114,184 matches
-
total este în jur de 150 ml. LCR este resorbit la nivelul vilozităților arahnoidiene de către sistemul venos cerebral. Presiunea normală a LCR (în decubit dorsal) este în jur de 5-10 mm Hg, o presiune mai mare de 15 mmHg putând indica hipertensiune intra-craniană. În ortostatism, presiunea intracraniană este în jur de 14-25 mm Hg. Majoritatea variațiilor presiunii LCR se datorează compresiunii asupra venei jugulare sau datorită tușitului. Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive. În primul rând, ultrafiltrarea plasmei
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
-și instrui salariații pentru a nu împiedica controlul inspectorului de muncă; -să prezinte registrul unic de control; -să-l prevină pe inspector asupra riscurilor de accidentare care pot surveni în timpul vizitei de inspecție; -să prezinte actele și documentele solicitate în termenul indicat de inspector și să dea toate informațiile necesare efectuării controlului; -să ofere inspectorului cel puțin condițiile minime de spațiu și mobilier de birou, pentru redactarea documentelor de control, iar în lipsa acestora să se prezinte la sediul inspectoratului; -la solicitarea inspectorului
ITM () [Corola-website/Science/324697_a_326026]
-
Frederic al II-lea de Lorena Superioară, și a Matildei, fiică a ducelui Herman al II-lea de Suabia. Locul de naștere a Matildei nu este cunoscut. Au fost sugerate Mantova, Modena, Cremona și Verona, deși opiniile recente ale cercetătorilor indică Lucca sau castelul de Porcari, situat în apropierea acesteia. Bazându-se pe fluența cu care Matilda vorbea limba germană, unii autori au considerat că ea s-ar fi născut în Lorena, provincia de baștină a mamei sale. Matilda a fost
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
care ne referim, puțini dintre viitorii geografi porneau de la alte discipline, așa cum a făcut și Ștefan Popescu, este un fapt normal. De subliniat este însă interesul pe care aceștia, provenind din domenii atât de diferite, îl aveau pentru Geografie. Aceasta indica aplicația și atașamentul pentru studiul acesta nou pe atunci, către care nu te putea nimeni orienta, ci doar te puteai bizui pe propriile îndemnuri. Ștefan Popescu va trece de la Râmnicu Sărat la Iași tot ca profesor de geografie, la Școala
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
pentru o înmormântare prevăzută a avea loc în ziua următoare la ora opt. Detectivul scrie un bilet și-l trimite la poliție, la inspectorul Lestrade, pentru a obține un mandat de precheziție. Holmes și Watson se deplasează în grabă la adresa indicată de Green. Ei intră fără mandat de percheziție, amenințând-o pe femeie cu un revolver, iar Holy Peters își trimite "soția" să aducă poliția. Detectivul cere să vadă sicriul care sosise între timp la locuința lor și găsesc în el
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
ca titulatură și amplasare, reunind locuitorii pe vatra satului Ciocârlani. În anul 1771, la Petersbourg , C.M. Roth a publicat o harta a Munteniei care cuprindea munți, ape, păduri, orașe, sate și mănăstiri. Satul Drăgănești apărea cu 170 gospodării și era indicat alături de alte sate din jur: Târnava de Sus, Târnava de Jos, Flamanda, Prunaru, Răsucenii de Sus, Răsucenii de Jos, Comănești și Asan Aga. În anul 1834 unele documente amintesc așezarea în legătură cu uciderea haiducului Nicolae Groza în pădurea din nordul satului
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
o venerează pe Maria prin a povesti genealogia ei conform tradiției evreilor din Tiberiada. Un secol mai târziu, Ioan Damaschinul și alții redau aceeași informație, cu deosebirea că ei introduc o generație în plus, "Barpanther" (Aramaic pentru "fiul lui Pantera", indicând astfel o sursă aramaică interpretată în mod greșit). Un anume prinț Andronicus a găsit aceeași polemică într-o carte a unui rabin numit Elijah: De ce creștinii o ridică așa de mult în slavă pe Maria, numind-o mai nobilă decât
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
t de după 2003 au fost proiectate de firma de design din Cambridge, db|design. Toate release-urile em:t sunt catalogate cu un număr de patru cifre. A treia și a patra cifră reprezintă anul de lansare, iar primele două cifre indică ordinea lansării în decursul unui an, începând cu '00 'și continuând cu '11 "," '22, etc.
Em:t Records () [Corola-website/Science/326049_a_327378]
-
Adiadocochinezia sau adiadocokinezia este o dischinezie ce se manifestă prin imposibilitatea de a efectua mișcări antagoniste în succesiune rapidă, cum ar fi pronația și supinația sau flexia și extensia unui membru sau a mâinii; ea indică o leziune cerebeloasă, fiind o caracteristică a ataxiei cerebeloase. Termenul adiadocochinezie provine din cuvintele grecești a = absența, diadokos = succesiv și kinesis = mișcare. Termenul englez este adiadochokinesia, adiadochocinesia, adiadochokinesis sau adiadokokinesia iar termenul francez este adiadococinésie. diadocochinezie
Adiadocochinezie () [Corola-website/Science/326055_a_327384]
-
săptămâni, pot să regenereze un membru parțial pierdut. Salamandrele mai pot produce o substanță albă, asemănătoare cu laptele, care este otrăvitoare. Glandele din pielea unor salamandre secretă o substanță toxică, care are efect asupra tuturor vertebratelor. Prezența acestei substanțe este indicată de coloritul viu al salamandrelor, de obicei galben și negru, sau roșu și negru.
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
mai mic număr din istoria democratică a Spaniei. Ministerele Culturii, Științei și al Politicii Teritoriale s-au terminat, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a fost împărțit în două noi ministere. Ministerul Agriculturii a rămas intact, în ciuda discursului lui Rajoy, dare indică dorința opoziției. Printre miniștri se aflau și Cristóbal Montoro Romero, Ministru de Finațe, si Miguel Arias Cañete, Ministru al Agriculturii, aceștia fiind membri și în guvernul lui José María Aznar, ei continuând să ocupe aceleași posturi.
Mariano Rajoy () [Corola-website/Science/326104_a_327433]
-
mecanici și dealerii de anvelope, împreună cu prețurile locale pentru combustibil, anvelope și reparații auto. Ghidul a fost distribuit gratuit de la 1900 pâna in 1920, cu toate acestea, într-un final, frații Michelin au început tarifeze ghidul. Ghidul a început să indice restaurante remarcabile prin marcarea lor în 1926, iar din 1930 întocmește liste cu o stea, două și trei stele pentru cele mai apreciate restaurante. Treptat, ghiduri suplimentare au fost introduse pentru alte țări europene. Până în 2010, opt Ghiduri Roșii au
Ghidul Michelin () [Corola-website/Science/326111_a_327440]
-
zonă. Întreaga structură este îmbrăcată în nuiele și tencuită în scopul de a imita construcțiile de zid. Se remarcă și pictura în stil neoclasic semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile constructive și decorative indică un efort de modernizare al spațiului de cult, în forme și proporții îndrăznețe, din materiale accesibile și în tehnici tradiționale. Pisaniile, însemnările și pomelnicul surprind atât ctitorii cu faptele lor, cât și modernizarea limbii după adoptarea grafiei latine, din a
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
Moșteni-Greci a imitat de la început bisericile de zid din zonă. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn, în linii mari încă ușor de recunoscut în formele sale originale. Structura pereților, atât cât apare la vedere de sub tencuiala căzută, indică o construcție pe stâlpi, a căror goluri laterale, cățeii, mușcă și fixează lobdele/poștele groase, de umplutură, din pereți. Stâlpii sunt fixați jos într-o talpă de lemn iar sus foarte probabil într-o grindă de legătură. Această tehnică constructivă
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
între anii 347-380. Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu funcții cultice creștine poate fi luată în calcul începând cu secolul XIII, odată cu intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371). Aflați în prima parte a celui de-al doilea mileniu în relație apropiată cu coridoarele de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
jumătate a secolului XVI, iar dezafectarea sa s-a petrecut în 1864. În acest interval a funcționat ca schit atât de călugări (pînă în 1791 și după 1825) cât și de maici (1791-1825). Parte dintre urmele de dăltuială par să indice o vechime mai mare decât perioada de propagare a creștinismului. Aici și-ar fi găsit refugiu din calea năvălitorilor turci Sfânta Teodora de la Sihla. Mai recent în 1821, latifundiarul și judecătorul de la Buzău Nica Mușceleanu din Merei a murit aici
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Schitul a fost într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua este din pământ. Din întreg ansamblul s-a păstrat doar o peșteră naturală ("Fundul Peșterii" ) modificată de om. Dovezile arheologice indică mai multe perioade de locuire, epoca bronzului - cultura Monteoru, Hallstadul târziu, iar ultima în secolele XVII-XVIII. Cercetări recente demonstrează că grota a început să fie folosită în scopuri culturale cu mare probabilitate în neoliticul tîrziu sau eneoliticul timpuriu. Prima mențiune
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ultima în secolele XVII-XVIII. Cercetări recente demonstrează că grota a început să fie folosită în scopuri culturale cu mare probabilitate în neoliticul tîrziu sau eneoliticul timpuriu. Prima mențiune documentară a apărut în 1639 și ultima în 1733, dar dovezile arheologice indică funcționarea sa pînă în secolul XVIII. Desenele reprezentând pumnalele de tip "akinakes" aparțin secolelor VI-IV î.e.n. Piatra Șoimului I are și II are Se află în arealul satului Nucu, activitatea desfășurând-se aici în secolele XVI-XIX. Localizarea se află
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Crucea Spătarului", la 3 km de satul Nucu. În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată în preistorie. Alte opinii bazate pe existența crucilor de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu raze o situează în secolele IV-V. Se află pe versantul de nord al culmii "Piatra
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
secolele XVI-XVII. Este în ruinădin cauza seismelor. Este localizată pe culmea "Arsenia" aflată la 8 km nord-vest de satul Nucu. Elementele de datare o situează în secolele XVI-VII. Este parțial ruinată. Alte opinii (având ca argument incizarea crucilor de Malta), indică originea în secolele V-VI sau, extind originea în epoca dacică (având ca argument tehnica de folosire a daltei cu dinți fini). Se remarcă o lărgire ulterioară a spațiului interior. Pe peretele nordic s-a aflat un altar. Se află
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
anul 2015, o eventuală căutare a altor lăcașuri este necesar să ia în considerație zona care include Complexul rupestru Ruginoasa, precum și culmile de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc Dealurile Trestioarei. Așezămintele rupestre sunt accesibile pe jos sau cu calul, ajungerea la obiective necesitând o rezervă semnificativă de timp. Arealul este
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
accentuată de degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor ce spală versanții văii). Panta este destul de accentuată, până la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un timp de mers pe jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pană la peșteri cu banda roșie verticală în pătrat alb), continuă din satul Fișici pe DC85 (neasfaltat și cu porțiuni dificile din cauza degradării accentuate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
copie primară, care aparent a fost doar difuzată de două sau de trei ori înainte ca aceasta să fie pierdută. Carney a postat trei videoclipuri de la "Shadows I" pentru vizualizare pe situl său pentru a verifica starea filmului și a indica prezența unei secvențe complete a distribuției, ceea ce demonstrează că versiunea pe care o deține este o versiune finală și nu un material brut. Criticul de film Leonard Maltin a numit cea de-a doua versiune a filmului "Umbre" a lui
Umbre (film din 1959) () [Corola-website/Science/326167_a_327496]
-
sa reputație, deoarece i-a subestimat destul de mult pe toți: pe ruși, francezi, britanici și belgieni. Cu toate acestea, acest lucru ar avea tendința de a susține punctul de vedere al profesorului Fromkin, care spune că un plan slab va indica originea sa ca una nu pe deplin verificată. Istoricul militar britanic John Keegan rezuma dezbaterea asupra planului criticându-l pentru lipsa sa de realism cu privire la viteza cu care aripa dreaptă a armatei germane ar putea să se deplaseze prin Belgia
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
a fost un tip de obuzier construit de fabricile de arme Krupp din Germania la începutul Primului Război Mondial. Obuzierul a fost proiectat în principal de directorul secției de proiectări al Krupp, profesorul Fritz Rausenberger, și predecesorul său, directorul Dräger. Unele surse indică faptul că numele "Bertha" ar veni de la Bertha Krupp, moștenitoarea imperiului industrial Krupp. Geneza obuzierului vine din lecțiile învățate de către germani (și austrieci), de la Războiul ruso-japonez din 1904-1905. În timpul războiului, japonezii au demontat o serie de obuziere de apărare de
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]