13,008 matches
-
unor importanți istorici și a contribuit la formarea multor promoții de absolvenți. Facultatea de Istorie și Patrimoniu a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu poartă numele „Nicolae Lupu” (2003) Nicolae Lupu a făcut parte și din redacțiile revistelor „Materiale și cercetări arheologice” și „Buletinul de Informare Științifică Istorie-Arheologie” al Academiei Române. A fost membru al Societății de Științe Istorice din România, al ”National Trust of Historic Preservation” din S.U.A. și al Societății de Studii Clasice din România. Cunoștea limbile latină, greacă veche, italiană
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
mai mic. Existența a trei arcuri succesive: poarta Amont, poarta Aval și Manneporte nu este legată la origine de eroziunea maritimă, ci de acțiunea unui râu de coastă paralel cu plaja, care și-a săpat șanțul în faleză. Conform descoperirilor arheologice, zona a fost populată încă din Antichitate. Cu toate acestea, nu se cunosc detalii legate de viața și rolul istoric al satului, nici măcar vechiul său nume. Activitatea a fost dintotdeauna legată de pescuit, înainte de dezvoltarea satului ca stațiune balneară in
Étretat () [Corola-website/Science/319268_a_320597]
-
folosit, pentru prima dată, în domeniul arheologiei subacvatice în 1948, la cercetarea unor epave antice scufundate în largul portului tunisian Mahdia. În 1952, lângă Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau și a profesorului Fernand Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor antice
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
având o activitate reglementată pe plan internațional, cu metode proprii de investigație, studiu și interpretare, presupunând un ansamblu de activități ce constau din: localizare și identificare, aducerea la suprafață, conservarea și studierea relicvelor. Localizarea (descoperirea) și identificarea obiectelor cu importanță arheologică nu este întotdeauna o întâmplare, ci în cele mai multe cazuri rezultatul unor căutări documentate efectuate cu insistență și cu pricepere. De aceea, căutarea și identificarea diverselor obiecte arheologice aflate sub apă, presupune cunoștințe temeinice de istorie, geografie, hidrologie, meteorologie, marinărie etc.
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
la suprafață, conservarea și studierea relicvelor. Localizarea (descoperirea) și identificarea obiectelor cu importanță arheologică nu este întotdeauna o întâmplare, ci în cele mai multe cazuri rezultatul unor căutări documentate efectuate cu insistență și cu pricepere. De aceea, căutarea și identificarea diverselor obiecte arheologice aflate sub apă, presupune cunoștințe temeinice de istorie, geografie, hidrologie, meteorologie, marinărie etc., precum și o documentare solidă efectuată în paralel cu cercetarea subacvatică. Aceasta se realizează cu ajutorul de mijloace tehnice specializate cum ar fi detectoare de metale, magnetometre, sonare, fotografiere
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
tehnice specializate cum ar fi detectoare de metale, magnetometre, sonare, fotografiere subacvatică, filmare subacvatică, televiziune subacvatică, ROV-uri, localizare gps, precum și prin metode de căutare sub apă, urmate de cartografierea zonei respective, caroiere, măsurare, desenare, fotografiere și colectare ale artefactelor arheologice. Locația sau zona odată stabilită, este marcată cu ajutorul unor balize sau geamanduri. Aducerea la suprafață a relicvelor descoperite, este o operație de ridicare (ranfluare) ce presupune în prealabil degajarea și eliberarea acestora din nisip sau mâl de pe fundul mării cu ajutorul
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
suprafață a relicvelor descoperite, este o operație de ridicare (ranfluare) ce presupune în prealabil degajarea și eliberarea acestora din nisip sau mâl de pe fundul mării cu ajutorul unor unelte specializate cum ar fi dragă absorbantă (airlift). Ridicarea la suprafață a obiectelor arheologice se face folosind baloane de ranfluare sau vinciuri și macarale situate pe nava suport. Dintre epavele antice, "" se remarcă prin valoarea artistică deosebită a obiectelor găsite. "Mahdia" este o galeră din sec. I Î.HR. ce transporta o încărcătură de
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
de observație denumită "Torretta", recent inventată de către celebrul scafandru șef de pe "Artiglio", Alberto Gianni. Încărcătura prețioasă a fost recuperată în proporție de 95%, constituind un record pentru acea epocă atît prin cantitate cât și adâncimea de lucru. În România, cercetările arheologice subacvatice s-au efectuat îndeosebi în Marea Neagră și în Dunăre unde se găsesc părți însemnate ce însumează câteva mii de metri pătrați. Cercetări subacvatice dedicate porturilor antice au fost făcute și vechilor cetăți de la Dunăre, Drobeta, Capidava, Noviodunum, Halmyris, Păcuiul
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
subacvatice dedicate porturilor antice au fost făcute și vechilor cetăți de la Dunăre, Drobeta, Capidava, Noviodunum, Halmyris, Păcuiul lui Soare ș.a. Pe țărmul românesc al Mării Negre s-au efectuat ample cercetări asupra orașelor Histria, Tomis, Callatis. În vara anului 1967, cercetarea arheologică subacvatică în România a căpătat un caracter organizat odată cu investigațiile întreprinse în presupusa zonă a anticului port Callatis (Mangalia de astăzi) de grupul de scafandri-arheologi condus de căpitanul-locotenent de marină Constantin Scarlat. S-au descoperit cu acest prilej, la adâncimea
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
la circa 700-800 m de țărm, s-a descoperit traseul unui dig de piatră, numit Zidul Genovez. În aceeași zonă este descoperită de asemenea prezența sub apele mării a unei adevărate cetăți subacvatice cu edificii, străzi și forturi. Deși cercetările arheologice submarine de la Callatis au scos la iveală o mare cantitate de obiecte, totuși acestea reprezintă numai o mică parte din cele existente sub apă. La Tomis (Constanța), în perioada 1968-1969, cercetările arheologice subacvatice românești au pus în lumină existența unui
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
subacvatice cu edificii, străzi și forturi. Deși cercetările arheologice submarine de la Callatis au scos la iveală o mare cantitate de obiecte, totuși acestea reprezintă numai o mică parte din cele existente sub apă. La Tomis (Constanța), în perioada 1968-1969, cercetările arheologice subacvatice românești au pus în lumină existența unui mare depozit submarin de resturi monumentale (fragmente arhitectonice de marmură, sarcofage romane, etc.) sub forma unei platforme continentale (litorală) de 2 Mm (3.700 m), ocupând o suprafață de aproximativ 10.000
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
ul este un tip de locuință semiîngropată, cunoscut în România și în țările vecine sub numele împrumutat de la români. Este cea mai veche locuință permanentă cunoscută pe teritoriul României, identificată în situri arheologice din preistorie până în vremurile noastre. A coexistat din vechime până după primul război mondial cu casa de suprafață, dominând în câmpia Dunării. Câteva exemple muzeale de bordeie vechi sunt salvate în Muzeul Satului din București, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
sub nivelul terenului. Deoarece sub adâncimea de îngheț a solului, temperatura pământului este relativ constantă, în jur de 8-12°C, se realizează economii substanțiale la energia necesară încălzirii unei asemenea locuințe, pe timp de iarnă, respectiv răcirii acesteia vara Săpăturile arheologice au dovedit că bordeiul este specific zonelor de câmpie cu posibilități limitate de procurare a combustibilului și a materialelor de construcții. Fiind o locuință îngropată, asigura o izolare termică și eoliană superioară locuințelor de suprafață, implicând în consecință un consum
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
sat reședință de comună în raionul Cozmeni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 181 metri, în partea de centru a raionului Cozmeni. Pe teritoriul acestui sat au fost găsite situri arheologice datând din epoca neolitică și aparținând culturii Tripoli: vase de ceramică, figurine umane și animale. De asemenea, au fost găsite obiecte din bronz (brățări) și monede romane. Primele săpături arheologice au fost efectuate aici de către arheologii J. Sombaty (1893) și
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
raionului Cozmeni. Pe teritoriul acestui sat au fost găsite situri arheologice datând din epoca neolitică și aparținând culturii Tripoli: vase de ceramică, figurine umane și animale. De asemenea, au fost găsite obiecte din bronz (brățări) și monede romane. Primele săpături arheologice au fost efectuate aici de către arheologii J. Sombaty (1893) și E. Costin (1904-1914), iar artefactele găsite au fost duse la Muzeele din Cernăuți și Viena. Mai tâziu, arheologul ucrainean Oleg Kandiba-Oljici (1907-1944) a scris cartea în limba germană "Schipenitz - Kunst
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
care reflectă credințele oamenilor din Epoca de Piatră. Lungimea părții explorate este de 114 metri. Au fost descoperite interesante formațiuni de ghips pe pereții grotei. Satul Vasilău este una dintre cele mai vechi așezări de pe teritoriul Bucovinei de Nord. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unei așezări omenești pe teritoriul actualului sat, care datează din secolul al II-lea. Un drum comercial peste Nistru străbătea pe atunci localitatea. Pe vârful unui deal din localitate a existat o biserică cu o înălțime
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
vârful unui deal din localitate a existat o biserică cu o înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei au o mare valoare arheologică. Artefactele descoperite în Vasilău se află majoritatea la Muzeul din Cernăuți. Satul Vaslăuți este locul de naștere a primului mitropolit ortodox al Bucovinei, Eugenie Hacman (1793-1873). Datorită strădaniilor sale, o biserică autonomă bucovineană a existat timp de 70 de ani
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
la o altitudine de 149 metri, pe malul de sud al râului Nistru, în partea de nord a raionului Zastavna, la 45 km nord de Cernăuți. Satul Vasilău este una dintre cele mai vechi așezări din regiunea istorică Bucovina. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unei așezări omenești pe teritoriul actualului sat, care datează din secolul al II-lea. După Tikhomirov Vasileu (numit de autor Galician Vasilev) apare menționat prima dată in cronici în anul 1229. Satul a făcut parte din
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
existat o biserică cu o înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei și crucile de piatră din jur au o mare valoare arheologică. Piatra de mormânt a ctitorului are semne si simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan sugerează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor. Fundația seamănă cu cea a bisericii varegilor numită Sfântul Gheorghe din Staraia Ladoga. Artefactele descoperite în Vasilău
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
vârful unui deal din localitate a existat o biserică cu o înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei au o mare valoare arheologică .
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
informații despre perioada română din Woerden: locația castellumului, zona șanțurilor cu apă și intrarea principala. Puțin este cunoscut despre perioada de după plecarea românilor din 402 AD. Se poate presupune că au continuat să locuiască oameni aici, dar nu există dovezi arheologice. Zona a fost disputată între frizieni și franci. Regele francilor, Dagobert I a cucerit zona în jur de 630, si o mică biserică a fost ridicată în apropiere, în Utrecht. În jurul anului 650 s-au întors și au distrus biserică
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de 10 metri. Curtea interioară a fost împărțită în curtea voievodală și curtea oștenilor. Au fost construite și barăci pentru oșteni, scoase la iveală de săpăturile arheologice din secolul trecut. Fortăreața, consolidată de Ștefan în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele al XIV-lea - al XVI-lea
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
un sat reședință de comună în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 250 metri, în partea de sud-est a raionului Chelmenți. De această comună depinde administrativ satul Brăileni. Cercetările arheologice au relevat faptul că zona satului a fost populată încă din cele mai vechi timpuri. Conform legendei, satul a fost înființat într-un loc unde se aflau surse locale de hidrogen sulfurat. Localitatea Nelipăuți a făcut parte încă de la înființare
Nelipăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315901_a_317230]
-
îngropat.”" Cele două părți sunt probabil din aceeși epocă, consemnând fie anul unei rectitoriri, fie anul decesului popii Vâlcu, fie anul decesului lui Gheorghe fiul lui Vâlcu. Inscripția este datată din anul erei bizantine 7240 care corespunde anilor 1731-1732. Cercetarea arheologică care a însoțit demontarea bisericii în anul 2009 a confirmat prezența unui mormânt de preot în dreptul inscripției, fapt care susține prezența acestei biserici de lemn în cimitirul din Cărpiniș începând cel puțin din anii 1731-1732. Izvoare istorice transmit că această
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Moieciu, sătul Peșteră la 180 km de București Existența acestei peșteri, cunoscută și sub numele de "Peșteră Mare" sau "Peșteră Bădichii", este semnalată în documente cu multe secole în urmă, primele săpături arheologice datând din anii 1957-1958. Grota este populată de colonii de lilieci, care au fost de-a lungul timpului cercetate din punct de vedere biospeologic de către cercetătorii Institului de Speologie București. Peșteră Liliecilor cu o suprafață de 4,80 ha, are
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]