11,710 matches
-
mea am ajuns la o oarecare înțelegere a lor. Când îți imaginezi singurătatea ființei omenești în incomensurabilul Univers și fulgerarea acelei clipe ce-i numită viață omenească, începi să intuiești că singurul dar al rațiunii care ne poate compensa această singurătate este omenia, bunătatea față de semeni, față de tot ce-i viu pe acest pământ. În numele acestei visate bunătăți aș fi în stare chiar să încerc să uit de crima acelora care mi-au nimicit familia, iubita, prietenii, rudele, tovarășii de școală
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
ia-i cărțile!" Ele stau la temelia insulei și la originea baghetei magice. Orice bestie o știe, cum o știu și toți torționarii lumii. Utopiile se construiesc, de regulă, pe insule fiindcă astfel omul (Prospero) poate să își contemple și singurătatea și înstrăinarea și pustiul. De pe mări, ce se reflectă înăuntrul său, sau, evident, din sinele care reverberează în nemărginire. Utopiile sînt, prin urmare, insule pierdute pe un ocean - fie ele Atlantida sau Cetatea Soarelui - sau cîte o oază în deșert
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
Atlantic pierzi, în zbor, numai cîteva ore. Șapte, zece. Firește, în cazul în care pornești din continentul care și de aceea e bătrîn. Numai pe o insulă pierdută într-un ocean (de vise sau fantasme, generate de acel spectru al singurătății în abstract) ai putea pleca azi și ajunge ieri. Așa, sau dacă faci ocolul lumii conform regulilor din literatura lui Jules Verne, ceea ce e aproape același lucru. Nu întîmplător, măsurătoarea timpului a ajuns tot mai exactă pe măsură ce niște lunatici căutau
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
câteva Fragmente dintr-un jurnal început în 1943. Ca și textele din volumul precedent, nici aceste povestiri nu au, practic, subiect. Chiar dacă personajele sunt, de data aceasta, copii, întâlnim aceeași atmosferă levitantă, în afara timpului dinamic, de fapt, un timp al singurătății placat pe o apăsătoare așteptare. Nimic din starea reală interioară a introvertitelor personaje nu răzbate până la cititor. Strategia insolitării funcționează impecabil și aici. Puștiul Veniamin (un fel de nepoțel al lui Gavrilescu) vizitează bâlciul încărcat de personaje bizare și apoi
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată în ger, poeta îi opune alternativa dispariției („Da! M-aș cuibări’n ether”), de vreme ce acel ieri, odinioară, acel illo tempore (cronotop
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
constituie erotismul. Obsesiile erotice ale eului narator, amintirea vechilor iubiri, mai cu seamă în latura lor fizică, visele cu înaltă încărcătură sexuală, dau întreaga măsură a dramei pe care o presupune viața la o anumită vîrstă. Trăind într-o sumbră singurătate naratoarea septuagenară se gîndește la iubirile din trecut, are uneori impresia că nu este totul pierdut, iubirea și chiar sexul sînt încă posibile, se îndrăgostește adolescentin de tineri întîlniți accidental și înțelege cu greu de ce la scara societății oamenii ajunși
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
curge o zeamă tulbure mirosind a supă stricată și madi noaptea pe la trei în baie după petrecere o față vînătă plină de sînge plutind într-o apă rozalie...” (p. 103) Lebăda cu două intrări este înainte de toate o carte a singurătății. Pentru protagonista ei dragostea (erotismul) reprezintă o filă a trecutului, o amintire din ce în ce mai îndepărtată care năvălește uneori în prezent sub forma amintirilor, a visului sau a unor asociații mentale imprevizibile. În față se află moartea care poate fi privită și
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
Naghiu, Dumitru Solomon și Vlad Zagrafi. Cât de departe ajunge dicționarul în zone postdecembriste puțin cunoscute și instabile valoric, s-ar putea vedea din rezultatele unui posibil test de desemnare din memorie a autorilor următoarelor volume de poezie: Simetria fierbinte, Singurătatea ciclopului, Suitele transilvane, Copilul tuns zero (pe toate le-am luat din volumul IV, ultimul din anexa cu completări). Nu vreau câtuși de puțin să sugerez că anumite titluri ar fi putut lipsi; dimpotrivă, tot ce există trebuie să rămână
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
capitol al unui volum reflectând din plin perspectivele socio-politice ale momentului. Vasile Barbu Omul fără drum. Poezii, Uzdin, Editura Tibiscus, 2004, 36 p. Autorul (v. foto) își datează poeziile cu numele populare ale lunilor anului. Mai mult decât la "patologia singurătății" și la "anatomia plânsului", "elevul veșnic", cum se definește, are note maxime la dorul de femeia iubită și de spațiul natal. Justin Tambozi, Doina Papari Savantul prof. G.K. Constantinescu, București, Societatea Academică Moscopolitană, 2003, 40 p. Evocare a personalității savantului
Cărți primite la redacție. In: Curierul „Ginta latină” by Gligor Popi () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2351]
-
că este, prin excelență, un poet al iubirii („Sunt deci un poet al iubirii, iar iubirea este a poeziei. Iubirea este singura dreptate pe lumea asta. Iubirea este o jertfă zilnică. Păcat că măreția sacrificiului o găsim mai mult în singurătatea iubirii.”) - sentiment pe care s-a axat destinul său („Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață”). Cel care afirma „am descoperit frumusețea Limbii Române în poezie, iar în Limba Română mi-am descoperit Țara” s-a constituit
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
din trenciul agățat, semn că noaptea petrecută sub cerul liber l-a umplut de umezeală. Într-o cratița neagră, înegrită de funingine pe iarbă atît de verde, bătrînul tăia cartofi pregătindu-si micul dejun. O mare și simplă și sfîntă singurătate de vagabond frumos. * * * Catedrală Medicilor. Necomunicabilitate. Ascult la telefonul turistic explicațiile înregistrate. Pentru că nu mai văd privirile celorlalți și fiindcă ceilalți nu mai văd privirea mea, vocea pe care o aud în cupă neagră a telefonului mă liniștește. Ascult cu
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
niște pretexte pentru o spovedanie creator-umană în șoapte filosofico-eseistice. Pare că această nevoie de reflecție și analiza în scris să fi fost revelata de o experiență personală majoră. "Artă este viața sub semnul speranței. s...ț În teatru nu există singurătate, nici în monolog măcar - el se adresează celorlalți... apoi personajul continua dialogul sau întrerupt pentru puțin timp. La fel și moartea apare și dispare doar ca o umbră. De fapt, totul se mișcă mai departe. Totul contrazice singurătatea -, însăși moartea
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
nu există singurătate, nici în monolog măcar - el se adresează celorlalți... apoi personajul continua dialogul sau întrerupt pentru puțin timp. La fel și moartea apare și dispare doar ca o umbră. De fapt, totul se mișcă mai departe. Totul contrazice singurătatea -, însăși moartea o contrazice, cu atît mai bine!" Cartea este structurată în patru capitole mari, care se ramifică, la rîndul lor în subcapitole ce mărunțesc, uneori că sub lupa, anumite teme. Chiar dacă ele sînt diferite, și în mare măsură filosofice
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
acest ăglasă, tare mi-e teamă că o să tacă acum; de cîtăva vreme cel putin, îl aud din ce in ce mai rar". Și cum puteau fi ocolite plictiseală și urîtul în care trăia că în elementele sale, care contribuiau la sentimentul acut al singurătății sale depline. "Niciodată, se destăinuia odată, n-am pronunțat sau scris cuvîntul singurătate fără să am o senzație de voluptate". Și: "dineuri în oraș, vizite, psihologi, cine mă asaltează. Păcătuiesc împotriva timpului, asta fac zi de zi. Ca să-mi salvez
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
cel putin, îl aud din ce in ce mai rar". Și cum puteau fi ocolite plictiseală și urîtul în care trăia că în elementele sale, care contribuiau la sentimentul acut al singurătății sale depline. "Niciodată, se destăinuia odată, n-am pronunțat sau scris cuvîntul singurătate fără să am o senzație de voluptate". Și: "dineuri în oraș, vizite, psihologi, cine mă asaltează. Păcătuiesc împotriva timpului, asta fac zi de zi. Ca să-mi salvez singurătatea ar trebui să am curajul de a fi odios. Să le inspir
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
sale depline. "Niciodată, se destăinuia odată, n-am pronunțat sau scris cuvîntul singurătate fără să am o senzație de voluptate". Și: "dineuri în oraș, vizite, psihologi, cine mă asaltează. Păcătuiesc împotriva timpului, asta fac zi de zi. Ca să-mi salvez singurătatea ar trebui să am curajul de a fi odios. Să le inspir ură oamenilor, ca să mă pot ține departe de ei". Sau: "Ca să produci, trebuie apoi să fii sensibil la părerea oamenilor. Or, mie îmi e din ce in ce mai indiferență. Și, ceea ce
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
să am curajul de a fi odios. Să le inspir ură oamenilor, ca să mă pot ține departe de ei". Sau: "Ca să produci, trebuie apoi să fii sensibil la părerea oamenilor. Or, mie îmi e din ce in ce mai indiferență. Și, ceea ce e grav, singurătatea mea nu are la bază orgoliul, ci detașarea, răceală față de tot, față de mine în primul rînd". Altădată mărturisea grav "am facut legămînt de singurătate". Pentru ca mai tîrziu să admită că "pozitivă nu e la mine decît nevoie de singurătate. Tot
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
să fii sensibil la părerea oamenilor. Or, mie îmi e din ce in ce mai indiferență. Și, ceea ce e grav, singurătatea mea nu are la bază orgoliul, ci detașarea, răceală față de tot, față de mine în primul rînd". Altădată mărturisea grav "am facut legămînt de singurătate". Pentru ca mai tîrziu să admită că "pozitivă nu e la mine decît nevoie de singurătate. Tot restul e minciună și trădare, infidelitate față de mine însumi". Așadar mai greșea, fiind infidel deciziei care izvora din natură ființei sale, lăsîndu-se antrenat de
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
grav, singurătatea mea nu are la bază orgoliul, ci detașarea, răceală față de tot, față de mine în primul rînd". Altădată mărturisea grav "am facut legămînt de singurătate". Pentru ca mai tîrziu să admită că "pozitivă nu e la mine decît nevoie de singurătate. Tot restul e minciună și trădare, infidelitate față de mine însumi". Așadar mai greșea, fiind infidel deciziei care izvora din natură ființei sale, lăsîndu-se antrenat de unii semeni. Rostul sau era în izolarea singurătății. Dar putea fi, ea, completă? Tocmai asta
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
nu e la mine decît nevoie de singurătate. Tot restul e minciună și trădare, infidelitate față de mine însumi". Așadar mai greșea, fiind infidel deciziei care izvora din natură ființei sale, lăsîndu-se antrenat de unii semeni. Rostul sau era în izolarea singurătății. Dar putea fi, ea, completă? Tocmai asta îl deranja enorm, furios fiind împotriva lui însuși. În sfîrșit, socotind totul fără importanță, ducea lipsa de subiecte. Și cum să scrii în absență subiectelor? "Cum totul mi se pare lipsit de importanță
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
mărturisea, a luat delirul drept faptă și a greșit. Regretă enorm că, în anii cincizeci, a procedat greșit. Prin 1962 își aduce aminte și notează "ce greșeală - să răspund la scrisorile lui Dinu (Noica). I-am scris din mila pentru singurătatea lui, precum și ca să-mi fac datoria de prieten. Fără să vreau, am oferit arme împotriva lui și am contribuit la năpasta ce l-a lovit". Într-adevăr, răspunsul lui publicat în Nouvelle Revue Française a fost o piesă de bază
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
printre hîrtiile lui, acum la doi sau trei ani după moarte, au un aer de testament, de insultă de dincolo de mormînt - ce ma împiedeca să fiu atît de obiectiv pe cît ar trebui". Va să zică omul Cioran, cufundat în plictis și singurătate, mereu indiferent, suferea cînd află, despre o carte a sa, opinii defavorabile, reacționînd violent. Mai ales cînd veneau din partea unor spirite la care ținuse odată mult. Și asta deși era convins că nu va avea discipoli și socotea, fără a
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
reflectînd, discret îndemnat de scriitor, la chestiuni foarte serioase, tocmai acelea parodiate la drept vorbind. Însă că orice parodie inteligență, Messi@h lui Codrescu e doar parțial ironică: la un anumit nivel al textului, întrebările rostite, despre identitate, istorie, rase, singurătate și chiar mîntuire, așteaptă cu adevărat un răspuns. Andrei Codrescu - Messi@h, Simon and Schuster, New York, 1999, 366 pag.
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
făgăduiau nici un pic de căința/ și craniul mi-l sfărîmau cu ciocăne tîrzii./ Noaptea cădea în mine că un smarald,/ înverzea părul și buzele,/ eram o mică mireasă vestită-n amurg, cu venele amuțite./ Dar grea era tristețea, moartea și singurătatea,/ pecetluindu-se una pe alta cu iertare/ Umflată de roșu, inima tremura/ că o fată în fața unui gelos ucigaș./ Mi-aduceam aminte de cel ce putea să trăiască doar cu securea în mînă,/ așa și eu mereu cu securea în
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
mină") -, si au pătruns în măruntaiele pământului, cățărându-se pe scara de pisică, prin hornul îngust și încleiat de zgură noroioasa, până în "cameră de abataj", infern de căldură sufocanta, de aer insuficient, de pulbere înghițită și respirată până în bronhii, de singurătatea vibrând de ciocanul care tremura, și unde mocnește teamă de explozia oricând posibilă (de unde și receptivitatea față de religie ori superstiția, vezi "Noroc bun!") - poate aceia, ca mine, înțelegem (proces psihic!) psihologia acestor oameni care contribuie la lumină, la căldură, la
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]