117,390 matches
-
i sau sașii transilvăneni (în , colocvial "Sachsen", în dialectul săsesc "Soxen") sunt o populație de origine etnică germană, stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea. Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei ci, ceva mai devreme, unii din germanii care, din aprilie până în octombrie 1096, participaseră la Cruciada țăranilor. Originea numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă, așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc, se constată într-un mod surprinzător și paradoxal, că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea. Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
biserici fortificate cu ziduri masive. Expanisunea rapidă a orașelor populate de sași a dat Transilvaniei numele german de "Siebenbürgen" (în ), făcându-se referire la șapte din orașele fortificate: Nu se știe cu exactitate care șapte localități săsești au stat la originea denumirii „"Siebenbürgen"”, cele "Șapte Cetăți", existând azi opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat așezările săsești care au alcătuit inițial numele (lipsesc dovezi scrise în acest sens). Împreună cu nobilimea din Transilvania, cu cler și cu secui, sașii au
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
al Belgiei este un tricolor cu trei benzi verticale egale de culoare neagră (lângă lance), galbenă și roșie; designul vertical a fost inspirat de drapelul Franței, iar culorile sunt culorile Ducatului de Brabant. Proporțiile sale neobișnuite (13:15) sunt de origine necunoscută. Drapelul a fost adoptat la 23 ianuarie 1831, la scurt timp după ce Belgia și-a câștigat independența față de Regatul Unit al Țărilor de Jos în 1830. Drapelul a jucat un rol important în timpul revoluției, iar culorile sale aminteau de
Drapelul Belgiei () [Corola-website/Science/297193_a_298522]
-
i (sau "Alauni, Halani, Așii, Iașii, Iazygii") sunt un popor de origine sarmată, inițial un popor nomad, de origine indo-europeană. Cea mai apropiată populație înrudită: roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi în Rusia (Federația Rusă) în principal în Republica Autonomă a/Oseția (denumirea
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
i (sau "Alauni, Halani, Așii, Iașii, Iazygii") sunt un popor de origine sarmată, inițial un popor nomad, de origine indo-europeană. Cea mai apropiată populație înrudită: roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi în Rusia (Federația Rusă) în principal în Republica Autonomă a/Oseția (denumirea "Oseția" este oficială, alături de "Alania"), de pe versantul
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
de alani și au devenit pătura conducătoare a populației alane. Cu timpul, alanii din actuala Karaciai-Cerchezia au adoptat dialectul turcic vorbit de karaciai și religia musulmană a conducatorilor lor. Totuși, pana astazi karaciaii se autodenumesc „alani” și se mândresc cu originea lor. Însă numai alanii caucazieni din Oseția sunt cei care au reușit să se mențină cu limba proprie (nord-est iraniană) și cultura proprie, neasimilat de popoare vecine. Republica Autonomă Alania (Oseția) are o suprafață de 8.000 kilometri pătrați și
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
ce devine bilingvă în timpul vieții. Datorită valurilor de emigrație de după cel de-al doilea război mondial și a numărului mare de instituții internaționale situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă maternă. Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand "Bruocsella", ce înseamnă mlaștină ("bruoc") și casă ("sella"), adică "casa din mlaștină". Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al orașului Bruxelles s-a mărit. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al II-lea al Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite pentru administrația națională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri și șoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peștera Hoților(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, și altele. Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
de postav (1887), fabrica de salam (1877), fabrica de cherestea (1888), fabrica de șampanie (1892) și fabrica de șamotă (1908). Însă cea mai importantă fabrică construită în Azuga a fost fabrica de Bere, ridicată în perioada 1898-1900 de către specialistul de origine germană Grundt. În secolul al XIX-lea, locul cuprins între apele Azuga și Prahova a fost un renumit loc de popas, pe drumul ce traversa munții. Pe locul unuia dintre aceste hanuri, între anii 1902-1903, a fost construită actuala biserică
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
activi a scăzut de la 152.000 în 1988 până la 32.000 în anii 2000, suplimentat de o forță de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar. Inventarul este în principal de origine sovietică, cum ar fi avioanele de luptă MiG-29, rachetele sol-aer SA-10 Grumble și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune SS-21 Scarab. După 2020, guvernul va cheltui 1,4 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor noi avioane de luptă, sisteme
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
slave în mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo. Alfabetul chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are originea la școala literară de la Preslav prin secolul al IX-lea. În toate cazurile, progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Seulul a purtat numele de Wirye-seong(위례성; 慰禮城, în era Baekje), Hanju (한주; 漢州, în era Silla), Namgyeong (남경; 南京, în era Goryeo), Hanyang (한양; 漢陽, în timpul dinastiei Joseon), Gyeongseong (경성; 京城, timpul ocupației japoneze). Numele său actual își are originile în cuvântul coreean pentru capitală, despre care se crede că e un derivat al cuvântului "Seorabeol" (서라벌; 徐羅伐), care inițial se referea la Gyeongju, capitala regatului Silla. Spre deosebire de majoritatea locurilor din Coreea, Seulul nu are corespondent în hanja (caractere chinezești
Seul () [Corola-website/Science/297226_a_298555]
-
dintre care cele mai importante sunt Catedrală și Mănăstirea din Sân Francisco, a declarat a fi conectat prin catacombe subterane. Ambele conțin picturi, țigla Sevilian și mobilier din lemn sculptat. De asemenea, este de remarcat Sanctuarul Las Nazarenas, punctul de origine pentru Domnul Miracolelor, a căror festivități în luna octombrie constituie cel mai important eveniment religios al orașului. Anumite secțiuni ale pereților rămân și sunt frecventate de turiști. Au fost construite aceste exemple de fortificații medievale spaniole pentru a apăra orașul
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
i (popular "săcui", în ) sunt un grup etnic maghiar din România, de limbă maghiară și de origine necunoscută, care cultural ține de maghiarimea din județele Covasna, Harghita și în arealul central și sud-estic al județului Mureș. Se mai autodefinesc ca secui și locuitorii de limbă maghiară din câteva sate ale județelor Alba și Cluj (din fostul Scaun
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând, pe rând, din maghiari, sciți, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fino-ugrice mokșa, din vecinătatea geografică a teritoriului ancestral al ungurilor. Conform istoricului Ioan I. Russu populația românească prezentă pe teritoriul locuit astăzi de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului Gheorghe Popa-Lisseanu, în care se susține că românii au fost majoritari în unele părți ale teritoriului locuit de secui, dar că o mare parte a populatiei românești a fost secuizată. Gheorghe Popa-Lisseanu arată că
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de afiliație etnică incerta constând din pădurari și administratori silvici, vânători, șoimari regali și furnizori de piei de animale, colectori de taxe și "prisăcari" (sau "gyepűőrök") locuind în zonele păduroase dense, au fost recrutați din rândurile acestei populații hibride de origine slavo-secuiască-pecenegă. În Transilvania medievală secuii erau unul dintre cele trei ""natio"" (împreună cu nobilimea maghiară, sași și clerul catolic), cu situație privilegiată, diferit de cele ale țăranului român și maghiar. În Fraterna Unio din 1437 (cunoscută sub denumirea "Unio Trio Nationum
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely róvásírás"), întrucât secuii
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
palmier, lalele, crini, ciorchini de struguri aranjate pe așa numitul "Pom al Vieții" "(Életfa)", iar în spațiile de sus apar soarele, semiluna, stele (elemente ale stemei secuiesti) și blazone de familie. Anumite elemente ce compun aceste decorațiuni sunt vădit de origine asiatică. În secolele al XI-lea și al XII-lea Transilvania a fost înglobată treptat, de la vest la est, în Regatul Ungariei. Concomitent teritoriul a fost organizat în comitate, unități administrative introduse după modelul vestic. ("Grafschaften", conduse de un greav
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea lată, muncitori, temperament iritabil, tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli si revoluționari din Transilvania au fost secui la origine, de exemplu covăsneanul Gheorghe Doja (Dózsa György) în secolul al XVI-lea, Áron Gábor din Târgu Secuiesc în secolul al XIX-lea, celebru ca artilerist iscusit, József Makk în secolul al XIX-lea. Un alt covăsnean, Sándor Kőrösi Csoma a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
József Makk în secolul al XIX-lea. Un alt covăsnean, Sándor Kőrösi Csoma a fost un cărturar care a călătorit până în Tibet (unde a fost înhumat), și este astăzi considerat fondatorul tibetologiei. Un scop al călătoriei sale a fost căutarea originilor secuilor. Aceste personalități sunt onorate astăzi în orașe ca Târgu Mureș cu statui și nume de străzi. Unul dintre bulevardele principale din Târgu Mureș poartă numele lui Doja, în timp ce alte străzi din același oraș au fost botezate cu numele lui
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității. Aceste idei vor fi împărtășite și de Platon, conform mărturiei lui Aristotel, care informează că magistrul său ar fi susținut, la un moment dat, teoria despre "eidos-arithmós", idei-numere, teorie care își are probabil originea în doctrina pitagoreiciană despre numărul ideal, "arithmós eidētikos". În această privință, Aristotel pare să se refere la învățătura nescrisă a lui Platon, "agrapha dogmata". Grație lui Pitagora și pitagoricienilor filosofia greacă își consolidează ideea de "Kosmos" și "armonie". Determinarea numerică
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]