11,436 matches
-
declanșa efecte interesante, cum ar fi crearea populațiilor de celule fenotipic diferite de la aceeasi celulă-mamă. Acest lucru se întâmplă deoarece zgomotul poate fi amplificat de feedback-ul pozitiv. Feedback-ul pozitiv poate apărea, de asemenea, în alte forme de semnalizare celulară, cum ar fi cinetica enzimatica sau căile metabolice. Bucle de feedback pozitiv au fost folosite pentru a descrie aspecte ale dinamicii schimbărilor în evoluția biologică. De exemplu, incepand cu nivelul macro, Alfred J. Lotka (1945) a susținut că evoluția speciilor
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
Celulele T sau limfocitele T reprezintă limfocite cu un rol central în imunitatea mediată celular. Ele diferă de alte limfocite, cum ar fi celulele B sau celulele NK, prin prezența unui receptor pentru celulele T (TCR), pe suprafața membranei celulei. Ele sunt numite celule T, deoarece acestea se maturizează în timus. Există mai multe subseturi
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
că celulele NK sunt efectori ai imunității înnăscute, studii recente au relevat existența unor receptori de suprafață ai celulelor NK cu funcție de inhibare sau stimulare a activității lor, care joacă un rol important în toleranță la "self" și susținerea activității celulare. Celulelor NK ar putea juca un rol și în răspunsul imun adaptativ, numeroase experimente demonstrând capacitatea lor de a se adapta ușor la mediu și în dezvoltarea unei memorii imunologice. Celulele NK elimina celulele infectate și tumorale prin formare de
Celulă Natural Killer () [Corola-website/Science/326861_a_328190]
-
reacția următoare). Rezultatul final al acestei cascade de activare este amplificarea masivă a răspunsului inițial și activarea complexului de atac membranar (MAC). Peste 25 de proteine și fragmente de proteine alcătuiesc sistemul complement, inclusiv proteine serice și receptori ai membranei celulare. Aceste proteine reprezintă aproximativ 5% din fracțiunea globulinică al serului. Există trei căi biochimice de activare a sistemului complement: calea clasică a complementului, calea alternă a complementului, și calea lectinei. Cale alternativă este activată continuu, în urmei hidrolizei spontane a
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
aminoacid ne-esențial. Glutamatul, baza conjugata a acidului glutamic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie. Glutamatul este o substanță importantă în metabolismul celular. Un proces esențial în degradarea aminoacizilor reprezintă transaminarea, în care gruparea amino a unui aminoacid este transferată unui α-cetoacid, reacție catalizata de transaminaze. Reacția poate fi generalizată astfel: R1-NH + R2-C=O ⇌ R1-C=O + R2-NH Unul din cei mai frecvenți α-cetoacizi
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
în ciclul acidului citric. Transaminarea α-cetoglutaratului da glutamat, iar din reacție rezultă un α-cetoacid care este adesea util în alte procese metabolice (combustibil sau substrat pentru unele procesele metabolice) Exemple: Atât piruvatul, cât și oxaloacetatul sunt substanțe importante în metabolismul celular, contribuind că substraturi sau intermediari în procese fundamentale, cum ar fi glicoliza, gluconeogeneza, ciclul Krebs. Glutamatul joacă, de asemenea, un rol important în eliminarea excesului de azot din organism. Glutamat este supus dezaminării oxidative, reacție catalizata de glutamat-dehidrogenaza, după cum urmează
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
invers, si glutamatul în exces se acumulează în afara celulelor. Acest proces determina ionii de calciu să pătrundă masiv în celule prin intermediul canalelor care aparțin receptorilor NMDA. Creșterea concentrației calciului intracelular duce la apoptoza neuronului, procesul fiind numit excitotoxicitate. Mecanismele morții celulare sunt: Excitotoxicitatea cauzată de glutamat apare în timpul cascadei ischemice cerebrale, fiind asociată cu accidentul vascular cerebral, și unele boli, precum scleroza amiotrofică, latirismul, autismul, unele forme de retard mental și boală Alzheimer. Acidul glutamic este implicat în crize epileptice. Microinjectia
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
se gaseste astăzi în măsura estul Siberiei. S. stenophylla este una din câteva specii de plante Beringian care nu se stabilească în America de Nord. Descoperirea de vestigii congelate Regenerare În 2012, o echipă de oameni de știință de la Institutul de Biofizica celulare ale Academiei Ruse de Stiinte exemplare succes regenerat din fructe, care au fost înghețate pentru 31800 ± 300 de ani, în funcție de datarea cu radiocarbon. Realizare nu a fost încă verificat în mod independent, si, anterior, cererile de regenerare vechi nu au
Silene stenophylla () [Corola-website/Science/325626_a_326955]
-
esențială pentru toți samanii, medici și așa-ziși medici de-a lungul timpului. Primul Premiu Nobel în domeniul imunogeneticii a fost înmânat lui Baruj Benacerraf, Jean Dausset și George Snell Davis în 1980 pentru descoperirea determinată genetic a structurilor suprafețelor celulare, cele care controleaza reacțiile imunologice. În ultimii 20 de ani activitățile de cercetare s-au axat pe un număr mare de intrebari în immunogenetică. Atât accelerarea și reducerea costurilor pentru secvențierea genelor au dus la o cercetare mai intensă a
Imunogenetică () [Corola-website/Science/322731_a_324060]
-
Automatul celular reprezintă un model discret studiat în teoria compatibilității, matematică, fizică, științe complexe, biologie teoretică și modelarea microstructurilor. Este format dintr-un număr finit de stări, denumite și celule, în general „Pornit” și „Oprit”. Are forma unei grile, cu o dimensiune
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
este formată prin asignarea unei stări specifice (definită de o formulă matematică) uneia dintre celule, și implicit a celor ce se află în vecinătatea sa (timpul este incrementat cu 1). Automatul celular von Neumann (ACvN) reprezintă expresia originală a Automatelor Celulare, dezvoltată de către von Neumann la sugestia prietenului său, matematicianul Stanislaw Ulam. În general, Automatul Celular constituie un aranjament de Automate de stări finite (ASF) care se află într-o anume relație pozițională una față de alta, fiecare ASF schimbând informații cu
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
și implicit a celor ce se află în vecinătatea sa (timpul este incrementat cu 1). Automatul celular von Neumann (ACvN) reprezintă expresia originală a Automatelor Celulare, dezvoltată de către von Neumann la sugestia prietenului său, matematicianul Stanislaw Ulam. În general, Automatul Celular constituie un aranjament de Automate de stări finite (ASF) care se află într-o anume relație pozițională una față de alta, fiecare ASF schimbând informații cu cele cu care este poziționat adiacent. Relația pozițională a ACvN este rectilineară în două dimensiuni
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
ceas” universal ca într-un circuit digital sincronizat. Există ca stari de reguli: Fluxul de biți dintre celule este indicat de către direcție. Se aplică următoarele reguli: Următoarele reguli se aplică stărilor de confluență: Inițial cea mai mare parte din spațiul celular (universul automatelor celulare), acum este goală, fiind formată din celule aflate în stare inițială U. Când primește un impuls excitant de la o stare de transmisie specială sau ordinară vecină, celula în stare inițială devine sensibilă, trecând printr-o serie de
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
într-un circuit digital sincronizat. Există ca stari de reguli: Fluxul de biți dintre celule este indicat de către direcție. Se aplică următoarele reguli: Următoarele reguli se aplică stărilor de confluență: Inițial cea mai mare parte din spațiul celular (universul automatelor celulare), acum este goală, fiind formată din celule aflate în stare inițială U. Când primește un impuls excitant de la o stare de transmisie specială sau ordinară vecină, celula în stare inițială devine sensibilă, trecând printr-o serie de stări înainte de a
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
ne putem gândi la stările de tranziție ca la nodurile unui arbore de la starea inițială la fiecare dintre stările de tranziție și confluență. În următorul arbore, secvența de intrări apare ca un șir binar după fiecare pas: De reținut: Automatul celular Codd (ACC) este un automat celular dezvoltat de către Edgar F. Codd în anul 1968. Automatul a fost conceput pentru a recrea ACvN, dar cu mai puține stări: 8 în locul celor 29. Codd a arătat că este posibiă reproducerea automatelor celulare
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
tranziție ca la nodurile unui arbore de la starea inițială la fiecare dintre stările de tranziție și confluență. În următorul arbore, secvența de intrări apare ca un șir binar după fiecare pas: De reținut: Automatul celular Codd (ACC) este un automat celular dezvoltat de către Edgar F. Codd în anul 1968. Automatul a fost conceput pentru a recrea ACvN, dar cu mai puține stări: 8 în locul celor 29. Codd a arătat că este posibiă reproducerea automatelor celulare, într-un mod similar constructorului ACvN
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
celular Codd (ACC) este un automat celular dezvoltat de către Edgar F. Codd în anul 1968. Automatul a fost conceput pentru a recrea ACvN, dar cu mai puține stări: 8 în locul celor 29. Codd a arătat că este posibiă reproducerea automatelor celulare, într-un mod similar constructorului ACvN. ACC a apărut ca un răspuns la întrebarea lui John von Neumann: "“Ce fel de aranjare logică este suficientă unui automat pentru a se putea reproduce?”". El a fost capabil să construiască Constructorul Universal
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
acest moment întrebarea lui von Neumann se schimbă: "„Ce fel de aranjare logică este necesară unui automat pentru a se putea reproduce?”". 3 ani mai târziu munca lui Codd a fost continuată de către Edwin Roger care a descoperit un automat celular cu 4 stări, iar în 1984 Christopher Langton a extins ACC și a descoperit buclele Langton, care prezintă, de asemenea, comportamentul de reproducere, dar folosește un număr foarte mic de celule în comparație cu sutele de mii necesare pentru auto-reproducerea în automatele
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
cu 4 stări, iar în 1984 Christopher Langton a extins ACC și a descoperit buclele Langton, care prezintă, de asemenea, comportamentul de reproducere, dar folosește un număr foarte mic de celule în comparație cu sutele de mii necesare pentru auto-reproducerea în automatele celulare von Neumann, Codd sau Banks.
Automate celulare () [Corola-website/Science/322819_a_324148]
-
alimentează cu repere o linie de asamblare care produce produsul final. Celulele de fabricație sunt utilizate pentru fabricarea a numeroase produse, de exemplu: cizme, pantofi, îmbrăcăminte, lenjerie, angrenaje, aparate electronice, mobilă, ec hipamente sportive etc. O versiune automatizată a fabricației celulare este reprezentată de sistemul flexibil de fabricație (SFF) care se află sub controlul unui calculator DNC ce comandă transferul pieselor la diferitele procese (operații) din cadrul sistemului. O celulă "flexibilă" de fabricație reprezintă un sistem flexibil de fabricație, alcătuit din una
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
de clasificare și codificare computerizate. 2. Sunt identificate modele de fluxuri dominante în familiile de piese, ca bază pentru localizare și relocalizare. 3. Mașinile și procesele sunt grupate fizic în "celule de fabricație". Pașii necesari pentru realizarea amplasării la fabricația celulară sunt: ٭dezvoltarea unui sistem de clasificare și codificare computerizată pentru piesele cu forme, dimensiuni, materiale, tratamente termice etc. diferite; ٭gruparea pieselor în „familii” pentru a forma grupe pentru celule, pe baza cerințelor și itinerariilor de prelucrare; ٭crearea amplasărilor fizice pentru
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
pentru celule, pe baza cerințelor și itinerariilor de prelucrare; ٭crearea amplasărilor fizice pentru poziționarea celulelor de fabricație una față de alta. În această fază, celulele de fabricație constituite sunt amplasate fizic pe suprafața disponibilă a atelierului sau secției. Realizarea unei amplasări celulare este o decizie care va fi inclusă în strategia întreprinderii referitoare la alegerea tehnologiilor ce vor fi adoptate. "Echilibrarea liniilor" () sau echilibrarea liniilor de asamblare este o problemă de repartizare a elementelor de lucrări (sarcinilor) la posturile de lucru în
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
utilajele deja amplasate. Planificarea sistematică a amplasărilor () este o tehnică dezvoltată de Richard Muther(1973), fiind considerată cea mai practică și organizată metodă pentru rearanjarea amplasărilor existente sau a unor noi amplasări. Este adaptabilă pentru fabrici, depozite, laboratoare, spitale, fabricația celulară, planificarea spațiului în birouri etc. La această metodă se utilizează o matrice oblică sau un grilaj pentru a indica importanța relativă a distanțelor dintre departamente (subunități de producție), grupe de lucrări sau perechi de mașini. Aplicarea metodei SLP comportă, în
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
Invasive Treatment of ȘUI în Women”, publicat în Journal of Medicine and Life (vol. 4, nr. 3, pp. 275-279, 2011), este o traducere a lucrării publicate anterior, în 2010: „Tratamentul modern minim invaziv al incontinentei urinare de efort - este transplantarea celulară o soluție?”, semnat de C. Surcel, C. Chibelean, A. Iordache, C. Mirvald, C. Gingu, S. Margaristis, R. Stoica, C. Codoiu, M. Țuca, C. Sinescu, C. Savu, R. Marksteiner și I. Sinescu, Revista Română de Urologie (vol.9, nr.4, pp.
Ioanel Sinescu () [Corola-website/Science/329639_a_330968]
-
masive este implicat și ileonul sau colonul în întregime, inclusiv rectul. Destul de frecvent paraziții pătrund și în apendice, unde provoacă o inflamație ușoară, exprimată clinic printr-o apendicită cronică sau acută . În infecțiile ușoare nu se observă existența vreunui răspuns celular sub membrana bazală a enterocitelor lezate. În infecțiile masive însă, penetrarea viermilor adulți în mucoasa intestinală antrenează o inflamație, cu o infiltrarea limfoplasmocitară și eozinofilică, iar în unele cazuri apar și focare necrotice și hemoragice cu sufuziuni hemoragice. Aceste modificări
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]