11,327 matches
-
lui Mincu constituie factorul ordonator -, iar criticul menționează ca element simbolic central "altarul" întregii construcții, "frumosul Vârf cu dor al lui Mirea, copiat de elevul său Mihăilescu și corectat de el însuși"579, copie instalată în salon. În Biografia mea, criticul de artă se erijează asemeni fraților Goncourt într-un ghid avizat al propriei locuințe, introducând un vizitator virtual în intimitatea unui spațiu unde locuirea păstrează o ambiguitate delectabilă de efect muzeal. Nicolae Petrașcu relevă toate particularitățile unui estet care a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înalță asemeni unor mari flori de-a lungul zidurilor pe care le decorează. (...) Ele însele sunt frumoase fructe de carne, nutrite într-un climat blând pentru a încânta jocurile unei lumi mai delicată și mai civilizată decât a noastră"594. Criticul francez urmărește acest "efect de seră", confuzia de regnuri, contaminarea deliberată a corpurilor umane de lentoarea și flexibilitatea vegetalului. Corpurile acestor femei devin flori, fructe, tulpini, plantele unei sere miraculoase, beneficiind de un climat blând, tropical. La aceasta contribuie, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expoziție îi lasă lui Cridim (Cristea N. Dumitrescu) o impresie covârșitoare, pe care o face cunoscută în articolul său "Impresiuni de artă", din Ilustrațiunea Română, unde este reprodus un Nud. Rafinamentul constituie după Cridim principala trăsătură a artei lui Teișanu, criticul deduce și un fascin aparte pe care-l exercită aceste nuduri asupra spectatorului. "Din pictura lui exhală un parfum subtil de artă, de artă rafinată. Nudurile lui te captivă, te îngenunchiă, așa cum nu te poate îngenunchia de cât frumosul ca să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Într-o limbă necunoscută, este o zădărnicie. Plecând de la aceste precizări, el consideră că literatura se deosebește de celelalte arte prin aceea că ea dispune (și depinde) mai Întâi de o „condițiune materială” și prin aceasta ea ajunge la ceea ce criticul numește, „condițiune ideală”, potrivit căreia, „ideea sau obiectul exprimat prin poezie (deci literatură) este totdeauna un simțământ sau o pasiune, și niciodată o cugetare exclusiv intelectuală...” Din nefericire, nu Întotdeauna literatura a fost Înțeleasă așa, cum a crezut și a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
așa cum se obișnuiește (cum vede Marin Sorescu lumea din celebrul „La lilieci”- Clemencenu, Curchil etc) și merg mai rar la ceea ce se numește proces de receptare, mai precis, ceea ce anume a impresionat pe cititorul unei creații literare citite. De altfel, criticul s-a mai Întâlnit cu această confuzie atunci când a explicat „publicului” modul cum trebuie receptată opera dramatică a lui I. L. Caragiale. Se știe de asemenea că oricare dintre arte are o teorie a ei, aceasta reprezentând o categorie filosofică (există
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
istorie literară, alte drumuri pentru a se alătura lor, nu pentru a-i Înlocui, cum pretind, din nefericire, unii dintre contemporanii noștri. Plecând de la considerațiile de mai sus, cele trei direcții ale „științei literaturii”, nu pot exista decât Împreună. Teoreticianul, criticul și istoricul literar se Întâlnesc și uneori realizează adevărate minuni, cum o demonstrează „Istoria literaturii române de la origini până În prezent” de G. Călinescu, unul din cele mai importante izvoare de documentare și chiar de inspirație pentru specialiști. Junimea și ,,Convorbiri
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
preocupat Însă de modernizarea culturii. Critica formelor fără fond cultivată de Titu Maiorescu este considerată de Lovinescu unul din neajunsurile criticului „Junimii”, chiar dacă s-a format și el În spirit maiorescian, dar socotește că asimilarea formelor pot să creeze fondul. Criticul propune eliminarea decalajelor culturale și modernizarea literaturii pe principiul sincronismului. Aceasta Înseamnă acceptarea schimbului de valori, a elementelor menite să confere noutate și modernitate fenomenului literar. Termenul de „sincronism” provine din franceză; la randu-i, vine din grecescul „syn” (Împreuna
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cel care ajunge la o asemenea finalitate a cercetării ar trebui să privească lucrurile cu mai multă seriozitate. Punctul de plecare a tuturor manifestărilor literare legate de proiecțiile estetice noi este un termen arhicunoscut azi, utilizat de toți esteticienii și criticii sau istoricii literari Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „modern” devenit „modernism”, apoi „neomodernism”, În sfârșit, „postmodernism” ori „transmodernism”. S-au scris despre aceste manifestări literare multe pagini, deseori gratuite, pentru că, de ce să n-o spunem pe cea dreaptă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nou”, „recent”, „actual”. Dacă raportăm această explicație la faptul că toate generațiile de scriitori s-au străduit să nu repete „gesturile” Înaintașilor, ar trebui să „descoperim” câte un curent literar din zece În zece ani, pentru că și așa istoricii și criticii literari din ultima jumătate de secol au grupat scriitorii pe generații decenale: generația ’80, generația ’90, generația 2000, și așa mai departe, Înainte sau Înapoi. Cam greu de stabilit norme estetice unice pentru fiecare generație În parte, dacă privim lucrurile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Maiorescu, după ce afirmase că „... limba națională a găsit În poetul Eminescu cea mai frumoasă Înfăptuire până astăzi... punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești” iar acest fapt a fost posibil datorită contactului permanent cu creația populară, criticul adaugă: „Din poezia populară și-a Însușit Eminescu armonia uneori onomatopeică, a versurilor sale”. Întemeietorul Junimii subliniază astfel una din trăsăturile fundamentale ale limbajului poetic eminescian: armonia expresiv - muzicală. În poemul „Luceafărul”, muzicalitatea atinge cele mai Înalte cote; putem afirma
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui Nae Gheorghidiu. Curând devin rechini ai războiului, făcând afaceri necurate cu dușmanul, În defavoarea țării. Cei doi asociați sunt tipuri balzaciene, dar autorul nu le dezvoltă până la capat; le reia Însă În romanul Patul lui Procust. G. CĂLINESCU: ENIGMA OTILIEI Criticul și istoricul literar G. Călinescu e neîndoios unul din cei mai de seamă prozatori români de la jumătatea veacului trecut, justificând afirmația criticului și istoricului literar Dumitru Micu În cartea „G. Călinescu Între Apollo și Dionysos”, apărută la Ed. Minerva, Buc
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
model esențial de care literatura româna nu se putea lipsi. În eseul „Teoria romanului”, el consideră că această specie literară trebuie să fie o scriere tipic realistă, să demonstreze idei printr-o experiență de viață de excepție. În acest sens, criticul respinge proustianismul din romanele vremii sale (vezi Camil Petrescu), optând pentru formula realistă, balzaciană. Asta nu Însemna că prustianismul nu era o noutate În proza vremii, ori autorul romanului „Ultima noapte de dragoste...” a demonstrat-o cu prisosință, iar opera
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu fi avut unul din modelele prioritare ale activității proiectate. Dumitru Micu, autorul unui amplu studiu Închinat lui G. Călinescu, intitulat „ G. Călinescu Între Apollo și Dionysos” Îl numește pe autorul „Istoriei literaturii române de la origini până În prezent”, „scriitor total”. Criticul și istoricul literar G. Călinescu e neîndoios unul din cei mai de seamă prozatori români de la jumătatea veacului trecut, ori cum afirmă Dumitru Micu În cartea „G. Călinescu Între Apollo și Dionysos”, apărută’ la Ed. Minerva, Buc. , 1979, este un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
proces spontan al spiritului creator. Un scriitor mare este Întotdeauna tradiționalist și Întotdeauna modernist.” De mare actualitate este și aprecierea potrivit căreia spiritul critic trebuie și el supus unei analize obiective. În aprecierea valorilor „trebuie să vedem nu mutabilitatea valorilor (criticul Îl are În vedere pe Eugen Lovinescu, adeptul teoriei „mutației valorilor estetice”) ci eroarea critică. Sensibilitatea nouă particulară, deci antiestetică a unei generații sau gustul Îndoielnic al unui critic pot valorifica greșit o operă după notele diferențiale și independent de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să ardem etapele. Nu e de mirare că Bucureștiul Începutului de veac al XIX-lea semăna cu Parisul epocii lui Balzac. Romanul lui G. Călinescu, așa cum s-a precizat mai sus, apărea În 1938, iar „Principii de estetică” În 1939. Criticul, esteticianul și romancierul lucrau paralel și e foarte posibil ca opera literară să fie reflectarea În oglindă a teoreticianului. De altfel, cine citește cu atenție textul descoperă prezența criticului și istoricului literar, un alter Ego, pus să cenzureze romancierul, ori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
personaje care urmează un drum al ratării, chiar dacă acel personaj care pleacă din „Cartea nunții” din 1932 și ajunge până În „Scrinul negru” din 1960 se consideră realizat, Într-o lume a atâtor ratați, sau parcurgând calea unei neîmpliniri, uneori caricaturale. Criticul este tentat să pună În discuție problema evoluției de la un roman la altul a unui personaj, dar se pare că avem de a face cu alte personaje, cu totul altele. În același roman, un personaj devine un altul, pur și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu NUTS II (care trebuie să aibă între 800000 și trei milioane locuitori), deci nu reprezintă o unitate adecvată pentru aplicarea politicii regionale. Ideea creării regiunilor de dezvoltare este și în prezent obiect de controversă politică și științifică, susținătorii și criticii folosind argumente dintre cele mai diverse. Susținătorii regiunilor sunt, în principiu, adepți ai descentralizării administrative, considerând că „actuala împărțire a teritoriului în 42 de județe nu numai că nu răspunde criteriilor de eficiență necesare, ci în același timp, nu încurajează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
autori dintre cei mai diferiți, cu precădere din secolul al XX-lea, mai ales interbelici ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale și I. L. Caragiale au făcut obiectul unor monografii, contribuții solide, de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul Lovinescu, după părerea exegetului, „îl descoperim în aplicațiile lui practice, în confruntarea cu operele, nu în declarațiile teoretice”. Pe Mateiu I. Caragiale criticul îl abordează în volumul din 1981 cu evidentă simpatie, însă fără gesticulația idolatriei „mateine”, în maniera sa raționalist-analitică obișnuită. Cartea este un eseu critic și, în același timp, o biografie comentată; G. îl „apără”, argumentat, pe Mateiu I. Caragiale de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
literar și a întruchipărilor sale, risipește confuzii, îndreaptă erori, interpretează judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de regulă pe ton dârz și caustic, judecăți curente și false adevăruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasă retorică demonstrativă” (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare din anii ’90 a făcut posibile revelarea și manifestarea abundentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
lui Nixon însemna că America avea să aplice în continuare politica externă multilaterală concepută de Nixon și implementată de Kissinger. Principala preocupare a președintelui, după realegerea sa, a fost Vietnamul 1530. Războiul nu s-a sfîrșit, conform promisiunilor Administrației, și criticii s-au grăbit să sugereze că anunțul fusese făcut doar în scopuri electorale. Deși exista și un sîmbure de adevăr în această afirmație, intenția anunțului era sinceră. Kissinger și Le Duc Tho, reprezentantul Vietnamului de Nord, credeau că în cursul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
într-o notă trimisă lui Carter, în octombrie 1976. La conferința de presă de după deschidere, acesta a declarat că preferă să folosească o "diplomație discretă" pentru a determina o țară să respecte drepturile omului, în loc să fie "strident sau polemic"1852. Criticii ar putea obiecta că Jimmy Carter nu a fost consecvent în privința politicii de respectare a drepturilor omului și s-a dovedit a fi "prea discret" în diplomația sa1853, însă noul președinte a făcut, în mod cert, niște schimbări semnificative. A
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de dornici să-și găsească timpul necesar să compară în fața Congresului, pentru a susține "Clauza națiunii celei mai favorizate". Preferau mai curînd să-și trimită pledoariile în scris comitetului în cauză. Nu se putea spune, însă, același lucru și despre criticii practicilor românești privind drepturile omului. În iulie, membrii Comisiei Camerei Reprezentanților au audiat reprezentanți ai numeroase organizații, printre care Fondul pentru Apărare Legală Creștină și Educație, East Watch International, Serviciul de știri Est/Vest, Comitetul Româno-American pentru Ajutorarea Refugiaților și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
biserica. Wolf i-a informat pe membrii Camerei în legătură cu uciderea lui Ujvarossy, sugerînd că ar fi fost opera mult-temutei Securități, poliția paramilitară devotată lui Ceaușescu pînă la fanatism 2555. La două săptămîni după aceea, Ceaușescu și-a indignat din nou criticii, punînd gaz pe foc. El a trimis o delegație la reuniunea CSCE de la Sofia, instruind-o să blocheze un acord ecologic, semnat de 35 de țări. El se opunea unei prevederi din acest document, care le permitea cetățenilor să-și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
școli care privea cu ochi critici trecutul românesc a fost trasă la cumpăna dintre secole, deschizând frontul de luptă între "trinitatea" Hașdeu-Urechia-Tocilescu și "triada critică" Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns decanul facultății, vrajba dintre generații avea să deschidă un nou front pe tărâmul manualelor școlare. Gâlceava istoricilor ce avea să conducă la un scandal de proporții pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]