11,407 matches
-
mai importante mărturii autobiografice existente În G³th³. Zoroastru și-a predicat „vestea cea bună” fiind urmat de un mic cerc de discipoli: drigu - „săraci, nevoiași” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), frya - „prieteni”, urvatha - „tovarăși”, fără să poată conta pe bogății consistente În bunuri materiale, oameni sau vite. Opoziția lui Zoroastruxe "Zoroastru" față de ordinea religioasă și socială tradițională trebuie să se fi manifestat În special În legătură cu bovinele. În Ahunavaitș G³th³, plângerea Sufletului Vacii (g¶uș urvan) abandonate În mâinile violente (a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a dreptății aici pe pământ, nu Într-o formă ascetică sau prin Îndemnuri la renunțare, ci Într-o formă activă care să valorifice această esență ca premisă indispensabilă a perfecțiunii și fericirii viitoare a vieții umane și universale. Pentru zoroastrism, bogăția nu e mai puțin apreciată decât descendența numeroasă sau fericirea materială și spirituală, personală sau a altora; este un scop spre care se tinde cu o perseverență optimistă, cu dedicație și muncă asiduă, În deplin respect față de legea divină benefică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care aceștia le merită, este Încă foarte vizibilă În iranianul Mithraxe "Mithra", așa cum este el reprezentat Într-un Yașt care Îi este Închinat: 33 Dă-ne, o preaputernice, În numele stipulării promisiunilor făcute, lucrurile bune pe care ți le cerem: bogăție, forță, victorie, viață plăcută, deținerea adevărului, un bun renume, pace interioară, Învățătură, progres, cunoaștere, biruința care este darul zeului ș...ț 34 Așa Încât, noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge orice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos cu haine de argint, Înarmat cu spadă, călare pe cai minunați cu pinteni de aur. El este cel care Împarte bogății și sub protecția lui se află atât animalele domestice și cele de povară, cât și roadele câmpului. Cu toate acestea, Diëvas nu trebuie considerat o divinitate agricolă, ci o divinizare a cerului luminos, care are printre efectele sale benefice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi plac, de asemenea diferitele practici magice care fac rău oamenilor, pe care le Însoțește cu un râs Înspăimântător. La fel ca germanicul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lug", comportă o serie amplă și sigură de elemente care merg de la identitatea etimologică la extinderea atestată a cultului și la paritatea funcțiilor. Dar, așa cum spuneam, astfel de cazuri nu sunt frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia datorită bogăției izvoarelor putem examina fiecare divinitate În parte, Încadrând-o În schema trifuncțională, aici trebuie să ne ocupăm de tratarea unor teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
populară a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei În trecut, ca și importanța ei În conturarea unei anumite optici care a supraviețuit ca un element de model cu semnificație de arhetip (7, 1). Sunt remarcabile bogăția și expresivitatea care, timp de secole, au Înlocuit limbajul științific. Amintesc, În acest sens, afirmația filologului francez Henri Jacquier: „Puține limbi, dintre acelea care fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
ajunge la ideea cea mai importantă, modul de a concepe „istoria” și procedeul de a o scrie sunt diferite. Nu putem să nu ținem cont mereu de acest lucru. Numai cel care face acest efort va putea comunica însoțitorilor săi bogățiile descoperite când, la întoarcerea sa, va merge pe străzile și în piețele lumii noastre să împărtășească din bogățiile noii sale cunoașteri. Al treilea instrument pe care cititorul ar face bine să-l pună în rucsacul său înainte de a pleca este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
diferite. Nu putem să nu ținem cont mereu de acest lucru. Numai cel care face acest efort va putea comunica însoțitorilor săi bogățiile descoperite când, la întoarcerea sa, va merge pe străzile și în piețele lumii noastre să împărtășească din bogățiile noii sale cunoașteri. Al treilea instrument pe care cititorul ar face bine să-l pună în rucsacul său înainte de a pleca este o doză bună de poftă de aventură. Mă refer la gustul de a descoperiri, o anumită curiozitate intelectuală
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
urmare, înainte de a locui într-un templu, Dumnezeu locuiește timpul. În acest fel, Israel îl poate întâlni și venera pe Dumnezeul său fără a deține un „loc sacru”. Aceste cinci sublinieri ne duc la concluzia că teologia povestirii, în toată bogăția sa, aparține cu certitudine unei perioade târzii a istoriei lui Israel și ar fi imprudent să datăm aceste idei în perioade mai îndepărtate în trecut fără elemente solide și categorice. II. Potopul (Gn 6-9) Relatarea potopului pune o problemă specială
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ambasadei trimise de Merodah-Baladan lui Ezechia și reacția negativă a lui Isaia (2Rg 20,12-19). Această scurtă povestire scoate din nou în relief figura lui Isaia. Profetul prezice regelui că într-o zi babilonienii vor duce în casa lor toate bogățiile templului din Ierusalim arătate ambasadorilor lui Merodah-Baladan. Sfârșitul Cărții Regilor va da dreptate lui Isaia și va arăta, așadar, că regele, și în acest caz, a greșit. Pe de altă parte, textul opune previziunii profetului egoismul regelui care se consolează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau mai multe culturi diferite de cea europeană. Acest fapt îi îmbogățește Sinele (Mircea Eliade). Relevarea de sine a Sinelui se numește ,,experiență antropologică" și are o importanță capitală în cercetarea de teren. Ca antropolog
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
a lui „a fi“ este mai bună, mai adevărată, mai frumoasă? Cel ce hotărăște trebuie să judece în spațiul posibilului, în cele din urmă să adjudece și astfel să convoace ființa spre real. Cu fiecare hotărâre i se răpește ființei bogăția posibilului și i se dăruiește sărăcia realului: de acum înainte asta și numai asta va fi, din multele care ar fi putut fi. Dar lui a fi în sens plin nu-i aparține decât realul, iar dacă „a fi“ înseamnă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie. * Din punctul de vedere al istoriei, destinul este superior
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
peraino, „a împlini, a duce la capăt“ (la pasiv „a fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează pe însăși ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despărțim în permanență de sensibil rămânând în același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna mai mult decât o simplă preocupare culturală, paginile acestei cărți născute din dorința disperată de a înfrânge istoria ni se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia lui, dezvăluind uneori și comunitatea căreia îi aparține el. Pretextul posedă o „structură” doar virtuală. Aceasta constă într-o „întâlnire” mergând până la identificarea creatorului cu el însuși, și totodată cu Lumea, „în bogăția indiviză a precuvântului”. E o identitate primară, care în operă (text) se realizează încă o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului” în „nesfârșirea etalată a masei cuvintelor” organizate în text. Această a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
dar duc o altă viață și nu fac rău nimănui". "Poate că aici e buba", spuse Harriet, "faptul că trăiesc separat. În privința loialității, prioritatea o are la voi cea față de rasa voastră. Și vă îmbogățiți cu toții. Românii cred că jefuiți bogăția țării lor și nu dați nimic în schimb". Harriet adusese acest aspect în discuție doar ca un subiect de conversație. Așa că o ului reacția violentă a celorlalți. Într-o adevărată cacofonie de voci, toți îi acuzau pe români de rasism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înrudită cu Bizanțul după Bizanț. Întrucît influența grecească era atît de covîrșitoare în eșaloanele de sus ale societății, ei nu se grăbeau deloc să se asimileze sau să contracteze căsătorii mixte și țineau legătura numai cu grecii. După ce strîngeau suficiente bogății, cei mai mulți se întorceau în Grecia 4. Nu și Galeongiul Gheorghiu. După ce s-a căsătorit cu o româncă, familia s-a asimilat repede, membrii ei devenind avocați și intrînd în viața politică a Moldovei. Din partea mamei sale, ramura Zulniei Arghiropol, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
început rodnicele cercetări despre Șerban Vodă Cantacuzino. Apoi la Vicenza, Verona și la Roma, capitala imperiului. Pentru el (ca și pentru oricine altcineva), trecutul măreț făcea la Roma ca prezentul să fie comparativ insignifiant. Pentru un agnostic antireligios ca Iorga, bogățiile bisericii constituiau un afront. Nu scăpa ocazia să facă ori de cîte ori putea un calambur pe seama ei. Milano, singurul oraș modern din Italia zilelor acelea, îi repugna din toate punctele de vedere. Neapole a fost cel mai sudic punct
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuit să se considere norocoasă. Evreii erau uneori considerați o minoritate care deținea drepturi contractuale, dar alteori Iorga considera că ei nu aveau nici drepturi istorice, nici contractuale 75. Mai realist vedea Iorga soluționarea problemei minorităților prin instituirea unei prospere bogății economice comune în România Mare, bazată pe resursele ei bogate. Minoritățile ar fi fericite să beneficieze de "o economie puternică"76. Dar economia de tip Lumea a Treia a României nu era suficient de puternică, ci potențialul ei era puternic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe toată lumea că atmosfera Bucureștiului, cu toată corupția atotstăpînitoare, nu are nici o legătură cu spiritul poporului român. Era revoltător 106. A respins și acuzațiile de "plutocrație" pe care nazisto-fasciștii le aduceau tot timpul Angliei și Franței, explicînd că absolut toate bogățiile pe care le aveau proveniseră din caracterul lor național, din mentalitatea și din geniul lor. Iorga nu admitea deloc noțiunea că ar exista vreo confruntare între "națiunile sărace" și "plutocrații"107. Prin primăvara anului 1940, o anumită neliniște s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de acesta 123. Dar continua să-i dea în judecată pe cei de care se considera insultat sau calomniat. NOTE TRAGEDIA Națiunea noastră s-a constituit la răscrucea furtunilor care vuiesc aici de veacuri și continuă să vuiască, acolo unde bogățiile sînt atît de ispititoare și pe unde trec drumurile hoardelor (...). Sîntem atît de puțini printre atît de mulți! Orice altă națiune ar fi plecat și s-ar fi risipit (în cele patru vînturi) ale lumii. Dar noi am rămas neclintiți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
punct de vedere american (sau occidental). Oliver Wendell Holmes spunea odată: "E țara mea, fie că este dreaptă sau nedreaptă". Magistratul Holmes nu se referea la o "purificare etnică". Dar protejat de două oceane, suveran pe continent și înzestrat cu bogății de nedescris și cu instituții democratice naționalismul Statelor Unite nu era nici pe departe primejduit în măsura în care erau naționalismul românesc sau naționalismele balcanice. Dacă se simțea în pericol, reacționa împotriva americanilor nativi la fel de fără absolut nici un fel de scrupule, așa cum o făcuse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
317. Ceea ce nu înseamnă deloc că Iorga era un ignorant într-ale filosofiei raționale. El a ținut o serie de conferințe despre Descartes, modele de claritate penetrantă. Revoluția filosofică înfăptuită de autorul lucrării Discurs de la méthode era prezentată cu o bogăție de referințe. Mult mai tîrziu, mulți profesori de filosofie de la București (ca Vasile Ghețu) își aminteau de aceste conferințe cu o admirație plină de emoție. Firește, nimic nu putea fi mai străin de gîndirea lui Iorga decît îndoiala metodică a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]