungă perioadă din viață studierii și elaborării unei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
evaluare critică a Hortensei Flexner; Yourcenar rămâne în Europa până la primăvară 1970 67 Este aleasă în Academia Regală Belgiană An Istorie Cultură 1959 Castro răstoarnă regimul Batista din Cuba Sarraute, Planetarium 1960 Introducerea noului franc francez Ionesco, Rinocerii 1961 Învingerea revoltei algeriene. Gagarin efectuează primul zbor în cosmos Genet, Les Paravents. Se fondează Tel Quel. Robbe -Grillet, Ultimul an la Marienbad 1962 Criza rachetelor cubaneze. Pompidou devine președintele Franței Alexander Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici 1963 Asasinarea lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și interpretare, prin care persoana frustrată, atribuie conduitei persoane frustrante acel sens specific fenomenului de frustrație: reaua intenție, adică, acțiunea în sensul privării/păgubirii de un drept, de un bun individual; de aici și sentimentul de nemulțumire și chiar de revoltă pe care-l trăiește persoana frustrată. Dar, chiar și această definiție a frustrației rămâne îngustă; ea nu epuizează toate condițiile în care poate apărea frustrația în lumea umană. Nu întotdeauna frustrația apare în cadrul unui raport social direct; nu întotdeauna ea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
arte plastice care ar trebui să renunțe, sub presiunea părinților, la o pregătire și tematică în această direcție în favoarea, să zicem, a fizicii sau matematicii, frustrarea determină, prin consecințele ei, puternice conflicte relaționale, sau de ordin intrasubiectiv, care pot genera revolta sau tulburări nevrotice. Indiferent de factorul care o generează — familia, influența mass-mediei, lipsa unei orientări vocaționale etc. — „frustrația vocațională” dă naștere unui puternic sentiment de neîmplinire, unor impresii de derealizare și stări de tristețe care, toate la un loc, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor posibilități și capacități de a seduce. Unii psihologi atrag atenția asupra unei posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare fazei de „cristalizare” din iubire, de care vorbesc scriitorul Stendhal — dominante sunt, spune Cleramboult, stările de bucurie, de satisfacție, de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un puternic sentiment de frustrare, asociat cu o fază depresivă, constituită din stări de gelozie, din decepții și deziluzii, care mai pot fi totuși — spune Cleramboult — intersectate, din când în când, de speranță. Faza a treia, de ură profundă, determină revolta, care se exprimă prin amenințări, invective, șantaje, scrisori anonime insidioase, scandaluri, agresivitate; se pot dezvolta chiar idei de persecuție, generate de convingerea erotomanului că persoana adulată este, în realitate, o ființă mediocră, incapabilă să aprecieze meritele reale ale unui semen
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cere să i se retrimită suita de cavaleri de care a fost privat, cere să i se acorde din nou onorurile regale. Ofensa adusă orgoliului său îl face să trăiască o stare într-atât de profundă de nefericire și de revoltă, încât ar vrea să „distrugă întreg universul”. Trezirea la realitate a conștiinței lui nu este însă ușoară: va trebui ca în furtuna nopții, în care crunta dezamăgire îl face să rătăcească, să întâlnească un om și mai nefericit decât el
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diminuează, poate apărea evident o astfel de contestare, dar aceasta nu se întâmplă de obicei imediat și mai ales fără un grup care să concentreze nemulțumirea. De aceea rebeliunea, ca să nu mai vorbim de revoluție, se dezvoltă rareori dintr-o revoltă "spontană" a oamenilor, și mult mai des printr-un corp organizat neintegrat în sistem. Atunci când este puternic, sprijinul contribuie la prevenirea apariției unei contestări puternice; într-adevăr, dacă unele elemente dau glas opoziției lor, vor avea parte de un ecou
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
păreau în stare să promoveze cu succes o varietate de politici și să exercite o atracție substanțială. Mișcările sociale s-au bucurat de o recunoaștere semnificativă, în special în vestul Europei și în America de Nord, în contextul cererilor și chiar al "revoltelor" unor "minorități" până atunci întrucâtva dezorganizate. Mișcarea studențească de la sfârșitul anilor '60 a fost una din primele manifestări ale acestei tendințe; dar au existat și mișcări feministe, mișcări ale negrilor din Statele Unite și mișcări ecologiste. După cum se știe, ele nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii". Așezată sub semnul lui vanitas vanitatum..., cartea configurează așadar portretul unui om
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității,/ vom fi cândva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să fie așa, din moment ce acest volum este primul apărut după '89 problematica libertății (requiem pentru o duminică pierdută), a culpei individuale sau colective pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care aceasta este zugrăvită sunt la rândul lor mult mai întunecate, profilurile existențiale reduse la câteva definitorii, iar gestica stereotipă; în ciuda referințelor "reale", autenticitatea este mimată și minată, lumea atrofiată, iar umanitatea anonimizată. Poetica e acum una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
clownii falșii profeți" (Pune-ți și tu o mască, Interior cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de făcut decât să riposteze prin vers: "voi fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de silabe (Editura Tipo Moldova, Iași, 2002). Revolta nu poate presupune altceva decât o poezie orgolioasă, ce promovează perfect lucid distanțarea de realul contondent și în special de acea "mulțime pestriță prin limbi fără noi", drept pentru care se organizează adesea în jurul unui leitmotiv edificator din acest punct
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea, poetului nu-i mai rămâne decât revolta. Contestația religioasă pleacă de la punerea sub semnul îndoielii a unora dintre atributele divinității mai ales a omnipotenței, imuabilității și omnibenevolenței. Fiecare dintre acestea trece, pe rând, sub lupa iscoditoare a celui care sfârșește prin a le renega, renegând în final
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vrea etern în succesiunea lor; regăsim, astfel, un prezent al celebrării întâlnirii îndrăgostiților Sărut mâinile Doamnă! La revedere Domnule!, unul al adâncirii într-o Noapte gurmandă, altul al suferinței, în Bătrânii sau Mă bărbieresc și plâng, multiplele ipostazieri ale prezentului revoltei, în Talanga, Presiunea luminii sau Demonul, în fine, un prezent al creației în Cititorilor, dulcilor mei contribuabili. Există, surprinzător, și un poem în care sunt unificate cele trei timpuri, cu o ironie mușcătoare, menita deghizării disperării cu care este percepută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Barbu și Arghezi, Urmuz și Tonegaru) îi amplifică însă vagele presimțiri ale cutremurului ce îi va răscoli, mult prea devreme, existența. Strict poetic, suprapunerea afinităților livrești peste această notă psihologică va avea drept rezultat revenirea constantă la o imagistică a revoltei imposibil de reprimat (și care, în opinia membrilor familiei, trebuie să-l fi costat chiar propria viață). Pe bună dreptate, într-unul dintre textele de escortă ale cărții, Ioanid Romanescu apreciază tocmai "o insolență aparte (nu doar specifică vârstei) în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ne-am permite să vorbim în acest caz de o angoasă de schimbare: pe de o parte, respectul tradiționalist, adesea egolatrie, față de strămoșesc pînă și creștinismul nostru nu este pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească"; pe de altă parte, revolta modernistă, adesea ireverențioasă, față de icoanele "strămoșilor" și căutîndu-și idolii de regulă afară, în modele "acreditate" de modernitate, în ambele cazuri însă, fondul emoțional rămîne cel al unei trăiri angoasante a schimbării... ea are de regulă ceva din furia adolescentului mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
impusă sa existe o agravare vizibilă, și chiar dacă această nouă ordine marchează o ameliorare. Istoricii societăților negro-americane din secolul trecut ne informează că sinuciderile printre cei eliberați de jugul sclaviei au fost cele mai numeroase. În general, cele mai puternice revolte muncitorești nu au pornit din mediile cel mai dur afectate de mizerie. Dimpotrivă, cel mai adesea, marile spaime sociale care au zguduit societățile Occidentului contemporan nu au nici o legătură cu motivația lor reală... Mitul politic se naște în momentul în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
valorilor sale tradiționale. În măsura în care se poate vorbi de societăți echilibrate, adică de societăți ale căror tensiuni interne se mențin între limite acceptabile, putem spune că, de fapt, nici una nu lasă o anumită marjă de acțiune forțelor visului, violenței, agresivității, adică revoltei. Dar, în paralel, este pus în funcție un dispozitiv de mecanisme de reglaj, dispozitiv care permite ca aceste manifestări să fie controlate, stăvilite, dirijate și, în cele din urmă, integrate în sistemul stabilit. Aceasta este funcția pe care o au
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a pedepselor și a ierarhiilor, dar această subversiune este strict limitată în timp și este supusă în continuare unor reguli foarte precise impuse de obiceiuri. Făcînd ca violența să se deruleze într-un cadru stabilit dinainte, permițînd periodic exprimarea unei revolte contestatare, această subversiune contribuie în cele din urmă la menținerea ordinii existente. Același lucru trebuie să-1 spunem și despre mecanismele instituționale care, în spațiul societăților moderne, avînd în vedere puseurile iraționalului mitic, au o aceeași funcție de reglare și de compensare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Erik H. Erikson, Adolescență și criză. Criza de identitate, Flammarion, Paris, 1972 (trad. din americană) [sic! n.trad.]. 37. Vezi K. Jennings și R.G. Niehi, The Political Caracter of Adolescence, Princeton University Press, 1974. Există informații utile în Gerard Mendel, Revolta împotriva tatălui. O introducere în sociopsihanaliză, Payot, Paris, 1968. 38. Robert d'Harcourt, într-o foarte frumoasă carte, Evanghelia forței. Chipul tineretului celui de al Treilea Reich, Pion, Paris, 1936. 39. Despre mișcările tineretului german din perioada hitleristă și posthitleristă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de autenticitatea evidentă a faptului trăit: "Chiar acum, acum, nu îmi este bine deloc, e chiar mai rău decît să fii gîtuit, mai rău decît să fii ștrangulat, sufocat, este o prăpastie psihologică, un coșmar anatomic, o angoasă metafizică, o revoltă, o plîngere; inima ce bate prea repede, mîini care se crispează, pielea care transpiră". F.-B. Michel, Le Souffle coupé Textul B Pensiunea de familie, ultima locuință a lui Anne-Marie. Mai rău, de o sută de ori mai rău decît
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]