11,855 matches
-
corupție alături de Alina Bica. Cele mai mari despăgubiri au fost acordate moștenitorilor familiei Malaxa, care au primit 622,5 milioane lei pentru întreprinderea Faur, 384,6 milioane lei pentru uzina Republica și 73,3 milioane lei pentru acțiunile deținute la Uzina de Fier și Domeniile Reșita. În data de 2 martie 2015, la o zi după ce un emisar special al SUA a cerut transparență, corectitudine și rapiditate în chestiunea restituirilor, președintele ANRP George Băeșu și-a prezentat demisia, pe motiv că
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților () [Corola-website/Science/318091_a_319420]
-
următor din cauza inundațiilor. Primul țăruș a fost bătut pe 1 martie 1976 dar construcția efectivă a combinatului a început în anul 1978. Pentru construcția acestuia a fost luat un împrumut extern în valoare de 100 de milioane de dolari iar uzina a fost inaugurată în 1979. Au fost angajați inițial 6.000 de oameni în uzina ce ocupa o suprafață de 650 de hectare pe Brațul Borcea al Dunării. Acești muncitori proveneau din zonă dar și din restul țării; printre aceștia
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
a combinatului a început în anul 1978. Pentru construcția acestuia a fost luat un împrumut extern în valoare de 100 de milioane de dolari iar uzina a fost inaugurată în 1979. Au fost angajați inițial 6.000 de oameni în uzina ce ocupa o suprafață de 650 de hectare pe Brațul Borcea al Dunării. Acești muncitori proveneau din zonă dar și din restul țării; printre aceștia se numărau și experți aduși de la combinatele din Reșița, Hunedoara și Galați. Lucrul avea loc
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
o tehnologie avansată pentru vremea respectivă iar cocseria folosea cărbune de calitate superioară adus din Polonia, Brazilia, China și Uniunea Sovietică. Lingourile de oțel de 7 și 9 tone fiecare au fost turnate începând cu anul 1979. În timpul anilor 1980 uzina era cel mai mare producător de șină de cale ferată din sud-estul Europei și producea 200.000 tone de oțel anual. Ceaușescu avea planuri și mai mărețe, dorind să dărâme satele Ceacu și Cuza Vodă. În locul lor a plănuit dezvoltarea
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
Laromet, Rocar, Policolor, Semănătoarea, Titan, Timpuri Noi și Tricodava. Alte platforme industriale: Ventilatorul, Republica, Energoutilaj, Energoreparații, Suveica, UMEB, Spicul, Helitube, Pumac, Muntenia, Flores, Apaca, fabrici de pâine Plevnei și Spicul, fabrica de lapte Miorița, Triconf, Granitul, fabrica de săpun Stela, Uzinele Vulcan. În anul 2004, producția de oțel a României a fost estimată la 5,9 milioane tone. Principalele combinate siderurgice din România sunt Sidex Galați și Siderurgica Hunedoara, cumpărate de la statul român de ArcelorMittal, precum și Combinatul Siderurgic Reșița (CSR), cumpărat
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
largi game de produse militare, după modele asimilate din Uniunea Sovietică și din țările prietene: tancuri, rachete, nave, avioane de luptă, arme de artilerie și infanterie cu muniția aferentă, sisteme radar și de transmisiuni etc. Cea mai mare parte a uzinelor de armament au fost construite cu profil dublu, insistându-se ca liniile de fabricație să poată fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare. Industria românească de armament începea, prin anii 1980-1982 să exporte masiv în țările din sfera
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
III-a. Fondat în anul 1926, clubul are în palmares un campionat național și o cupă a României. Echipa a luat ființă în anul 1926 prin fuziunea a două societăți sportive din Reșița: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca UD Reșița. A participat la campionatul districtual Timișoara începând cu 1927, iar în sezonul 1930-31 a câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se
AFCM Reșița () [Corola-website/Science/318117_a_319446]
-
palmares un campionat național și o cupă a României. Echipa a luat ființă în anul 1926 prin fuziunea a două societăți sportive din Reșița: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca UD Reșița. A participat la campionatul districtual Timișoara începând cu 1927, iar în sezonul 1930-31 a câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se în finala națională. Aici a trecut de Prahova Ploiești
AFCM Reșița () [Corola-website/Science/318117_a_319446]
-
mi-a zis, la începutul anilor '80, să fac o echipă de rezervă pentru Steaua. Era într-o toamnă. Până vara viitoare, trebuia s-o promovez pe Steaua Mizil din «C» în «B». L-am avut aghiotant pe Tică Dănilescu. Uzina de la Mizil îmi era subordonată direct. În vestiarul arbitrilor erau frigidere bogate ca la un hotel de cinci stele: șampanie, vin, felurite cadouri." Echipa Rapid Mizil avea să fuzioneze cu ICIM Ploiești, preluând de la aceasta jucători și locul din campionatul
Steaua Mizil () [Corola-website/Science/318136_a_319465]
-
1912, unitatea adaugă la obiectul de activitate construirea de material rulant tip boghiuri CF și devine "Atelierele CFR Nicolina Iași". În 1967 se hotărăște reprofilarea pentru fabricarea utilajelor de construcții și lucrări de drumuri, iar unitatea își schimbă numele în "Uzina Mecanică Nicolina Iași". Număr de angajați în 2005: 3.000 Compania a fost privatizată în cea de-a do--ua jumătate a anului 2002, prin vânzarea de către AVAS a pa-chetului majoritar de acțiuni consorțiului format din Mecanoexport SA și Asociația Salariaților
Nicolina (companie) () [Corola-website/Science/318210_a_319539]
-
de mare înălțime (aprox. 250 m). După evenimentele din Decembrie 1989, care au condus la o depreciere a activității economice pe întreaga țară, producția întreprinderii a suferit un declin, coborând până la cca. 25% din nivelele realizate anterior. În cursul anilor, uzina a purtat diferite denumiri: SONEMIN, U.C.M., 21 DECEMBRIE, I.M.M.N, iar din 1991, SC SOMETRA SĂ, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului fiind J 32/124/1991, iar codul fiscal R 813526. Începând cu a doua jumătate a anului
Lista episoadelor din Doctor Who () [Corola-website/Science/318224_a_319553]
-
trei importante societăți ale grupului Maraldi: Maraldi Ravenna, Forlisider din Forlimpopoli (Forlì) și Salpa din Cervignano del Friuli (Udine), specializate în producția de țevi pentru conducte de apă și gaz metan, care vor fi apoi reconvertite și transformate în noile uzine Marcegaglia Forlì, Marcegaglia Cervignano și Marcegaglia Ravenna. În 1985, după preluarea societății Cct Santo Stefano din Ticino (Milano), va fi achiziționată și societatea Profilnastro Dusino din San Michele (Asti), aflată la momentul respectiv în lichidare judiciară, o societate al cărei
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în 1998, prin crearea societății Boiler Expertise, destinată proiectării și producției de cazane industriale și de putere. În același an, este achiziționată societatea Astra Mezzolara din Budrio (BO) și este preluată, sub denumirea Marcegaglia San Giorgio di Nogaro (Udine), fosta uzină Siderplating, care produce tablă laminată. Programul de dezvoltare a companiei inițiat de Antonio Marcegaglia continuă în 1999, prin achiziționarea societăților Morteo Nord din Pozzolo Formigaro (Alessandria), Ponteggi Dalmine din Milano, Graffignana (Lodi) și Potenza. Acestui șir de achiziții îi urmează
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
de achiziții îi urmează în anul 2001 achiziționarea, în sectorul turistic, a stațiunii Pugnochiuso, situată pe promontoriul Gargano. În decembrie 2001, după o investiție de peste 500 de milioane de euro într-o perioadă de doar câțiva ani, este inaugurată marea uzină din Ravenna, al doilea pol metalurgic și siderurgic al Italiei, iar în anul 2002 este dată în funcțiune în Taranto, pe spațiul ocupat anterior de Belleli, a doua unitate de producție din sud, după cea din Potenza. În 2003, sectorul
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Grupului în sectorul turistic îl reprezintă preluarea, împreună cu Banca Intesa și cu grupul Ifil, a 49% din Sviluppo Italia Turismo. În 2007, Antonio Marcegaglia achiziționează participații la capitalul societății Gabetti Property Solutions și investește încă 300 milioane de euro în uzina din Ravenna. Grupul își extinde activitatea și în sectorul energetic, unde, prin intermediul societății Arendi, controlată de Grup, lansează producția de panouri fotovoltaice. Prezența Grupului în sectorul turistic se intensifică prin achiziționarea celui mai important complex hotelier și european: Forte Village
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
se intensifică prin achiziționarea celui mai important complex hotelier și european: Forte Village din Santa Margherita di Pula, Sardinia. Acestuia i se alătură la puțin timp satul de vacanță “Le Tonnare” din Stintino, provincia Sassari. În 2007, Grupul dezvoltă și uzina din Boltiere (BG), iar în 2008, achiziționează hotelul Castel Monastero din Castelnuovo Berardenga (SI) și complexul imobiliar "Ex Arsenale" din La Maddalena (SS). În 1989, Antonio Marcegaglia, , începe politica de extindere pe plan internațional a Grupului Marcegaglia, care-și amplifică
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în Wheaton (Illinois). Implicarea lui Antonio Marcegaglia se manifestă în 1999 prin înființarea societăților Marcegaglia Iberica, Marcegaglia Ireland, Marcegaglia France, Marcegaglia Austria și Marcegaglia do Brasil, ceea ce va duce deja în 2005 la triplarea cifrei de afaceri și la extinderea uzinei, numărul de angajați ajungând la 1000. Între timp, la Brema, prin asocierea în joint venture cu Grupul Arbed, ia ființă prima societate Marcegaglia destinată producției de oțel de calitate. În anul 2000, Grupul achiziționează societatea Earcanal din Leioa, Spania. După
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în iunie, Antonio Marcegaglia inaugurează a patra unitate de producție din străinătate a Grupului, care produce în Praszka, Polonia, conducte de răcire, panouri izolate și tablă ondulată. Acesteia i se va alătura un an mai târziu, la 20 km distanță, uzina din Kluczbork, specializată în producția de țevi și produse trefilate. În Qatar, în 2007 Marcegaglia înființează societatea Marcegaglia Gulf în Doha. Extinderea activităților industriale ale Grupului continuă în 2008 în China, unde, în Yangzhou, la 270 km nord-vest de Shanghai
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în producția de țevi și produse trefilate. În Qatar, în 2007 Marcegaglia înființează societatea Marcegaglia Gulf în Doha. Extinderea activităților industriale ale Grupului continuă în 2008 în China, unde, în Yangzhou, la 270 km nord-vest de Shanghai,ia ființă prima uzină asiatică a Grupului, specializată în producția de țevi din oțel inoxidabil și din oțel-carbon de înaltă precizie, apoi cu constituirea societății Marcegaglia România în Cluj și cu demararea lucrărilor de construcție a unei noi unități de producție în Vladimir, Rusia
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Grupul Marcegaglia și creată tocmai în acest scop, iar Marcegaglia Impianti, divizia de inginerie specializată în construcția de instalații metalurgice și siderurgice "la cheie" (pentru care asigură nu numai utilajele necesare în producție, ci și experiența tehnologică "testată" deja în uzinele grupului), își exportă azi know-how-ul și în țările din est, în cele din Orientul Îndepărtat și în cele în curs de dezvoltare. Modernizarea tehnologică a unităților de producție ale Grupului Marcegaglia s-a realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
și în cele în curs de dezvoltare. Modernizarea tehnologică a unităților de producție ale Grupului Marcegaglia s-a realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem de decapaj pentru oțelul inoxidabil și prin proiectul cincinal “Ravenna 2000”, care a făcut ca uzina din Romagna să devină al doilea pol siderurgic italian cu o producție de peste 4 milioane de tone de produse semifinite pe an datorită noilor instalații de galvanizare la cald, de vopsire, de laminare la rece și de decapaj, precum și datorită
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în industria hârtiei, industria alimentară etc. Prin intermediul diverselor societăți pe care le controlează, Grupul Marcegaglia este prezent, de asemenea, într-un număr mare de alte sectoare industriale și neindustriale, precum cel de inginerie, prin proiectarea și realizarea de utilaje și uzine metalurgice; cel de tâmplărie metalică și al sistemelor electronice de comandă; sectorul energetic, prin proiectarea și construcția de centrale pentru producția de energie electrică din biomasă, panouri fotovoltaice,; în cel ecologic, prin furnizarea de servicii de securitate și de mediu
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în anii 2007-2008, si sunt numerotate 5301-5400. Sunt vehicule cu podea joasă. Sunt împărțite între depourile Vatra Luminoasă și Bujoreni. #5399 și #5400 sunt echipate cu sistem de tracțiune în CĂ și sunt alocate depoului Vatra Luminoasă. Sunt echipate în uzina Astra Arad. Aceste troleibuze sunt în număr de 195 și au fost fabricate între anii 1997 și 2002 la uzinele Ikarus din Ungaria și echipate la Astra Arad. Inițial au fost împărțite depourilor Bujoreni (100) și Vatra Luminoasă (100). Începând
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
5399 și #5400 sunt echipate cu sistem de tracțiune în CĂ și sunt alocate depoului Vatra Luminoasă. Sunt echipate în uzina Astra Arad. Aceste troleibuze sunt în număr de 195 și au fost fabricate între anii 1997 și 2002 la uzinele Ikarus din Ungaria și echipate la Astra Arad. Inițial au fost împărțite depourilor Bujoreni (100) și Vatra Luminoasă (100). Începând cu anul 2007, o parte dintre ele au fost date treptat către celelalte depouri (Berceni și Bucureștii-Noi), în urma sosirii noilor
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
Există un singur troleibuz de acest tip, la Depoul Bujoreni(#7459). Are motor cu acționare în CĂ. 812 EA a fost primul troleibuz RATB low-floor (LF) și singurul de acest tip de proveniență românească. A fost produs în 1998 la uzina ROCAR, fiind folosită o caroserie de la Autodromo Italia. Numite și ROMÂN 112E, acesta este varianta troleibuz a lui ROMÂN 112 UD. A fost fabricat între 1975 și 1978. Au fost utilizate între 1975 și 1991. Conform numerelor de parc, au
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]