13,416 matches
-
pădure. Alteori, se juca cu ea de-a v-ați ascunselea; el se prefăcea în lup... și, trebuia s-o găsească. Atunci, ea era cuprinsă de un fel de neliniște, se temea și o năpădeau lacrimile. - Anuca, fata bunicului, te doare ceva... ce ai?! sărea speriat bătrânul. - Nu... nu știu, bunicule! zicea ea, ridicând din umeri, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. În iarnă, când a fost bolnavă de gălbenare, bătrânul nu și-a aflat liniștea... După aceea a învățat-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori mai mare decât ar fi fost în mod normal. M-am lovit, spuse. —Arată nasol. Întinse mâna să o atingă, dar ea se feri. Sunt sigură că o să fie bine, spuse pe un ton de scuză. Dar acum chiar doare. Și mi-am mușcat limba. Ce naiba făceai? — Ieșeam din baie, îl informă ea. —La dracu’! E vina mea, nu? Am venit mult prea devreme. Dar băieții se uită la fotbal la televizor și știi că pe mine mă cam plictisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan și parcă le vedea făcându-se comode în vederea unei seri de bârfe. Dar nu în seara asta! Se zgârci cu uscatul părului, își trase la repezeală machiajul de rigoare și se îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie. Femeia aceea sofisticată - când se făcuse așa de arătoasă? - îi zâmbi. —Nieve! exclamă Darcey. Ce cauți tu aici? Ce primire călduroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că după ce a plecat el, lucrurile au revenit la același stadiu - numai că mai rău de-atât, pentru că el mi-a frânt inima și nu m-am putut confrunta cu asta; Nieve a fost și ea implicată și m-a durut. Mi-am jurat să nu mai am vreodată încredere în vreun bărbat și că nu voi mai avea vreo relație cu cineva cu care sunt colegă de serviciu. Și apoi am recidivat rău de tot cu Neil Lomond și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu răsfățul ăsta? — Păi, iubito, în ultimul timp ai muncit mai mult ca niciodată și te-ai și ocupat de toate pregătirile de nuntă... Arăți foarte obosită. Nieve își înăbuși un căscat. — Chiar sunt obosită, recunoscu ea. Oricât m-ar durea s-o spun, de-abia aștept luna noastră de miere. —Excelent, se auzi glasul lui Aidan din bucătărie. Sper că în sfârșit ai priceput și tu de ce e nevoie să o lași mai moale din când în când. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un ton cât mai relaxat. Sigur că acum ne numim InvestorCorp, de când cu preluarea. Dar nu mă afectează prea mult faptul că e acolo. Cred că iese cu una dintre celelalte fete. —Uau, Darce! tresări Amelie. Cred că asta cam doare. Suntem divorțați, îi aminti Darcey. Așa că n-are de ce să doară. Dar și-așa... E un pic... ciudat, recunoscu ea. Tipa de care e interesat, Anna, e una dintre prietenele mele. —Darcey... Tish voi să spună ceva, dar apoi ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de când cu preluarea. Dar nu mă afectează prea mult faptul că e acolo. Cred că iese cu una dintre celelalte fete. —Uau, Darce! tresări Amelie. Cred că asta cam doare. Suntem divorțați, îi aminti Darcey. Așa că n-are de ce să doară. Dar și-așa... E un pic... ciudat, recunoscu ea. Tipa de care e interesat, Anna, e una dintre prietenele mele. —Darcey... Tish voi să spună ceva, dar apoi ezită. —Ce? — Încă o prietenă care se cuplează cu un bărbat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sprijinul și de stadiul jalnic în care ajunsese Jugomax, cât ai zice pește. La început, încercase să fie nepăsătoare, la fel ca directorul Richie Jefferson, pe care Max îl numise în funcție. Încercase și ea să ignore problema, dar o duruse profund când își pierduseră resursele financiare, iar acesta nici nu mai apăruse pe la birou. Nieve fusese cea care îl sunase pe Max; acesta o anunțase că nici el nu mai avea de gând să bage bani în Jugomax. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar nu nimeri prima treaptă. Piciorul îi alunecă din papucul moale și, încercând în zadar să se apuce de balustradă, realiză că orice ar fi făcut, avea să vină de-a berbeleacul în jos pe scări. Nu știa ce o durea mai mult, mândria sau mădularele. Mândria părea destul de rănită, cum stătea așa încolăcită pe jos, întrebându-se cum naiba ajunsese grămadă la capătul scărilor și gândindu-se că avusese dreptate să se simtă imensă și greoaie în Singapore, pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
câteva zile. Îi zise să nu-și facă griji și să nu se obosească s-o sune, pentru că probabil o să doarmă. Doctorul îi dăduse analgezice și, deși a doua zi după ce se întorsese de la spital, încheietura și glezna încă o dureau, pastilele îi mai atenuau durerea. Stătea în capul oaselor în patul de hotel, dar știa că probabil n-o să fie în stare să se uite la televizor, pe care îl deschisese. Se simțea de parcă venise din celălalt capăt al lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ai căzut puțin, comentă ea. Dar uită-te și tu cum arăți! Și mai ai și cearcăne la ochi. Darcey nu dormise bine în noaptea de dinainte, iar drumul cu trenul o zdruncinase mai mult decât se aștepta. Acum o dureau capul și glezna, iar la mână simțea o mâncărime enervantă sub bandaj. De îndată că ajunseră acasă, Minette îi ordonă să se întindă pe canapea cât timp îi făcea ea o ciocolată caldă. —O, maman, oftă Darcey luând cana din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi încadrat în bugetul ei. Nu știa cât costă să închiriezi un castel, dar se gândea că nu poate fi ieftin. Tipic pentru Nieve. Pentru Nieve cea extravagantă. Minette și Malachy o așteptau la intrare. Grăbi puțin pasul, deși o durea glezna, și îi prinse din urmă. —Sunteți bine? întrebă Malachy. Dădu din cap. Vreți să dăm o raită? Dădu iarăși din cap, deși, la drept vorbind, ar fi preferat să stea jos și să se odihnească. Dar îi urmă printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
minunat. —Vino-ncoace, șopti ea. Îți arăt io ție cine ține lucrurile în frâu și cine se simte minunat. Aidan râse, o luă în brațe și o așeză pe pat. Dar ea adormise deja. A doua zi dimineață, capul o durea îngrozitor, iar respirația îi mirosea ca o colivie de păsări murdară. Gemu ridicându-se din pat și stătu nemișcată zece minute sub dușul din baia alăturată. Era adevărat că se cam dezobișnuise să bea cantități mari de alcool. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sa înapoi la mașină și se așeză lângă ea în față. Minette claxonă în semn de adio și porni spre casă. — Te simți bine? o întrebă pe fiica ei pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve nu i-l înapoiase. Darcey admise că returnarea mobilului nu era prioritatea numărul unu a lui Nieve, dar își dorea să-și fi amintit să-l ceară. Se demachie și se trânti în pat. Și glezna, și mâna o dureau foarte tare și mai era și frântă de oboseală. Dumnezeu știa cum avea să decurgă ziua de mâine. Capitolul 32tc " Capitolul 32" E ra o zi de poveste. Chiar la ora șase dimineața, soarele strălucea puternic pe un cer atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
frântă de oboseală. Dumnezeu știa cum avea să decurgă ziua de mâine. Capitolul 32tc " Capitolul 32" E ra o zi de poveste. Chiar la ora șase dimineața, soarele strălucea puternic pe un cer atât de albastru încât pe Darcey o dureau ochii uitându-se la el. Florile sălbatice și gardurile vii erau ca o țesătură din petice în nuanțe diferite de verde, iar parfumurile primăvăratice de iarbă proaspăt cosită și trandafiri cățărători îmbălsămau aerul. Minette, care se trezea întotdeauna devreme dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce mai face Nieve? —Asta e problema. Nu știu. M-a părăsit. Mă gândeam că poate vrei să mă ajuți. Darcey stabili o întâlnire cu Aidan la castel într-o oră. Acum putea să conducă mașina lui Minette, deși o durea glezna, și opri în fața clădirii mari de granit cu zece minute mai devreme. Însă Aidan era deja acolo, în capul scărilor, cu Malachy Finan alături de el. —Mama ta nu a venit cu tine? întrebă Malachy pe când ieșea șchiopătând din vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
hotărî că el nu i-ar fi niciodată infidel. Din acea zi, a început să-i fie frică de intențiile altor femei de a-l seduce. Închise ochii ca să șteargă amintirea. Sigur n-ai pățit nimic? întrebă el. Nu te doare încheietura? Își dădu seama că mâna ei dreaptă o strângea cu putere pe cea stângă. Deschise ochii. Sunt în regulă, spuse, cu sentimentul că vorbele ieșeau din gura altcuiva. Poate puțin obosită. Vrei să plecăm? Asta ar fi vrut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
E XTRATERESTRU!? --Te-a iubit cu mult nesațiu Un zeu, un...nepământean?! --Da! A zis: ,,Eu vin din...Spațiu' Carpato—danubian"! BRICHETA Ești brichetă....magică, Mă aprinzi ca pe-o...țigare! Spune-mi, fată...darnică: Cum mă arzi și nu mă ..doare? PĂLĂRIA -Pălăria mea de vară, Place-ți?(zise-amicul meu); -Faină-i! Dar nu-i prea...ușoară Pentr-un cap atât de...greu?! TIPĂ...BINE! -Șapte zile-a stat cu mine, N-am putut scăpa de ea! -Dar a fost o ,,damă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
studente, De la Școala Medicală? Eu le trezesc...sentimente Cu afecțiunea mea! Renală! RĂZBUNARE --Dacă e hoț, precum ai spus, De ce-l votezi pe-un post mai mare? --Nu știi? Cu cât cădea-va mai de sus, Cu-atât îl va durea mai tare"! CANDIDAT Cu pupicu-i candid dat, Ea îi jură că-i virgină! El înjură...asortat, Că face... streptomicină. OPT Despre cele....opt volume, Literara lume spune: Trei sunt...slabe, două...bune; Restul e...deșertăciune! DAR.. Ce scrii tu nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
putem pleca din țară! Și de plecăm, ne-ntoarce iară Legea! Legea de a fi legați, Cu lanțul...Munților Carpați! TOATE...COASTELE Muncind, la cosit pe coastă, O durere are-n coastă, Dar pe cea din a sa coastă O doare în cot de-o coastă Sau de alta! Ce nevastă! BARONI LOCALI Vântu-acesta i...vânt turbat, Bate-așa cum vor străinii! Bun! Petale-a scuturat, Dar are ceva cu... spinii!? PAȘAPORT EUROPEAN PENTRU BOVINE! Badea Gheorghe zice: Iaca! Nu mă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
o simplă bursă...de mărfuri ? 25. Multe dejecții și alte mizerii transportă și se află întrun mare canal...de televiziune ! 26. Consultații dar și operații chirurgicale ușoare se fac, uneori, în acel cabinet...de partid! 27. Afli că ficatul te doare, făcând un simplu calcul....hepatic ! 28. Poți oferi o masă îmbelșugată la întreaga echipă, din două mari buturi...de rugby! 29. Socialmente a evoluat continuu și ascendent, deoarece a urmat neabătut dreapta cale...ferată ! 30. Calculând simplu, scoți cel puțin
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim în echilibru instabil, Îngurgităm, constant, energizante, Iar psihicul se năruie, labil, Printre iluzii traumatizante. Din jalea asta scoatem și profit, Ne vindem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
La o tortură mondializată, Pe vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm năvală, Ne numărăm, atenți, din mort în mort, Când demolăm, rapid, spital și școală. Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. 15 iunie 2011 Infinitul dintre două stații de tramvai eu am lăsat sufletul pe drum între două stații de tramvai alergasem poate căutam
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
că sunt normal întotdeauna am privit normalitatea din punctul meu de vedere (trebuie să recunosc) avea o bluză albă cred că și o sacoșă aceea pentru cadou roșie cu înflorituri poate că vroia să-și dăruiască singurătatea nu m-au durut picioarele Cristian Lisandru 61 numai băncile de pe trotuar păreau prea multe fiecare dintre ele mă invita să meditez la viața mea la viața noastră la viitorul apus de soare 16 iunie 2011 Ochelarii prin care viața se vede frumoasă noi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]