15,786 matches
-
numită "Tirania celor unsprezece ani" sau "Personal Rule". Carol I a guvernat fără sprijin parlamentar ca suveran absolut. Încheiată pacea cu Franța și Spania și dizolvat Parlamentul, Carol a trebuit să se dedice consolidării financiare. A decis să și-l alăture pe Richard Weston, I conte de Portland, pe care l-a făcut Lord Trezorier. Prima măsură adoptată de Carol, a fost reintroducerea unei legi antice, din 1279, în baza căreia erau amendați toți gentilomii care, invitați, nu s-au prezentat
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
în conflict cu turcii, pe care împăratul îi considera superiori pestriței armate cruciate din punct de vedere al pregătirii militare, și să aștepte principala armată a cruciaților, care era încă pe drum spre Constantinopol. Oamenilor lui Pierre li s-au alăturat francii lui Gautier Sans-Avoir și un număr de detașamente de cruciați italieni, care sosiseră separat de restul pelerinilor. Odată ajunși în Asia, cruciații au început să jefuiască orașele întâlnite în cale și au ajuns la Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Aici
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
și familia Ibelin au încercat să dea o lovitură de stat, pentru a-i pune pe tron pe Baldwin al IV-lea și pe sora vitregă a lui Sibyll, Isabella, alături de soțul ultimei, Humphrey al Toronjului. Humphrey, însă, s-a alăturat taberei lui Guy. Desgustat, Raymond s-a reîntors la Tripoli, iar Baldwin de Ibelin a părăsit regatul. Guy s-a dovedit un conducător dezastruos. Aliatul său Raynald de Chatillon, liderul Transiordaniei și Kerakului, l-a provocat pe Saladin atacând caravanele
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
la Constantinopol în iarna 1096 -1097, lipsiți de ajutorul bizantin, așteptând armatele cruciate de cavaleri și soldați de meserie, singurii alături de care mai putea spera să ajungă la Ierusalim. Când au sosit principii și cavalerii lor, Pierre li s-a alăturat în calitate de membru al consiliului în mai 1097 și, împreună cu puținii adepți care-i mai rămăseseră, s-a îndreptat, prin Asia Mică, spre Ierusalim. Efectivele "pauperilor" nu au ajuns niciodată la numărul de dinainte de masacrul turcesc, dar rândurile cruciadei săracilor au
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
luată ca un tot a condamnat persecutarea evreilor în toate regiunile afectate, (deși protestele preoțimii a avut un efect neînsemnat). Foarte activi în condamnarea persecuțiilor erau preoții parohiali. Este cunoscut cazul unui singur călugăr pe nume Gottschalk care s-a alăturat cruciaților și a încurajat persecuțiile. Cronicarul Hugo de Flavigny aduce mărturie cum au fost ignorate aceste apeluri: „Pare în mod sigur surprinzător că într-o singură zi în mai multe locuri diferite, mobilizate de o inspirație violentă, au avut loc
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
împotriva evreilor a fost cel condus de contele Emicho. Formată la începutul verii anului 1096, armata de cam 10.000 de bărbați, femei și copii a pornit din zona văii râului Rhin spre Dunăre. Forțelor lui Emicho li s-au alăturat cele ale lui William Tâmplarul și ale lui Drogo din Nesle. Aceste noi grupuri erau formate din oameni din Rhineland, estul Franței, Lorena și chiar și din Anglia. Împăratul Henric al IV-lea, aflat în acel moment în sudul Italiei
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
s-a declanșat masacrul. Mulți dintre burghezii creștini ai orașului aveau legături strânse de afaceri cu evreii și le-au oferit unora dintre ei adăpost împotriva cruciaților. (La fel aveau să facă și burghezi praghezi.) Burghezii din Mainz s-au alăturat milițiilor de sub jurisdicția episcopului și a guvernatorului militar al orașului în lupta împotriva bandelor cruciate. Luptele au începtat în momentul în care în zonă au sosit noi efective de cruciați. În ciuda exemplelor date de burghezi și de episcop, numeroși orășeni
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
guvernatorului militar al orașului în lupta împotriva bandelor cruciate. Luptele au începtat în momentul în care în zonă au sosit noi efective de cruciați. În ciuda exemplelor date de burghezi și de episcop, numeroși orășeni de rând din Mainz s-au alăturat cruciaților violenți. Mainz a fost localitatea în care s-au înregistrat cele mai mari violențe. Pe 29 mai, Emicho a ajund în Köln. Aici cei mai mulți evrei fugiseră deja din oraș, iar cei rămași fuseseră ascunși de creștinii locali. În Köln
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
localitatea în care s-au înregistrat cele mai mari violențe. Pe 29 mai, Emicho a ajund în Köln. Aici cei mai mulți evrei fugiseră deja din oraș, iar cei rămași fuseseră ascunși de creștinii locali. În Köln, lui Emicho i s-au alăturat alte grupuri mai mici de cruciați. Cruciații au părăsit orașul după ce au jefuit casele părăsite de evrei. Emicho a continuat drumul spre Ungaria, alăturându-i-se pe parcus și grupuri de sași. Regele Coloman le-a refuzat cruciaților tranzitul prin
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
oraș, iar cei rămași fuseseră ascunși de creștinii locali. În Köln, lui Emicho i s-au alăturat alte grupuri mai mici de cruciați. Cruciații au părăsit orașul după ce au jefuit casele părăsite de evrei. Emicho a continuat drumul spre Ungaria, alăturându-i-se pe parcus și grupuri de sași. Regele Coloman le-a refuzat cruciaților tranzitul prin Ungaria. Contele Emicho și războinicii lui au asediat orașul Meseberg de pe râul Leitha. La început, regele maghiar s-a gândit să fugă spre Rusia
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
contraatacat, cruciații murind pe câpul de luptă sau încecați în râu. Emicho și câțiva dintre conducătorii cruciați au reușit să fugă și să se refugieze în Italia sau în țările de origine. William Tâmplarul și câțiva dintre supraviețuitori s-au alăturat mai târziu lui principalelor forțe ale cavalerilor cruciați conduse de Hugues de Vermandois. În anul 1096, Godfrey de Bouillon a strâns de asemenea tribut de la evreii din Mainz și Köln, dar nu a permis declanșarea violențelor. După succesul primei cruciade
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
a fost o cruciadă minoră formată din trei mișcări separate, organizate în 1100 și 1101, după succesul primei cruciade. A mai fost numită și Cruciada celor slabi de înger datorită numărului mare de participanți care s-au alăturat acestei cruciade după ce se întorseseră din drumul către Ierusalim în timpul primei cruciade. După succesul primei cruciade, a fost lansat un apel pentru recrutarea de întăriri pentru forțele armate ale nou înființatului Regat al Ierusalimului. Papa Pascal al II-lea, succesorul
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
Bari, traversase Marea Adriatică și se îndreptaseră spre Constantinopol fără a provoca incidente, un lucru nobișnuit pentru cruciați. Noul grup de cruciați a încercat să-i ajungă din urmă pe cei plecați spre Nicomedia, dar nu a reușit să li se alăture. Guillaume a asediat pentru scurtă vreme Iconium (Konya), dar forțele sale nu au fost în stare să cucerească orașul și după scurtă vreme a căzut în ambuscada turcomanilor la Heraclea Cybistra. Turcomanii veneau de la Mersivan, unde îi spulberaseră pe lombarzi
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
fost luată prizonieră și a ajuns să dea naștere lui Zengi, unul dintre marii conducători anticruciați de pe la jumătatea secolului al XII-lea. Guillaume al II-lea de Nevers, (care scăpase cu viață al Tarsus), și Raymond de Toulouse s-au alăturat resturilor armatelor cruciaților. Sub comanda lui Raymond cruciații ajutați de flota genoveză au cucerit Tortosa. Din acest moment, cruciada s-a transformat mai degrabă intr-un pelerinaj. Supravițuitorii au ajuns la Antiohia la sfârșitul anului 1101 și de Paștele anului
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
un pelerinaj. Supravițuitorii au ajuns la Antiohia la sfârșitul anului 1101 și de Paștele anului 1102 au intrat în Ierusalim. După aceasta, cum jurământul lor fusese îndeplinit, multi s-au întors la casele lor, iar câțiva au rămas să se alăture armatei lui regelui Balduin I, care a luptat împotriva invaziei egiptene de loa Ramla. Étienne II de Blois a fost ucis în această luptă. Tot în această luptă a murit și Hugo de Lusignan, strămoșul viitoarei dinastii Lusignan din ierusalim
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
cu mașinării. În 2300 d.Hr., Robo este un robot cu o personalitate aprinsă creat pentru a ajuta oamenii. Un dezastru mondial l-a lăsat stricat din 1999 d.Hr., dar după ce Lucca îl găsește și îl repară, el se alătură grupului drept mulțumire. La celălalt capăt al spectrului istoric este Ayla, o femeie preistorică trăind în 65,000,000 î.Hr. Cunoscută ca fiind feroce, încrezută și neîntrecută în putere, Ayla este șefa satului Ioka și este la război cu Reptitele
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
preistorică trăind în 65,000,000 î.Hr. Cunoscută ca fiind feroce, încrezută și neîntrecută în putere, Ayla este șefa satului Ioka și este la război cu Reptitele, niște dinozauri umanoizi care caută să domine lumea. Ultimele două personaje care se alătură echipei sunt Frog (Broască) din 600 d.Hr. și personajul opțional Magus, deși cel din urmă s-a născut în era 12000 î.Hr. Frog este un scutier ce se numea „Glenn”; dar corpul său a fost transformat în broască umanoidă
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
care îi consideră ca fiind „maimuțe”. Ayla îl ajută pe Crono să obțină „Cheia de Poartă”, și el și prietenii lui se întorc la Melchior. Cu ajutorul lui Lucca și al lui Robo, Melchior repară sabia, și Frog acceptă să se alăture lui Crono contra lui Magus și să mânuiască sabia Masamune. La castel, înainte să îl poată confrunta pe Magus, ei trebuie să se lupte cu generalii lui, Ozzie, Flea și Slash, iar apoi să se lupte cu o armată de
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
înfrânge pe Lavos. El oferă grupului șansa să iți rezolve disputele într-o luptă finală și îi informă că Gaspar ar putea să îl readucă pe Crono în viață. Dacă jucătorul refuză să se lupte cu Magus, atunci acesta se alătură echipei. Vizitându-l pe bătrânul de la Sfârșitul Timpului, jucătorul afă că el este Gaspar, trimis aici în timpul distrugerii regatului Zeal. El le dă un mic dispozitiv numit „Chrono Trigger”, și le explică că permite numai un fel anumit de călătorie
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
de momentul în care jucătorul l-a învins pe Lavos, precum și de alte modificări minore. În primul sfârșit, membrii echipei își spun la revedere la Bâlciului Mileniului și se întorc la propriile lor ere din timp. Dacă Magus s-a alăturat grupului mai devereme, se dezvăluie că acum vrea să o caute pe sora lui pierdută, Schala. Mama lui Crono intră din greșeală în poarta timpului înainte să se închidă, invitându-i pe Crono, Marle și Lucca să pornească într-o
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
ministru al Afacerilor Externe. Pe 28 septembrie 2010 a intrat în PD-L, iar pe 13 octombrie al aceluiași an, a lansat Fundația Creștin-Democrată. Baconschi a demisonat din Partidul Democrat Liberal, la data de 30 ianuarie 2014, și s-a alăturat proiectului lui Traian Băsescu, Partidul Mișcarea Populară (PMP). Imediat după, Baconschi a declarat că va candida pe listele acestui partid la Europarlamentarele din mai 2014. Ulterior, a demisionat din PMP și a decis să părăsească viața politică, reintegrându-se în
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
provinciile de nord) revin Pakistanului. Linia de graniță dintre cele două părți („Line of Control“) are o lungime de 750 km fiind sub mandat ONU neputându-se ajunge la un compromis între India și Pakistan.Pe lângă India și Pakistan se alătură și China de partea Pakistanului în acest conflict (sprijinit de URSS) prin intrarea trupelor chineze (1956 și 1962) în estul Cașmirului ocupând platoul Aksai-Chin și preia de la Pakistan K2 . Pakistanul pretinde teritoriul din Cașmir unde locuiește majoritatea musulmană, aceasta nefiind
Cașmir () [Corola-website/Science/306561_a_307890]
-
cucerească orașul printr-un atac-surpriză pe 7 iunie. Pe 9 iunie a fost început al doilea asediu al Antiohiei, de data aceasta cruciații find în postura de apărători. Un număr tot mai mare de cruciați dezertaseră până la venirea lui Kerbogha, alăturându-se lui Étienne de Blois în Tarsus. Étienne văzuse armata lui Kerbogha, care făcuseră tabăra în preajma Antiohiei, iar noii dezertori i-au confirmat temerile că orașul este pierdut. Pe drumul spre Constantinopol, Étienne și ceilalți dezertori s-au întâlnit cu
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
și să formeze un stat cruciat de tipul celui din Antiohia lui Bohemund. Pentru început, Raymond a asediat orașul Arqa. Înte timp, Godfrey și Robert de Flandra, care refuzase la rândul lui să devină vasalul lui Raymond, i s-a alăturat cu cavalerii lor lui Raymond la Latakia și au mărșaluit către sud în februarie. Bohemund a mers alături de ei o vreme, după care s-a reîntors rapid la Antiohia. În acel moment, Tancred l-a părăsit pe Raymond și i
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
lor lui Raymond la Latakia și au mărșaluit către sud în februarie. Bohemund a mers alături de ei o vreme, după care s-a reîntors rapid la Antiohia. În acel moment, Tancred l-a părăsit pe Raymond și i s-a alăturat lui Godfrey din motive necunoscute. O altă forță separată, deși legată de cea a lui Godfrey, a fost condusă de Gaston al IV-lea de Béarn. Godfrey, Robert, Tancred și Gaston au părăsit Arqa în martie, dar asediul a continuat
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]