12,690 matches
-
care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații a devenit secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor dintr-un sat 202, stabilit de István Bakács, atunci în jurul anului 1330 numărul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
devenit secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor dintr-un sat 202, stabilit de István Bakács, atunci în jurul anului 1330 numărul populației secuiești poate fi estimată la 80 mii. Prima înregistrare militară autentică din 1614 ne arată imaginea Ținutului Secuiesc cu 120 mii de locuitori. Primul recensământ desfășurat în Transilvania a fost cel din anii 1784-1787. După datele conscripției fiscale din 1808, și cele ale evidențelor militare din 1810 se poate presupune numărul familiilor secuiești la nivelul întregii "Secuimi
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131). O altă mențiune
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
hotărâri "împotriva a diferite obiceiuri ordinare". Între altele, a fost anulată pedeapsa corporală și s-a declarat că este interzisă arestarea secuilor în lipsa unei sentințe judecătorești. S-a întărit comerțul liber și s-a interzis introducerea trupelor de mercenari pe Ținutul Secuiesc. S-a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este voie să se facă legiuire. În timpul secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița. O mare
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
cultura cartofului și creșterea vitelor, prelucrarea fierului, olăritul, cioplitul în piatră de marmură, cojocăritul, cizmăritul, cioplitul în lemn, zidăritul și dulgheritul, fabricarea și valorificarea varului, fabricarea și valorificarea băuturilor spirtoase, morăritul, crâșmăritul. Până în secolul XIX Vașcăul a făcut parte din ținutul Beiușului, în 1886 Vașcăul apare ca plasă independentă de Beiuș, având 42 de localități. Populația localității Vașcău era de aproximativ 70 de persoane în 1600, ajungând la 472 persoane în 1784 și la 1264 locuitori în 1910. Revolta din 1784
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub stăpânirea sa. În războaiele mitridatice, Colhida a fost ca provincie, Iberia ca vasal al Pontului antrenată în lupta împotriva Romei. Între anii 65 și 64 î.Hr. statele georgiene au fost cucerite de generalul Pompei. Colhida a
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
se aflau regatele heniochilor și al macronilor, la nordul său statele apasgilor și apșililor. Statul apasgilor a devenit mai târziu Abhazia. Regatul Iberiei a devenit foarte puternic între secolele I și III d.Hr., întinzându-se spre sud și ocupănd ținuturi de pe teritoriul de azi al Armeniei. Această perioadă este caracterizată de o exercitare puternică a influenței romane, sub împărații Vespasian și Hadrian. Despre un rege al Iberiei, Parsman al II-lea, se știe că a făcut o vizită la Roma
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
să oficieze sacrificii pe colina capitolină, după plecare i s-a înălțat într-unul din templele Romei o statuie ecvestră. După ascensiunea Imperiului Sasanid, regiunile estgeorgiene au fost cedate de romani prin pacea de la Nisibis din 298 Persiei, în schimbul unor ținuturi din nordul Mesopotamiei. În decursul secolului al IV-lea, linia dinastică partică-arșachidă a fost înlocuită în Iberia de chorosvizii de origine persană. Creștinismul a pătruns în Georgia de vest mai ales prin misionarea apostolului Andrei. Iberia s-a numărat printre
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
au reușit să creeze mici principate independente, care se aflau într-o stare permanentă de război. În secolul al VII-lea, georgienii au fost nevoiți să facă față și invaziilor arabe. Arabii pătrunseseră în anul 642 pentru prima oară în ținuturile estgeorgiene, fără a le putea cuceri decât după o îndelungată perioadă de războaie, care au fărâmițat Lazica și Iberia. Unele state mici precum regatul Kartli și principatul Kaheția, condus de un principe cu titlul de corepiscopos, în centrul țătii, Hereția
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
după uciderea vizirului Nizam al-Mulk de către secta asasinilor și moartea sultanului Malik-Șah în 1092. Selgiucizii erau slăbiți pe deasupra și de conflictul cu forțele cruciate. Astfel, în anul 1099 David a ajuns să nu mai plătească tributuri selgiucizilor, după eliberarea tuturor ținuturilor georgiene în afara emiratului Tbilisi și a Hereției. În 1103 el a reorganizat biserica, legând-o de stăpânirea sa prin instituirea unui logofăt domnesc (Mtsihnobart Ukhutsesi) în rangul de catholicos (arhiepiscop). În campania din 1103-1105, armata georgiană a recucerit Hereția și
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
teritoriul Șirvanului, care se afla încă sub dominația selgiucidă. Între 1110 și 1118 au fost cucerite Lori, Samșvilde, Rustavi și alte fortărețe din Kartlia inferioară și Tașiri, înconjurând astfel din toate părțile enclava devenită selgiucă de la Tbilisi. Domnitor peste întinse ținuturi nepopulate, regele David a chemat în 1118-1119 războinici turcici kipchaci din nordul Caucazului să se stabilească cu familiile lor în Georgia. Acest remarcabil rege a populat și Kartli cu alanii veniți din nordul Caucazului, din Alania (Oseția de azi) care
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
1123, Armenia la cererea nobililor din Ani și a fost uns în 1124 drept rege al armenilor, incluzând nordul Armeniei printre domeniile coroanei georgiene. Georgia a devenit astfel cea mai importantă putere în Transcaucazia, cuprinzând confrom testamentului regelui David un ținut întins "din Nicopsia până la Daruband și din Oseția până la Aragaț". Domnia lui David, supranumit "Constructorul" ("Aghmașenebeli" în georgiană) este considerată drept debutul unei "Epoci de Aur" în istoria Georgiei. Sub domnia lui Georgi al III-lea (1156-1184) și a reginei
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
vorbită ca primă limbă de 30 % din locuitori), Quechua și aymara. Bolivia este una din cele mai sărace națiuni din America de Sud, cu o adâncă prăpastie între elita bogată și miile de țărani care practică o agricultură de subzistență pe majoritatea ținuturilor înalte, sterile, din jurul La Pazului. Începând cu 1985 s-au luat măsuri de reducere a cheltuielilor guvernamentale și de liberalizare a comerțului, astfel că a început o perioadă dificilă de restructurări. Creșterea economică actuală este încurajatoare. Bolivia are suficiente resurse
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna. Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră. "Ținuturile înverzite": pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită "monte") de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în special, ierburi sau arbori rezistenți
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú. O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare), iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove. "Puna": în ținuturile înalte din nord-vest, arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. În canioanele de la baza muntelui se întâlnește cactusul cardón. Pădurile de foioase și conifere
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
anul. Cele mai înalte vârfuri sunt Damavand (5.671m), situat la nord de Teheran, Sabalan (4.880 m), la nord-vest de Teheran și la sud de Tonkabon. În această parte a țării, pajiștile naturale și pădurile ocupă mari suprafețe. În ținuturile de la nord de Elburz, terenurile agricole sunt utilizate îndeosebi pentru cultura cerealelor, plantații de ceai și orezării. Resursele forestiere din ținuturile Mazandaran și Guilan constituie materie primă pentru întreprinderile de prelucrare a lemnului de la Asalem și Neka. Țărmul Marii Caspice
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Teheran și la sud de Tonkabon. În această parte a țării, pajiștile naturale și pădurile ocupă mari suprafețe. În ținuturile de la nord de Elburz, terenurile agricole sunt utilizate îndeosebi pentru cultura cerealelor, plantații de ceai și orezării. Resursele forestiere din ținuturile Mazandaran și Guilan constituie materie primă pentru întreprinderile de prelucrare a lemnului de la Asalem și Neka. Țărmul Marii Caspice, cu plajele lui de nisip și peisaj pitoresc, se numără printre cele mai căutate locuri de odihnă și turism din Iran
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
peșteri se află în Azerbaidjan, în Kurdistan, în apropiere de Hamadan, în provincia Esfahan (Isfahan) și în împrejurimile Teheranului. Clima are un caracter excesiv continental, cu veri foarte călduroase și uscate și ierni geroase, cu căderi abundente de zăpadă. În ținuturile din semiluna fertilă a Iranului din nord-vest și vest, unde se află Lurestanul, Kurdistanul și Azerbaidjanul, precipitațiile sunt destul de abundente și constante în timp; cu toate că există diferențe mari de temperatură de la vară la iarnă, aici prosperă cirezile de vite și
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
aridității climatice din Podișul Iranului, care se practică de 2.500 ani, este săparea de aducțiuni subterane (qanat), care captează apele din pânza freatică. Această metodă, care s-a perpetuat până în timpurile moderne, s-a răspândit din Iran în alte ținuturi din Orientul Mijlociu, în Africa de Nord și chiar în Spania. Lungimea totală a rețelei de qanat ajunge la aproape 40.000 km. Iranul este, de asemenea, patria celor mai vechi baraje din lume, multe dintre ele aflându-se în stare de funcționare
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
o cantitate de precipitații de peste 250 mm/an, iar zăpezile abundente din munții care înconjoară Podișul Central, asigură o rezervă importantă pentru irigațiile de primăvară. Ferdousi, vestitul poet epic iranian, vorbește despre litoralul sudic al Mării Caspice ca despre un ținut în care primăvara domnește aproape tot timpul anului. Pe mari întinderi solurile sunt profunde și fertile, deși pe alocuri sunt afectate de eroziune cronică. Litoralul caspic, câmpiile centrale și văile interioare posedă soluri relativ fragile, dar care pot fi cultivate
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Sardinia, Teheran în locul Venetiei, iar Shiraz în dreptul orașului Napoli. Pe această întindere considerabilă se succed, de la nord la sud și de la est la vest, condiții climatice diferite. Contrastului dintre diversele regiuni, i se adaugă cel determinat de succesiunea anotimpurilor: același ținut poate să aibă o vară dogoritoare și o iarnă geroasă. Însă în cele 5 centre turistice principale, Esfahan, Mashhad, Shiraz Tabriz, Teheran, iarna are, în general, caracteristici similare, cu excepția Shirazului care beneficiază de temperaturi mai blânde. Pornind dintr-un punct
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei. Terenurile deșertice ale Yemenului contemporan erau vestite încă din antichitate pentru bogăția lor. Aici poposeau caravanele în căutare de mărfuri scumpe, cum ar fi smirna, mirodeniile sau pietrele prețioase. Din acest motiv, romanii au supranumit ținutul yemenit ""Arabia Fericită"". În timpul primului război cu evreii, aceștia au fost înfrânți de romani. Mulți dintre învinși s-au salvat fugind în Yemen, unde, mai târziu, s-au stabilit definitiv. Ei s-au specializat în împodobirea stiletelor cu lama curbă
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
cam în aceeași perioadă, este folosită varianta „turuk”. Utilizări mai vechi ale unor termeni similari, precum acelea pe o tabliță din secolul 20 î.Hr găsită în orașul "Mari" lângă "Tell Hariri" în nordul Irakului (menționând poporul "turukku", sosit în ținuturile "Tiguranim" și "Hirbazanim"); cea chinezească din 1328 î.Hr, (care numea un popor vecin "tu-kiu"); cea din Zend-Avesta, în care unul dintre nepoții lui Noe este numit "Turk" - au o semnificație necunoscută, însă O explicație populară în Turcia contemporană este
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
militară a filistenilor, granițele dominației lor au fost deplasate spre vest, ele cuprinzând o perioadă de timp și zonele deluroase pînă la Valea Iordanului, populate de triburile israelite. După campaniile militare purtate de regele David (ca. 1005-970) și înfrângerea filistenilor, ținutul Peleshet s-a restrâns din nou la zona câmpiei de coastă. Denumirea egipteană, mai veche, a ținutului, Canaan, a avut același destin istoric. În scrisorile de la Amarna, datate în secolul al XIV-lea î.Hr., Canaanul cuprindea doar zona câmpiei de
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
și zonele deluroase pînă la Valea Iordanului, populate de triburile israelite. După campaniile militare purtate de regele David (ca. 1005-970) și înfrângerea filistenilor, ținutul Peleshet s-a restrâns din nou la zona câmpiei de coastă. Denumirea egipteană, mai veche, a ținutului, Canaan, a avut același destin istoric. În scrisorile de la Amarna, datate în secolul al XIV-lea î.Hr., Canaanul cuprindea doar zona câmpiei de coastă. Ulterior, o dată cu expansiunea canaaniților spre vest, Canaanul desemna întreg teritoriul situat la vest de Valea Iordanului
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]