11,973 matches
-
mai ai tată. Ai avut și n-ai știut a-l prețui! (Cei trei sfetnici șușotesc între ei.) Iară voi încetați a clămpăni câtă vreme vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să nu cutezați a ridica întâmpinare la ce-am hotărât! Să mi se ducă în sala de ospețe jâlțul cel negru, iară celorlalte două să li se deie foc! Astăzi poftesc să prânzesc numai eu și cu cele două fete preaiubite ale mele, Ana și Dana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul doctorului Kindermann. Asta era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în diagonală. Două plase mari cu cumpărături îi trăgeau brațele în jos. Greutăți care nu-i echilibrau mersul, dimpotrivă, i-l dezechilibrau. Acuma cade, m-am gândit, acuma cade. Și am pus mâna pe clanță să ies, să merg în întâmpinarea ei. Dar nu căzu, intră într-o altă umbră. Am lăsat clanța, dar am rămas pe loc. Fruntea-i înaltă apăru din nou în lumină și o dată cu ea senzația că nu pe ea o pândeam, ci pe mine însumi. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frigider, sau poate mă enervez dacă sticlele au rămas calde sub masă. Era o pădure de lume acasă la Gabry și Lodolo, în interiorul unui cerc de torțe ale căror flacări se alungeau în bătaia vântului. Fețe bronzate îmi ieșeau în întâmpinare, dinți albi în întuneric. Eram îmbrăcat cu costumul din in de culoare deschisă, fără cravată, părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea care se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric, ca un hoț. Sugeam din nou aroma nesănătoasă a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al prietenelor tale, și gândurile, jocurile tale erau încă de fetiță. Dar, în ciuda ta, în interior ceva se mișcase. Primul ovul se maturizase și se desprinsese. Sângele îți pecetluia sfârșitul copilăriei. Mi-a spus-o mama ta ieșindu-mi în întâmpinare în hol. Avea un chip de lumină, nu mai era femeia care ieșise dimineața din casă, avea o expresie de moașă. Voi, femeile, sunteți schimbătoare, gata să prindeți viața, să v-o umpleți cu fluturi. Noi, bărbații, suntem încolonați de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mâncăm pe drumul de întoarcere, eu cu îmbucături mari, în timp ce șofez. Italia mă mângâie pe ureche, pe față, pe cap. Știe că sufăr și îi pare rău. Ea nu se dă la o parte din fața durerii, dimpotrivă, îi merge în întâmpinare. Mâna aceea mă reconfortează. Mai târziu, în timp ce îi sărut din nou pântecele, îmi spune: — Eu renunț, să știi, dacă vrei tu, renunț, dar spune-mi-o acum, spune-mi în timp ce facem dragoste. N-a fost ușor pentru mine să iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
peste ochi în lumina gălbuie. Nu dorm, moțăi liniștit de lumina aceea, de respirația de alături care îmi sugerează că viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine în întâmpinare un copil ciung. Elsa a stins lumina. Și eu dorm, dar nu adânc. O aud pe mama ta strigând: „Blestematule, dă-mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez ceva teribil. Se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a existat și nu mai este, a trecut, s-a pierdut, e de neatins, în lumea morților... — ...Sau care nu e prezent fiindcă nu există încă, ceva dorit, temut, posibil sau imposibil - spune Ludmila - a citi înseamnă a merge în întâmpinarea a ceva pe punctul de a fi, dar nimeni nu știe încă ce va fi... - (Iată, o vezi pe Cititoare încercând să scruteze dincolo de marginea paginii tipărite ivirea la orizont a navelor salvatorilor sau invadatorilor, a furtunilor...). Cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi de aur alb, un lanț de acvamarine pe frunte...“ Ai vrea să afli mai multe despre sultana asta; ochii tăi parcurg cu neliniște foile de hârtie subțiri, așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Rieux se gândea la înfățișarea acestuia, gălbejită de oboseli și lipsuri. Da, o s-o ia de la început când abstracțiunea se va fi încheiat și, cu puțin noroc... Dar chiar în același moment el deschidea ușa și mama îi ieșea în întâmpinare să-l anunțe că domnul Tarrou nu se simțea bine. Se sculase de dimineață, dar nu putuse să iasă și tocmai se culcase din nou. Doamna Rieux era îngrijorată. \ Poate că nu e nimic grav, spune fiul ei. TARROU ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același care la începutul epidemiei voise să iasă alergând într-un suflet din oraș și să se avânte în întâmpinarea celei pe care o iubea. Dar știa că asta nu mai este posibil. Se schimbase, ciuma lăsase în el un fel de absență pe care încerca din toate puterile s-o nege, și care totuși continua să existe în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu soția sa Maria (una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu). Doamna Anastasia este ctitoră la Agapia, ei datorându-i-se casele și beciul mănăstirii. În anul 1682 scaunul mitropolitan se va muta cu ajutorul doamnei Anastasia la Biserica Albă cu hramul Întâmpinarea Domnului. Mitropolia va ființa aici până în anul 1834. La 15 iunie 1695 doamna Anastasia „a ținut să se menționeze că a terminat biserica destinată a fi catedrală mitropolitană și a înzestrat-o cu veșmintele și odoarele necesare”<footnote Ibidem, p.
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
durerii, vița de vie, ciclul pătimirii: cina cea de taină, spălarea picioarelor apostolilor, rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, trădarea lui Iuda, răstignirea, coborârea de pe cruce, punerea în mormânt; domnul slavei. Chipul lui Iisus îl găsim pe icoanele numite prăznicare: nașterea, botezul, întâmpinarea la templu, schimbarea la față, învierea lui Lazăr, intrarea în Ierusalim, răstignirea, învierea, încredințarea lui Toma, înălțarea, pogorârea Duhului Sfânt. În cele mai multe icoane îl vedem pe Iisus săvârșind multe minuni. Fondul auriu înseamnă atemporalitatea (de exemplu: nașterea, schimbarea la față
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Hristos în centru, deci, tot o scenă din Judecata de apoi. De o parte și de alta în jurul absidei sudice sunt scene mai mari cu momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos. Astfel, în partea dreaptă, după Apostolii la judecată urmează: Întâmpinarea Domnului, Nașterea lui Iisus Hristos (în colțul de sub pandantivul mare), cu toate elementele iconografice tradiționale și Ispitirea lui Iisus în pustiul Carantaniei, care ilustrează cele trei ispite. În partea stângă a scenei cu Apostolii la judecată sunt: Botezul Domnului, în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
unor călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu Mitrofan, care învățase meșteșugul tipăririi din tinetețe, cu mare osteneală”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 544 footnote>. În tipografia de la Cetățuia s-a imprimat în anul 1682 lucrarea Patriarhului Nectarie: Întâmpinarea contra primatului papei, în care se combătea primatul papal susținut de învățătura de credință romano-catolică. În prefața cărții, Patriarhul Dosithei lauda vrednicia lui Gheorghe Duca, și-l compara cu Vasile Lupu, în ceea ce privește apărarea ortodoxiei, aprecia ,,că l-a întrecut chiar
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
primea prin tipărirea cărților un prestigiu cultural și deschidea un orizont mai larg asupra curentelor literare ale epocii. Această tipografie împreună cu școlile grecești din Moldova și Țara Românească au fost factori de bază ai culturii grecești la noi. Coperta cărții Întâmpinarea contra primatului papei, tipărită la tipografia grecească de Cetățuia, Iași, 1682 A doua lucrare tipărită la Cetățuia, mult mai întinsă și tot de lămurire a credinței ortodoxe, de combatere a ereziilor, a fost lucrarea Sfântului Simeon, fost mitropolit de Tesalonic
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și ferecătură, postament suflat cu argint, cu motive zoomorfe și florale, aparține secolului al XIX lea. Atât fața cât și verso sunt identice, numai scenele sculptate sunt altele. La Sfintele Cruci se disting scene biblice: Buna Vestire, Nașterea, Botezul și Întâmpinarea Domnului, Schimbarea la Față, Coborârea la iad, Înălțarea, Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului. Altă Sfântă Cruce din lemn, din secolul al XIX-lea, este făcută după modelul ștefanian, cu două brațe orizontale. Pe față este sculptată Răstignirea, jos în medalioane sunt
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
căutam. Și-n timp ce-o căutam, ea mi-a ieșit în cale. Nu asta înseamnă oare să găsești? Când descoperi o nălucire pe care o căutai, nu înseamnă oare că vedenia, cuprinsă de mila căutării tale, îți iese în întâmpinare? Nu America a pornit în căutarea lui Columb? Nu Eugenia a venit să mă caute ea pe mine? Eugenia! Eugenia! Eugenia!“ Și Augusto se pomeni rostind cu glas tare numele Eugeniei. Auzindu-l strigând, valetul, care se-ntâmpla să trecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră din fructul pomului cunoștinței binelui și-a răului. Și medită la doctrina lui don Fermín despre originea cunoașterii. Ajunse acasă și, când Orfeu îi ieși în întâmpinare, îl luă în brațe, îl mângâie și-i spuse: „Azi începem o nouă viață, Orfeule. Nu simți că lumea e mai mare, aerul mai pur și mai albastru cerul? Ah, când ai s-o vezi, Orfeule, când ai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și mai amintea de Eugenia și de ipoteca răscumpărată sau de juna călcătoreasă. Când intră și Orfeu îi sări în întâmpinare, îl luă în brațe, îi pipăi cu atenție gâtul și, strângându-l la piept, îi spuse: „Ai grijă cu oasele, Orfeule, mare grijă cu ele, nu-i așa? Nu vreau să te îneci cu vreunul, nu vreau să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legăna somnul lui Dumnezeu, pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu calmul relativ cu care o primesc?“ Și începu, fără a-și da seama, să se pipăie, ba se și ciupi ca să vadă dacă simțea. Deodată își dădu seama că cineva îl trăgea de picior. Era Orfeu, îi ieșise în întâmpinare ca să-l consoleze. Când îl văzu pe Orfeu, resimți, ciudat, o mare bucurie; îl luă în brațe și-i zise: „Bucură-te, Orfeule dragă, bucură-te! Să ne bucurăm amândoi! Nu te mai alungă nimeni de-acasă; nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din pricina asta, n-ai să mă părăsești din pricina asta; tu, tu ești credincios. Și uite, ca să nu trebuiască să pleci niciodată, am să aduc o cățelușă acasă; da, am să ți-o aduc. Căci acum mi-ai ieșit oare în întâmpinare mie, ca să mă consolezi de suferința ce ar trebui să mă-ncerce, sau mă întâlnești la întoarcerea dintr-o vizită la cățelușa ta? Oricum ar fi, tu ești credincios, da, și nimeni nu te va alunga din casa mea, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este mult mai aproape, cu felul ei foarte discret de a intui ce îți trebuie, dar și cu marea ei experiență, atât de dramatică, în care ea și-a înțeles copilul, autist cum era. Îl înțelegea practic, îi venea în întâmpinare. Matei citea teorii despre autism și încerca să priceapă, uneori copleșit de neputința trecerii deșertului între înțelegerea livrescă și trăirea lui de tată. Toată cartea lui este chinul unui părinte cu trei cruci de dus: un copil care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]