11,338 matches
-
alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de zei În formă omenească, imagini fabricate din metal prețios și de hecatombe scumpe (Cicero, De natura deorum, 2, 9 sqq.). Sacrificiile sângeroase (de animale) constituie o parte integrantă a religiei romane până când au fost interzise, dar, pe de o parte, ele sunt deja criticate de „filozofii italici” În secolele VI-V Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putea fi vândută măcelarilor (macella). Dacă acest ritual s-ar fi desfășurat Într-un templu, instrumentele, locul și timpul ar fi trebuit plătite. Cu cât durează mai mult sacrificiul, cu atât costă mai mult. Așadar arderea de tot este mai scumpă decât un sacrificiu obișnuit. Tarifele unui templu roman dovedesc că sângele nu era considerat material sacru. Este așezat În aceeași categorie cu pielea (CIL, VI, 820). În cultul adus pentru fratres Arvales În epoca imperială, sângele era gătit și mâncat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
curând paradoxal, că Dumnezeul Bibliei este alergic la cai. În acea epocă, calul era înainte de toate un animal de război ce reprezenta puterea militară. Dumnezeu este alergic la cai și preferă măgarul, animal mai obișnuit și cu siguranță mai puțin scump. Numeroase texte afirmă că salvarea nu vine prin „cal”, adică de la o armată care dispune de arma cea mai puternică a epocii: carul (Is 30,16; 31,1; Os 1,7; 14,4; Zah 9,10; Ps 20,8; 33
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unui drum al ispășirii spre țară („Crucea Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-al ploii/ Dor pribeag, singurătate.../ Și cum urc cu Tine-n pripă,/ Tu Te scrii în pieptul meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Iorga a primit acest răspuns în dimineața zilei în care a fost răpit și asasinat de echipa de teroriști legionari, scrisoarea se afla în buzunarul său atunci cînd asasinii au deschis focul asupra lui, așa că e ciuruită de gloanțe: "Prea scumpe domnule Profesor Iorga, Vă răspund la scrisoarea pe care mi-ați trimis-o prin dl. L. Vasilescu, datată din 20 octombrie. Mi-a parvenit abia acum patru zile. Marea nenorocire (adică cutremurul) produsă aseară m-a împiedicat să vă răspund
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
peste Atlantic, căutând soluții de viitor și sprijin practic pentru prezent. Marea diferență este că, după primul război mondial, Statele Unite au oferit doar Împrumuturi, nu ajutoare, iar acestea erau În general furnizate prin piața de capital privat. Erau, prin urmare, scumpe și acordate pe termen scurt. Când a trebuit să fie returnate, la Începutul Marii Crize, efectul a fost dezastruos. În această privință, contrastul e izbitor: după bâlbele inițiale din 1945-1947, factorii de decizie americani au făcut efortul să nu repete
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru achitarea imensei datorii externe. Pentru orice țară europeană medie, aceste probleme ar fi fost destul de grave În circumstanțele vitrege ale perioadei postbelice; pentru Marea Britanie, ele erau exacerbate de responsabilitățile imperiale la scară globală. După 1939, Marea Britanie a plătit din ce În ce mai scump pentru statutul de mare putere. Între 1934 și 1938, cheltuielile militare și diplomatice ajungeau la 6 milioane de lire sterline pe an. În 1947, bugetul prevedea 209 milioane de lire sterline numai pentru costurile militare. În iulie 1950, În zorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade, crimele-i antebelice erau aproape uitate. Victoria, cum Stalin știa prea bine, e măsura succesului. Dar victoria sovietică a fost amarnic de scumpă. Dintre toți Învingătorii din al doilea război mondial - ba chiar dintre toate țările participante, Învinși și Învingători la un loc -, numai URSS a suferit pagube economice permanente. Pierderile umane și materiale erau imense și se vor face simțite decenii la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fundalul pe care a apărut celebra Politică Agricolă Comună a Comunității Economice Europene (PAC), inaugurată În 1962 și formalizată În 1970, după un deceniu de negocieri. Prețurile europene au crescut artificial și toată producția alimentară a Europei a devenit prea scumpă pentru a mai fi competitivă pe piața mondială. În ciuda eficienței lor, cooperativele olandeze de prelucrare a laptelui nu o duceau mai bine decât micile ferme germane neproductive, Întrucât toate erau forțate să se supună unei structuri comune a prețurilor. De-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și reglementări care să rezolve această problemă. Urmau să se stabilească prețuri-țintă pentru toate produsele agricole. Tarifele comerciale externe ale Comunității Economice Europene urmau apoi să ridice costul produselor agricole importate până la aceste niveluri, bazate de obicei pe cei mai scumpi și mai ineficienți producători din toată Comunitatea. În fiecare an de-acum Înainte, CEE avea să cumpere excedentul de produse agricole al membrilor săi la valori cu 5-7% sub prețurile-țintă. Apoi urma să lichideze surplusul, subvenționând revinderea lui În afara Pieței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intrate nu erau În măsură să o influențeze, așa cum nădăjduiseră cândva liderii britanici. CEE era un condominiu franco-german În care Bonnul sponsoriza Comunitatea, iar Parisul Îi dicta politica. Dorința nemților de a face parte din Comunitatea Europeană a fost plătită scump, Însă Adenauer și succesorii săi au suportat acest preț decenii la rând fără să se plângă, preferând alianța franceză surprizei britanice. Între timp, francezii „europenizaseră” subvențiile și compensațiile lor agricole, fără să cedeze Însă În ceea ce privește suveranitatea. Aceasta a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ilustrate cu exemple dintr-o singură industrie. În anii 1960, producătorii germani de mașini Își creaseră cu succes o reputație pentru calitatea construcțiilor și fiabilitatea asamblărilor, astfel Încât firme precum Mercedes-Benz În Stuttgart și BMW În München puteau vinde mașini din ce În ce mai scumpe unei piețe aproape captive, la Început acasă și apoi, treptat, În străinătate. Guvernul de la Bonn a susținut fără rețineri astfel de „campioni naționali”, exact așa cum făcuseră naziștii Înainte, alimentându-i În primii ani cu Împrumuturi preferențiale și Încurajând nucleul pieței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și chiar Marea Britanie a menținut constant o rată de peste 3%. Nu anii ’70 erau atipici, ci anii ’50 și ’603. și totuși, neplăcerea era reală, agravată de competiția la export a noilor țări industriale din Asia și de importurile din ce În ce mai scumpe, pe măsură ce prețul mărfurilor (nu numai al petrolului) era tot mai ridicat. Rata șomajului creștea implacabil. Până la sfârșitul deceniului, mai mult de 7% din populația activă a Franței nu avea de lucru; În Italia, 8%; În Marea Britanie, 9%. În Belgia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exportată În zona mediteraneană. Între timp, Franța a restricționat sever imigrația din Algeria și fostele sale colonii africane, iar Marea Britanie a Înăsprit condițiile de intrare pentru potențialii imigranți din subcontinentul sud-asiatic. Combinația de șomaj structural, importuri de petrol tot mai scumpe, inflație și exporturi În declin a condus la deficite bugetare și insolvabilitate În toată Europa de Vest. Nici măcar Republica Federală Germană, capitala industriei europene și campioană la export, nu a fost cruțată. Surplusul balanței de plăți a țării (9.481 de milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Europene. Pentru a corecta anomaliile geografice și de piață care condamnau regiuni ca Galicia (Spania) sau Vasterbotten (Suedia) la dependență permanentă, agențiile de la Bruxelles au alocat mari sume de bani - aducând beneficii locale incontestabile, dar și birocrații locale greoaie, scumpe și uneori corupte 26. Al doilea scop al costisitoarelor proiecte europene de finanțare regională - variile fonduri „structurale” și „de coeziune” Însumau la sfârșitul secolului 35% din cheltuielile totale ale Uniunii Europene - era să permită Comisiei Europene de la Bruxelles să ignore
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cehoslovacia cifrele erau similare. Dacă nu Îi deranja proasta calitate, designul banal și oferta minimă, cumpărătorii găseau ce căutau, În magazinele oficiale sau pe filiera „privată”. În Uniunea Sovietică Însă, astfel de bunuri „suplimentare” erau greu de găsit și relativ scumpe. Același lucru era valabil pentru bunurile de strictă necesitate. În martie 1979, un cumpărător din Washington DC trebuia să lucreze 12,5 ore pentru „coșul alimentar” tipic (cârnați, lapte, ouă, cartofi, legume, ceai, bere etc.). Același coș „costa” 21,4
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova, În ciuda subvențiilor ridicate 14. În plus, cumpărătorul sovietic sau est-european pierdea mai multe ore pentru a găsi și achiziționa mâncare și alte bunuri. Măsurată În timp și efort, dacă nu În ruble, coroane sau forinți, viața În comunism era scumpă și extenuantă. E greu de măsurat succesul comunismului În gradul de satisfacție al consumatorilor particulari când toată economia era orientată, cum spuneam, spre producția masivă de echipamente industriale și materii prime. În afară de mâncare, economiile comuniste nu produceau bunuri dorite de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul anilor ’50, era din nou În creștere: numărul londonezilor fără un acoperiș deasupra capului a crescut de zece ori În perioada mandatelor lui Margaret Thatcher, atingând 80.000 la mijlocul anilor ’90. La numai câțiva kilometri depărtare de cele mai scumpe proprietăți imobiliare din lume, unele zone ale capitalei britanice Începeau să semene cu „Londra proscrisă” de la sfârșitului epocii victoriene 20. Dacă În trecut perioadele de creștere economică tindeau să-i propulseze pe săraci În slujbe mai sigure și mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era american, de la libertatea individuală la belșugul material. Iar dacă vizitai capitalele est-europene, de la Tallinn la Ljubljana nu puteai să nu remarci o nouă elită plină de energie: femei și bărbați tineri și cocheți gonind În mașinile lor noi și scumpe de la ședințe la cumpărături, savurând din plin utopia liberală letală din coșmarurile lui Clément. Dar est-europenii s-au distanțat ulterior de modelul american: din respect pentru asocierea cu Uniunea Europeană, dintr-o aversiune crescândă față de anumite aspecte ale politicii externe americane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
concep vinuri stricto sensu, adică înțelese în accepția lor juridică (vinuri numite "biologice", de exemplu). Demersul acestei inovații conține trei faze: mai întâi este definit noul produs (perioada conceptuală); apoi se investește într-o instalație care este cu atât mai scumpă cu cât materialul este mai specializat; pe urmă, vânzarea este susținută prin organizarea unei distribuții vaste însoțite de o campanie publicitară de mare anvergură. De asemenea, este necesar să se găsească un loc liber într-o legislație meticuloasă și să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai moartea legionară ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți.” Când Dumnezeu va trimite îngerii Săi să culeagă faptele omului spre răsplata veșnică, pe legionari îi vor întâlni în tabăra celor care, aici pe pământ, au împlinit voința cerului - Drumul Crucii. (Articol Preluat) DE SUB LESPEDEA DE PIATRĂ
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
camarazilor săi. A fost un luptător neînfricat și neînfrânt. Nu și-a negat și nu și-a părăsit credința. Pătimirea crudă, jertfirea și crucificarea nu l-au doborât. Logodit cu moartea, moartea, numai moartea legionară i-a fost cea mai scumpă nuntă dintre nunți. Liber într-o lume monstruoasă, otrăvită de o ideologie criminală în care societatea românescă era transformată într o turmă. Omul nu mai avea personalitate și gândire proprie. Gloatele băteau din palme slăvind pe tirani. În comunism nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
posibilitate, orice evoluție, orice speranță. II.4. Prerafaeliții Pe 9 iulie 1896, Ștefan Popescu îi scria din München o scrisoare emoționată Ștefaniei Gherea, fiica lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, după ce văzuse la o expoziție tablouri și reproduceri ale unor tablouri de Burne-Jones: "Scumpă prietenă, dac-ai fi aici și dacă ne-am uita împreună mult mult la tablourile sau reproducțiile după tablourile prerafaelitului Burne-Jones (englez) ai cădea cu mine de acord că extraordinara, subtila finențe a tipurilor lui e ceva extrapământesc. Ești transportat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reconciliere tactică cu arta bizantină ca epitom al artei naționale. "Pictorul Verona a avut fericita idee de a reprezinta într-o schiță mai mult decorativă pe Augusta ocrotitoare ca Împărăteasă bizantină, cu diadema și mantia sclipitoare de aur și pietre scumpe. Suportul și cadrul ce susțin pictura sunt foarte reușite adaptări de motive bizantine; lor se datorește în bună parte sporirea efectului produs de această schiță"140. Prezența reginei la această manifestare subliniază intenția de a coborî artele "în stradă", de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]