12,131 matches
-
se pronunță și se scriu cu un singur r, ci de rrromânism și de Rrromânia cu trei rrr ; nu de popor, vai de capul lui ! Râd destul atâția de el ! Ci de poppor, ba câteodată și bobbor, când e rromânul „supărat” și răgușit de supărare”. Deformarea este deopotrivă morfo- logică și fonetică. În afara articulării, deformarea nu-și atinge nivelul maxim. Triplarea sau dublarea r- ului are înainte de toate un efect sonor, acest efect asigură regimul conotativ. Însă această multiplicare a consoanei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pământ roșu care explică astfel culoarea cărămizilor de aici. Toate astea și încă multe altele-ți creează o stare de bună dispoziție, în cazul meu trezită brusc dintr-un somn greu de după amiaza, făcând adevărate minuni. Nici nu m-am supărat anticipat, pe gazda noastră pentru faptul ca ne va fugări prin târgul de oale și cred că nici nu te poți supară vreodată pe Mousen care, când e vioi ca un adolescent, când împietrit ca o statuie. lată un paradox
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
superbă, atmosferă destinsă. Frumoasele noastre străluceau, iar băieții "ai noștri ca brazii" înalți, bine clădiți, în costume închise și papion! La un moment dat vine la mine directorul de protocol de la "Cinematografie" și mă întreabă dacă artiștii noștri sunt cumva supărați de ceva, întrucât nu "trecuseră pe la bar" deloc, așa cum o făcuseră, în repetate rânduri, rușii, polonezii, bulgarii... M-am interesat asupra cauzei și "Decebal" mi-a spus: Domnule dragă, și eu, și Ilarion urmăm un tratament, luăm pastile și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pregătite, vorbind liber. Am avut ocazia să stau de vorbă cu colegii din minister care de obicei asigurau în atare situații translația și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presa străină tovarășul nu se supăra și, când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator, le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de vorbă cu colegii din minister care de obicei asigurau în atare situații translația și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presa străină tovarășul nu se supăra și, când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator, le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o conferință de presă cu cancelarul Austriei, și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în final la toasturi: pentru regina Olandei, pentru președintele României, pentru secretarul general al ONU, pentru pace... La închinarea în sănătatea reginei Juliana, stareța s-a uitat la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini se supără oaspeții, e regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de "vărul președintelui" și am avut o convorbire "conspirativă" cu "Nelu", portarul, un tip foarte simpatic, mecanic auto și el, capabil să construiască din te miri ce și un avion. Convorbirea a fost "conspirativă" fiindcă Nelu nu dorea să-l supere pe marele guru, administratorul. Cu aprobarea mea, a dispărut câteva ore la un cimitir de mașini și a venit de acolo cu niște piese de "Corcel", care s-au potrivit foarte bine, am cumpărat o baterie nouă și "Dacia" rănită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-i "Buna Vestire", că cei doi au sosit sănătoși la Montevideo... A doua zi, sunând la hotel pentru a afla dacă au dormit bine, recepționerul mi-a comunicat că au stat doar un sfert de oră în cameră, după care, supărați că nu au aer condiționat, au cerut să li se restituie banii de cazare (care de fapt erau ai mei) și au plecat. Credeam că am scăpat de ei, când mă trezesc sunat de la un așezământ catolic pentru săraci, informându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Washington l-a informat pe președintele său despre vizita președintelui nostru și cum Jorge Batlle era bun prieten cu George W. Bush, pe baza principiului prietenul prietenului meu este și prietenul meu, cred că președintele uruguayan nu s-a supărat de nerealizarea vizitei). Căzând vizita președintelui, am sperat într-o vizită în România a ministrului de externe, Didier Opertti, ca răspuns la vizita efectuată în Uruguay, în noiembrie 1998, de omologul său român, Andrei Pleșu. Nici cu el n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a fost gata să ajute prietenii ajunși în 1840 la direcția Teatrului Național din Iași, adică pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi, contribuind prin comedii la îmbogățirea repertoriului încă atât de sărac la vremea aceea. Când a supărat ocârmuirea prin aluzii destul de transparente puse în gura personajelor din Provincialul la Teatrul Național sau Jignicerul Vadră, Alecu Russo a fost trimis în exil la Soveja. Aici a cunoscut una din cele mai autentice regiuni românești, cu un folclor deosebit
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un salariu aproape egal cu zero, „din lipsă de fonduri“, Carmen a găsit 5.000 de dolari, care le-au fost urgent distribuiți studenților. Îmi scoteam pașaportul ca să-l prezint grănicerului, care m-a recunoscut și el („I-ați cam supărat pe unii! Am citit În ziare“...), când cineva mă bate pe umăr din spate. Era Gabriel Liiceanu, sosit inopinat, gâfâind, scuzându-se că a Întârziat (deși era doar opt dimineața). Nu Îl cunoscusem bine, dar gestul lui m-a impresionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei profunzimi, numai ele Îi dădeau impresia de mișcare și de viață. Ceea ce mă supără este că sentimentul nefericirii, fără nimic altceva nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma și posaca mea Mademoiselle este foarte potrivită pe pământ, dar imposibilă În eternitate. Oare am salvat-o de ficțiune? Cu o clipă Înainte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În considerare etapa șederii pe scaun, Îmi dădeam seama brusc că un fel de mâncare, pe care nici nu-mi aminteam să-l fi ales, era luat de la masă și că mama, căreia Îi zvâcnea obrazul stâng ca atunci când era supărată, urmărea cu atenție, din locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule, "Marele cârcotaș", stai mărturie; mă judeci ca pe hoții de cai când greșesc și mi-o spui de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru un ajutor, ceva... Mihaile! Știi, cunoști vreo înjurătură pre limba lor? îl asmute Ștefan. Subito! Presto! Mascalzzoni! Macaronari! Mi-a spus un mare negustor... șovăie Țamblac, mi-a spus că de când "il pazzo valaho"... Cum, cum?! Să nu se supere Măria ta, spune Țamblac stânjenit. "De când "nebunul de valah" chiar așa a spus a momit fulgerele otomane asupra Moldovei, negustorimea navighează într-o veselie pe Mediterană". Ștefan izbucnește în hohote mari de râs, cu boierii după el, măcar că râsul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pare, dar e prea târziu să facă calea întoarsă. Îl doare Podul! Rău îl doare! hohotește Ștefan înecându-se, tușind. Cazimir i-a scris Sultanului, continuă Duma: Dacă Ștefan acela i-a greșit cu ceva Sublimului Sultan, de l-a supărat cu ceva, el, Craiul, ca stăpân ce se află acelui supus, este gata să-l judece și să-l pedepsească." Ștefan izbucnește în hohote mari, batjocoritoare: Mă bate la fund că n-am fost cuminte. Unde dă taica, crește! Sultanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de 20 de ani). Eșecul încercării sale (disperate? sau de rutină?) - nu obținuse ce și-o fi propus (dar oare își propusese ceva anume?) de la părinții mei - nu părea s-o fi surprins și, în orice caz, nu părea deloc supărată pe ei. A doua zi a dispărut, de data aceasta pentru totdeauna. * Nu mi-a plăcut niciodată circul. Poate și pentru că tocmai la un circ am văzut, într-o seară, un meci de lupte (foarte) libere care m-a impresionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Gh. Udr. a fost nevoit să părăsească sala, iar asupra mea s-au repezit mai mulți inși din aceia prezenți la orice ședință, și cu atât mai mult la una mare, pregătiți să intervină în orice moment critic. Cel mai supărat pe mine s-a dovedit profesorul Mihai Novicov, care m-a numit cu dispreț un „avocat nechemat”. În timp ce Gh. Udr. părăsea sala, o colegă de-a noastră, Corina, ajunsă peste ani și ea scriitoare, nu și-a putut stăpâni lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
început obișnuitele tracasări, jocul de-a șoarecele și pisica: repetate convocări la sediul UTM pe facultate, discuții, false dovezi de bunăvoință din partea lor, mici lașități din partea mea, încercând să explic, să-mi scuz cumva „ieșirea”, luându-mi un aer „pocăit”. Supărase mai ales agresivitatea mea față de „asistentul D”, la mâna căruia mă aflam acum. Cea mai absurdă întâmplare din această perioadă a constituit-o serata literar-distractivă pe care grupa noastră - din inițiativa cui? - a organizat-o și la care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e acela pe care...”), acum un bărbat ca toți bărbații din Snagov, un localnic tipic, lucrând „la vile” sau peste lac; era, desigur, cam afumat (nu făcea excepție de la regulă); ne-a salutat totuși politicos; nu părea câtuși de puțin supărat pe torționara sa de odinioară; sau, pur si simplu, nu-și mai amintea de pupitrul cu pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decență probabil: „Dumneata ești cel mai ciudat și mai delicat dintre noi...” * Una din cele mai bune prietene ale mamei era „tanti Tony” (despre care nu am scris nimic în După-amiaza de sâmbătă, omisiune din neglijență, omisiune voită? Rămăsesem puțin supărat pe ea pentru că nu venise, de la Brașov, unde locuiește, cred, de peste două decenii, la înmormântarea mamei). Pe când mai funcționa ca diriginte la „Telefoane”, în una din desele sale inspecții pe teren, tata o descoperise în orașul Dej, de unde, apoi, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Arad (spun „cunoștință” și nu „prietenă” pentru că totuși politica și separa: tata nutrea simpatii de stânga, simpatii care i-au cauzat anumite neplăceri, obligându-l până la urmă să părăsească Aradul în 1940). Desigur, domnișoara Mica sesiza această „distanță”: nu se supăra însă, nu se simțea jignită și continua să ne viziteze, la Cluj ca și la București, de câte ori putea (adică când nu era închisă). Repet: dincolo de intențiile pe care le-ar fi avut vizavi de mine (ca orice fanatic vroia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să mă tot îmbrac, să mă tot dezbrac. Ce rost are? * Mamei nu-i plăcea să bolească, să stea în pat. O simplă răceală o indispunea grozav, se posomora, nu mai vroia să scoată o vorbă. Parcă s-ar fi supărat pe toată lumea... Parcă i-ar fi sunat ceasul din urmă... (Când acesta i-a sunat cu adevărat a suportat cu mult mai bine boala, cele două săptămâni de după primul atac cerebral)... O asemenea „figură” ne-a făcut mama, țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]