13,496 matches
-
o ai acolo. În casă nu ții ziarele pe care le citești zilnic, în casă ții Război și pace. De câte ori citești romanul ăsta? Dar îl ai acolo! „Artist poți să fii și punând potcoave la cai“ Aveți o structură destul de ciudată. Fumați Carpați, dar, în același timp, lansați un radio pe Internet. Un radio care, în România anului 2004, sună a Jules Verne... Da. În România, un utilizator de Internet este o persoană destul de abstractă și neutră. Nu știi și nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
dacă îmi este permisă o cârcoteală: proza lui Vakulovski se asortează parcă mai bine cu hârtia ecologică a primelor două volume din trilogie decât cu formatul hard cover al Bong-ului care, cumva, îl clasicizează înainte de vreme. Care e cea mai ciudată chestie pe care ai prizat-o vreodată? Părul de pisică, pe care îl prizez zilnic. Cum ți se par întrebările de acest gen? Enervante și foarte facile. În momentul în care ai început să scrii proză, ai prevăzut și astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
fisuri greu de surmontat astăzi când adevărul se cunoaște. Cu toate acestea autorul continuă să mențină evenimentul, derulat doar în câteva luni, scufundat în misterul unor basme de adormit copiii. Nimeni nu va ști vreodată cine a fost în spatele acestei ciudate alcătuiri lucrative, dar derularea activității acesteia prin prisma timpului va fi mai mult decât evocatoare. Prima tentativă a grupului, după cum se știe, a fost un eșec total, făcând să se aleagă praful din planul experimental, pentru că din cei 1 câini
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de realismă Radu Pavel Gheo Când eram mic, eram convins că Moș Crăciun există și că le aduce cadouri tuturor copiilor cuminți. Mai târziu mi-am dat seama că uneori o face și pentru copiii mai puțin cuminți - după criteriile ciudate ale părinților, dar, mă rog... Apoi am crescut mai mare și am aflat că moșul ăla cu mantie lungă, cu barbă și mustăți albe și un sac fără fund, plin de jucării, moșul ăla atât de impozant și demn, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
care există fiindcă noi, unii, credem în ea. Cel mai clar argument ar fi acela că dacă admitem existența lui Dumnezeu sau a oricărei alte forme de existență supranaturală, acceptăm implicit și posibilitatea existenței lui Moș Crăciun. Mi se pare ciudat și ilogic să vezi un om mare care acceptă existența divinității, a cohortelor de îngeri și de arhangheli, a diavolilor cu cozi și coarne, dar nu mai e în stare să creadă în Moș Crăciun. Care e logica aici? Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
dolari și mi-e greu să cred că un consilier cere o astfel de mită pentru a corupe un simplu judecător, și nu pentru a satisface un demnitar atotputernic. Și în problema miliardelor jefuite la FNI se întâmplă un lucru ciudat. Fosta președintă a FNI, Maria Vlas, s-a întors în țară și s-a predat autorităților. Între timp s-a scurs aproape un an și ea rămâne în închisoare, iar cercetarea nu a progresat deloc. Dacă nici Maria Vlas nu
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
Toole. » Lions for Lambs/Leii mor pentru miei de Robert Redford. Un film inteligent, bazat doar pe duelurile verbale susținute de mari actori (care nu se pierd în cuvinte, dar nici nu le sar ca să iasă ei în fața). Un scenariu ciudat, tăiat cu barda la final. Bun Tom Cruise. » La Science des rêves/Artă viselor de Michel Gondry. Un onirism de zile bune, atâta vreme cât reușești să te acomodezi limbajului. Un ochi întors înăuntru spre universul din noi și o privire ludica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
-i ține bretonul, tricou roz și suflet de copil mare, tânjind după puțină iubireă nu sunt altceva decât simulacre ale unor prezențe necesare. Povestiri despre nebunia (noastrăă cea de toate zilele adună în camere despărțite de marcajele și zgomotele străzii ciudați inocenți care-și împing țăcăneala până la limita degustării unor plăceri împărtășite. Exact ca Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Povestiri... e un spectacol în care afinitatea lui Afrim pentru entorse mentale candide se cuplează cu exuberanța și comicul situațiilor. Personajele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mai ales Marele jaf comunist, care mi s-a părut cel mai complex film al lui până la ora aceea. Mi-a plăcut în primul rând datorită subiectului, dar și pentru cum erau tratate bucățile de arhivă. Imaginile de arhivă erau „ciudate“, tot timpul mă emoționează secvențele documentare care nu au mai fost arătate până acum. Eu nu mi-am propus în mod expres să lucrez cu el, dar după Marele jaf comunist am știut că era un regizor cu care aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
din anul 1947 în 1944, apoi în 1941. Ceea ce are cu adevărat importanță în Veghea nu este prezentul, ci trecutul, nu intriga, ci mai ales personajele care trăiesc din rămășițele zilelor de război: „Pentru că simțise foarte clar acel mic fior ciudat sau vibrație care apărea înainte ca alarma să sune, și chiar înainte ca vocea ei să i se destrame, sirenele sunară. Sunau încontinuu, și mai tare, și mai sus, febril, după fiecare salt în tăcere, și era imposibil, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mirt o fetiță jucându-se cu o minge de zăpadă și alergând după o gazelă, era să-mi vie rău, căci copila asta era fata mea!... Ar fi trebuit să-i întind brațele, dar mă cuprinse o moleșeală așa de ciudată, o așa lipsă de voință, că nu putui să fac nici o mișcare și lăsai să treacă ființa asta scumpă, pe care o văzusem necontenit, de la naștere până la moarte. Și văzui copiii întristându-se, de câte ori venea câte-o zână de le
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este cea mai minunată răsplată a noastră!". A rămas mistică și călăuzită de credință în apostolatul său regal. Tristețea i se potrivește. Odată a petrecut jumătate de noapte cu o orfană la mormântul tatălui ei abia îngropat, "în acel miros ciudat pe care-l emană cimitirul după căldura zilei, în tăcerea grăitoare a întregului popor nenumărat culcat sub pământ". Îi scria mamei sale: Am terminat o poveste, e foarte tristă. Copiii din imaginația mea rareori sunt veseli: n-au fost nicicând
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
făcut plăcere să observe și să descrie atelajele de bivoli, plugurile primitive, fântânile a căror cumpănă lungă brăzdează cerul, birjarii plini de fireturi, satele de țigani; iar în oraș a avut ochi numai pentru locurile pitorești, moscheile, înmormântările cu obiceiuri ciudate, cimitirele prin care se plimba visătoare, zăpada: " Se întâmplă câteodată ca viscolul să acopere locuințele joase din mahalale: până la unsprezece persoane au murit astfel într-o singură noapte la marginea Bucureștilor. Și nu rareori lupii intră în oraș. Zăpada pare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de ani și având doi copii adolescenți - se confruntă cu o criză conjugală ce le aduce familia în pragul destrămării. Charlie, aflat la vârsta de mijloc, se îndrăgostește de Stacey, o casieră supraponderală de la supermarketul din colț. Este o dragoste ciudată, aproape patologic de puternică, atrăgând după sine consecințe imprevizibile, de o gravitate extremă, chiar la limita verosimilului. Însă stilul autoarei este de o precizie psihologică remarcabilă, astfel încât drama personajelor, dificultățile lor, obsesiile și deciziile inexplicabile pe care ajung să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din mațul minților nălucindu-i genial pampuște duioase, crudele, virginale... pe urmele voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea, cu o ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în importanță, zbenguielile și scamatoriile ortografice luându-se în derâdere, privite ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
un apartament. Că e prigoană politică, că sunt mai mulți martori ca la Nürnberg. Practic, nu îmi zicea nimic nou față de ce spunea la TV. Totul a durat cam 15-20 de minute, a vorbit foarte mult. Situația era cu totul ciudată: Adrian Năstase încerca să mă convingă pe mine personal că era o victimă. La telefon. Cum să ies din asta? Nu citisem atunci rechizito riile, iar ulterior se poate spune că m-am specializat în cele două cazuri ale sale
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
devenit irațional. — Știți, asta se leagă de întrebarea anterioară cu susținerea populației. Da, populația este frustrată și își dorește o altă Românie. Pe de altă parte, populația, și aici mă refer la cei mai buni dintre noi, are reacții foarte ciudate. Adică auzi adeseori că, dacă ești într-o poziție publică, trebuie să fii prost să nu iei. Sau că oricine în poziția respectivă ar fi luat. Oamenii sunt foarte înțelegători cu ministrul Păcuraru, care își ajuta fiul. Dacă nu-l
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
lui, pentru că regulile nu sunt manipulate și nu câștigă doar cine face parte din establishment? Ca să te mai și lupți pentru ideile astea, trebuie să fii puțin altfel, iar dacă nu ți-e frică înseamnă că ești de-a dreptul ciudat. Pentru a spune lucrurilor pe nume în momente cheie, trebuie să ai curaj. Vrem să fim „normali“? Eu cred că nu. Publicat în Dilema Veche, 12 ianuarie 2012. EPILOG România a rupt contractul social cu elita sa politică Reciteam recent
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Europene privind corupția erau abia la început, un PSD care părea etern se afla la putere, condus de un Adrian Năstase care părea și el etern. Cred că două episoade sunt relevante pentru acea epocă. În iulie 2002, o procesiune ciudată se desfășura la sediul partidului de guvernământ: liderii filialelor locale erau plimbați prin fața conducerii centrale pentru a da raportul. „PSD nu va oferi protecție politică pentru nici un fel de acte de corupție, pentru nimeni care este certat cu legea [...]. Excesele
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
-i bai... doar sunt anecdote culese din biografii celebre. Ceea ce face Johnson nu e altceva decât să aducă în discuție anumite lucruri necunoscute publicului larg, sau chiar trecute cu vederea: temperamentul lui Marx, bubele aceluiași domn, alcoolismul lui Hemingway, sexualitatea ciudată (mai poți spune așa ceva?) a lui Rousseau... O muncă (nici măcar nu-i muncă) de rădașcă împuțită scormonitoare prin rahat. Așa cum știm cu toții, instituția biografiei serioase nu există în această țară, drept care credităm cu valoare de document însăilările unor așa-numiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Est care, prin fuga sa în Canada, dorește să evadeze din țara-închisoare comunistă. Relatare despre moartea mea este, în același timp, povestea unui bărbat din Est (real sau doar un personaj de roman), exilat la Paris, povestea unui individ ciudat, numit pe rând domnul N., apoi Tiberiu Naumescu sau Corneliu Golam, comandant de grăniceri, violator, securist, profesor, invalid și autor de romane. Un roman despre identitate, în care este analizată, la fel ca și în Insuportabila ușurătate a ființei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
La început am crezut că orașul e de vină: citeam într-un ziar local că oamenii de aici vor să construiască și pendulul lui Foucault, și Turnul Babel. Dar nu, orașul e minunat, iar clădirea teatrului e chiar simpatică. Holurile ciudate, care duc peste tot, legenda că pe aici toți monștrii sacri (sau moanstrele sacre, cum am auzit că se mai zice pe plan locală au jucat primele lor piese fac din acesta un spațiu potențiabil. Însă piesele selectate în festival
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Erofeev își petrecea timpul. A trăit ani de zile așa, fără să aibă o casă și un loc al lui. Sunt intervievați colegii cu care lucra la îngropat cabluri prin gară și prietenii de pahar. Sau de borcan, căci amestecurile ciudate („Lacrima Comsomolistei“, „Spiritul Genevei“, „Liliacul alb“Ă se prepară în borcane largi, din care gurile sorb hulpave. În parc, în tren, în bombe împuțite, se bea vârtos. Și Erofeev tot din borcan soarbe acasă, lângă Galia. La Moscova, sunt intervievați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
filmări.“ - Pawel Pawlikovski Fabrica de artă: *.artlabs Veronica D. Niculescu Un cartier ca oricare altul, o centrală termică exact ca oricare alta. Până de curând, căci acum, dincolo de zidurile fostei centrale ce purta numărul 3, din Hipodrom, funcționează o întreprindere ciudată: o fabrică de artă. *.artlabs, proiect al Centrului Cultural German, nu este neapărat un spațiu de expoziții, cât unul unde tinerii pot experimenta arta digitală. Este singurul centru de artă și tehnologie digitală din România, spun organizatorii, iar de curând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
sau viața lor de birou. Mai apare un personaj cât de cât conturat, un anume Goliath, șeful redacției unui ziar de provincie, poate singurul care reușește să mențină un grad onorabil de coagulare a întâmplărilor. Deasupra tuturor planează o omnisciență ciudată (voci transcrise cu italice în carteă, una din care reținem că femeile sunt „curve“, o sintagmă care apare destul de des, completată de o duritate extrem de contrastantă cu vocile nesigure de sinucigași adolescentini ale celorlalte personaje masculine, Benedict sau Adrian. Obsesia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]