65,754 matches
-
nu și-a numit încă succesorul. Lui Tung Chih nu i se permite să stea cu tatăl său, deoarece Curtea consideră că acest lucru ar fi prea răscolitor pentru copil. Mă supără hotărârea lor. Eu cred că orice strop de afecțiune arătată de către Majestatea Sa lui Tung Chih i-ar rămâne copilului în amintire pentru tot restul vieții. Nuharoo mă acuză de faptul că, spunându-i lui Tung Chih că tatăl lui va muri, pun un blestem asupra lui Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o bătălie pentru a-mi salva fiul. Petrec zile în șir gândindu-mă cum să vorbesc cu ea. Vreau să fiu fermă în legătură cu intențiile mele, însă fără a-i răni mândria. Vreau ca ea să înțeleagă că sunt recunoscătoare pentru afecțiunea ei pentru Tung Chih, dar că trebuie să învețe să-l disciplineze. Spre surprinderea mea, Nuharoo vine la mine înainte de a apuca eu să fac pasul acesta. E îmbrăcată obișnuit într-o rochie de culoarea fildeșului, și îmi aduce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii Hsien Feng. Vocea lui, deși slabă, este clară: Fiule... lasă-mă... să mă uit la tine. Ce mai faci? Ce pot să-ți ofer? Majestatea Voastră, zic eu, Tung Chih vă va urma la tron? Hsien Feng zâmbește cu afecțiune: — Da, desigur. Tung Chih îmi va urma la tron. Aveți un titlu pentru domnia lui? — Ch’i Hsiang, rostește Majestatea Sa cu ultima suflare. — Fericire de bun augur, spune secretarul imperial în timp ce notează cuvintele. Mulți au spus că inițiativa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu. Am observat că nu îmi mai spune mamă. Când trebuie să mi se adreseze, îmi zice Huang-ah-pa, un nume formal care înseamnă „mamă imperială“. Însă îi spune mamă lui Nuharoo, și asta cu o voce plină de căldură și afecțiune. Dacă Tung Chih ar accepta regulile mele, aș înghiți insulta, căci tot ce doresc este ca el să fie un conducător bun. N-are decât să-mi interpreteze intențiile cum vrea. Sentimentele mele nu ar fi rănite nici măcar dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbat. Aveam nevoie de dragostea fiului meu pentru a suporta existența. Tung Chih era aproape, la o aruncătură de băț, și totuși am fi putut foarte bine să fim despărțiți de un ocean. Aș fi făcut orice să-i câștig afecțiunea, însă el era hotărât să nu-mi acorde nici o șansă. Fiul meu mă pedepsea pentru principiile după care îi impuneam să trăiască. Avea două feluri de expresie când mă privea. Una era cea a unui străin, de parcă nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dorința și i-a oferit brațele sale. Era atras de slăbiciunea ei. Să o protejeze de mine îl făcea să se simtă ca un erou. Și totuși, nu puteam să nu-mi iubesc fiul. Nu mi-am putut niciodată nega afecțiunea pe care i-o purtam. Din clipa în care s-a născut Tung Chih, am știut că îi aparțin. Trăiam pentru binele lui. Nu exista nimic altceva decât el. Dacă trebuia să sufăr, și m-am hotărât să accept asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dezolare. Riscase atât de mult: intrase singur în Castelul Itami, fusese întemnițat, scăpase de moarte ca prin urechile acului - și, în cele din urmă, pentru cine lucra? În același timp, nu se putea abține să nu verse lacrimi pentru nemăsurata afecțiune a lui Hideyoshi și pentru prietenia lui Hanbei. — Îți sunt foarte recunoscător, dar de ce a trebuit să faci asta pentru fiul meu? Dacă așa e situația, atunci e cazul să mă duc la Azuchi ca să dau explicații. Nu, crima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muntele Hirai, se înfățișă înaintea lui Hideyoshi și i-l prezentă pe fiul lui Goto. — Să-l crești bine, spuse Hideyoshi. Va fi o dovadă de bunătate. Pare un băiat reușit, nu-i așa? Hideyoshi îndrăgea copii și privi cu afecțiune chipul lui Iwanosuke, mângâindu-l pe cap. Poate că Iwanosuke încă nu înțelegea; nu avea decât șapte ani. Fiind într-o tabără străină, cu oameni necunoscuți, nu făcea decât să privească totul în jur cu ochii mari. Peste mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dumneavoastră, poate cădea victimă unor greșeli foarte grave. — Bine, atunci credeți că sufăr de vreo boală cronică? — Îmi dau seama, doar privindu-vă tenul și ascultându-vă vocea, că nu sunteți în apele dumneavoastră. Decât să spun că aveți o afecțiune cronică, aș sugera că organele dumneavoastră interne au obosit, iar energiile subtile asociate lor sunt dezechilibrate. Dacă nu spuneți decât că sunt obosit, vă dau dreptate cu toate convingerea. După ce am participat la felurite bătălii, în ultimii câțiva ani, servindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i dădu ocazia. În schimb, îi vorbi despre loialitatea față de Nobunaga, îndemnându-l să se grăbească spre provinciile apusene pentru a nu-și supăra seniorul. Caracterul cinstit pe care-l vădea vărul său se distingea printr-o anumită putere și afecțiune pe care Mitsuhide se baza de patruzeci de ani încoace, iar acum avea încredere în el ca în cel mai vrednic de nădejde membru al clanului. Prin urmare, cu toate că atitudinea lui Mitsuharu nu era în acord cu propriile sale sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse, care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe degetele unei singure mâini. În timpul campaniilor îndelungate, se întâmpla să nu ajungă acasă vreme de câte doi-trei ani în șir. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strofe înlănțuite. În altă cameră, fuseseră aranjate rogojini pentru poezie. În fața fiecărei perne erau puse hârtii și cerneală, ca pentru a-i încuraja pe participanți să scrie versuri elegante. Shoha și Shoshitsu erau amândoi poeți consacrați. Shoha era privit cu afecțiune de Nobunaga, se afla în termeni familiari cu Hideyoshi și ajunsese principalul maestru de ceai al epocii. Era un om care avea un cerc larg de cunoștințe. — Ei bine, stăpâne, să vedem prima strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca oricare altul. Pe vremea când fusese încă un tânăr acolit, studiind într-un templu, Motonari, fostul senior al clanului Mori, îi ordonase să intre în serviciul său. În timpul vieții lui Motonari, acest „călugăraș“ pe care el îl numise, cu afecțiune, Ekei, îl însoțise în toate campaniile militare. După moarta lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La întoarcere, fusese făcut mare preot al Templului Ankokuji și îl slujise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința. Luând mâna lui Sebei, spuse, cu o afecțiune deosebită: — Datorită loialității și curajului tău, clanul Akechi a fost zdrobit într-o singură zi de lupte. Sufletul tatălui meu e împăcat și nu voi uita acest lucru. Îi lăudă la fel pe Takayama Ukon și Ikeda Shonyu. Hideyoshi, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
salutul să fie adresat către seniorul clanului, la întoarcerea sa triumfală; era tradiția clasei războinice, nu o simplă întâlnire între părinte și copil. Dar, de îndată ce Hideyoshi își văzu mama sănătoasă și în putere, nu mai putu simți nimic altceva decât afecțiune pentru ființa aceea din carnea și sângele lui. Tăcut, se apropie de bătrâna sa mamă. Onaka, însă, cu modestie, se împotrivi: — Te-ai întors cu bine. Dar, înainte de a întreba despre greutățile sau mulțumirile mele, de ce nu-mi povestești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vărsă, pentru prima oară, lacrimi, după care, își lăudă fiul: — Ai făcut bine că ai distrus clanul Akechi în doar câteva zile. Sufletul Seniorului Nobunaga este, cu siguranță, mulțumit și nu are de ce să regrete pentru că te-a învrednicit cu afecțiunea lui. Ca s-o spun pe-a dreaptă, eram hotărâtă să nu te las să petreci nici măcar o noapte aici, dacă veneai înainte de a fi văzut capul lui Mitsuhide. — Nu, și nici eu nu te-aș fi putut vedea înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se cu o asemenea grijă filială, în toiul unui marș. Katsuie avea pielea acoperită cu un fel de eczemă. Și nu era singurul care suferea în vara aceea. Mulți dintre soldații care purtau armuri de piele și metal aveau o afecțiune a pielii, un fel de iritație cauzată de armură, dar, în cazul lui Katsuie, aceasta era deosebit de gravă. Își spuse că slăbiciunea sa din acea vară era rezultatul faptului că petrecuse cea mai mare parte din ultimii trei ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzi? De-acum, începuse să țipe la Hideyoshi fără pic de respect. Nu părea să vorbească atât alcoolul din el, cât ceva care-l rodea pe dinăuntru. Hideyoshi, însă, îl trată ca pe un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
consiliu de război, propunerea de retragere e cea mai slabă, în vreme ce sfatul de a avansa e considerat mai puternic. Opinia lui Genba, îndeosebi, exercita o influență majoră asupra membrilor statului major. Curajul său fără egal, rangul în sânul clanului și afecțiunea cu care era privit de Katsuie erau alți factori de care trebuia să se țină seamă. Dacă fugim la apariția inamicului, fără a trage nici o săgeată, praful se va alege de reputația clanului Shibata, spuse un general. — Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe de altă parte, nu are nici urmă de răutate. S-a atașat cu adevărat de mine ca de tatăl lui. Însă, chiar dacă îl prefera pe Katsutoshi în locul lui Katsutoyo, Katsuie îl favoriza și mai mult pe nepotul său, Genba. Afecțiunea lui pentru Genba depășea sentimentele firești față de un nepot sau fiu și avea tendința de a se lăsa dominat de sentimente. Astfel, Katsuie îi observa atent pe frații mai mici ai lui Genba, Yasumasa și Katsumasa, instalându-i pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tendința de a se lăsa dominat de sentimente. Astfel, Katsuie îi observa atent pe frații mai mici ai lui Genba, Yasumasa și Katsumasa, instalându-i pe amândoi în castele strategice, când încă nu împliniseră treizeci de ani. În mijlocul acestei profunde afecțiuni dintre membrii de familie și vasali, numai Katsutoyo era nemulțumit de tatăl său adoptiv și de frații Sakuma. Odată, de exemplu, în timpul sărbătorilor de Anul Nou, când familia și vasalii lui Katsuie veniseră să-l felicite, primul toast fu ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încerca, în secret, să-l facă pe Genba să își reconsidere atitudinea. Atitudinea susținută de stilul mândru pe care-l afișa, de obicei, Genba era legată de favoritismele unchiului său. Când observa cum se purta seniorul din Kitanosho, cu o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit în privința viitorului. Cel puțin, considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dincolo de aluzia că neliniștile unchiului său nu aveau nici o valoare, tinereasca voință de fier a lui Genba își râdea, și ea, de discernământul și de ezitările bătrâneții. Katsuie, însă, nu-i reproșă nepotului său râsul fățiș disprețuitor. Părea să manifeste afecțiune pentru lipsa de inhibiții a tânărului. Poate că îi plăcea însuflețirea lui Genba. Genba era obișnuit, de o bună bucată de vreme, cu favorurile unchiului său. Putea să-i descifreze la iuțeală emoțiile și să ajungă ușor la un acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ascensiunea sau decăderea întregului clan și insistase, în alegerea sa egoistă, fără un moment de chibzuire. Dar cine era cel care-i îngăduise tânărului să se deprindă cu acțiunile de acest gen? Nu cumva acel marasm era rezultatul propriei sale afecțiuni necugetate față de nepotul lui? Aceeași afecțiune care îl făcuse, mai întâi, să-și piardă fiul vitreg, pe Katsutoyo, și Castelul Nagahama. Iar acum, era pe punctul de a pierde o ocazie enormă și irepetabilă, de care depindea soarta întregului clan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
insistase, în alegerea sa egoistă, fără un moment de chibzuire. Dar cine era cel care-i îngăduise tânărului să se deprindă cu acțiunile de acest gen? Nu cumva acel marasm era rezultatul propriei sale afecțiuni necugetate față de nepotul lui? Aceeași afecțiune care îl făcuse, mai întâi, să-și piardă fiul vitreg, pe Katsutoyo, și Castelul Nagahama. Iar acum, era pe punctul de a pierde o ocazie enormă și irepetabilă, de care depindea soarta întregului clan Shibata. Când îi cuprinseră aceste gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]