11,382 matches
-
detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care se face ecoul unui mixtum compositum mitologico-esoteric. Pictorul nu este interesat de construcția minuțioasă a unor scene istorice, ci de spații exotice, imaginare, întrebuințând elemente disparate ale unor mitologii care nu au aproape nimic în comun în afara unui simbolism difuz și pletoric. M.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
școală de Belle Arte și una de Arte și meserii în România, cum constată Bachelin, nu există o specializare în domeniul artelor aplicate. Așa cum remarca Ioana Vlasiu într-un studiu foarte bine documentat 114, articolele lui Bachelin nu rămân fără ecou; a nu se uita că acesta era în același timp și bibliotecarul casei regale. Ioana Vlasiu semnalează inițiativele lui Alexandru Tzigara- Samurcaș, istoric de artă format la Berlin și München, creatorul Muzeului de Artă Națională, care-i adresează un raport
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un caracter" stilului național așa cum s-a întâmplat cu stilul gotic, roman, bizantin, ultimul caracterizat prin hieratismul și stilizarea din fresce. Acest stil românesc, precizează Baltazar, nu există. El își așteaptă creatorul, iar cu o frază care își va purta ecoul până la Cioran, criticul fixează un semn începutului: "La noi se începe: totul e de făcut"163. Arta populară trebuie folosită doar ca "fond de inspirație", noul stil ar rezulta dintr-o "transformare a motivelor vechi, fără a altera caracterul esențial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Artă al României), relevă un caracter idilic, nu lipsit de o poezie a verii. Mai aproape de "stilul 1900" sunt cele două panouri decorative realizate pentru Palatul Republicii, în 1938, "naturi moarte cu flori și cărți pe un fundal marin"175, ecou recuperabil, crede Sanda Agalidi, dintr-o pânză cu flori și fluturi datată tot 1938, aflată în depozitul Muzeului Național de Artă din România. Decorația executată din pânză maruflată pentru plafonul hall-lui de la parter al scării, în ultima locuință a pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un ciclu al anotimpurilor, și, în ciuda dispunerii lor non-narative, Sanda Agalidi remarcă în indicațiile scrise pe marginea lucrărilor "un program al întregului ciclu decorativ, în care apar noțiuni abstracte precum viață, vis, plăcere, poezie, glorie"177. Seria de teme de ecou hedonist-poetic evocă o perspectivă simbolistă asupra concepției panourilor decorative, pe care, în opinia criticului, pictorul a derealizat-o. Însă poezia și visarea nu sunt eliminate din aceste schițe care respiră o emoție decantabilă în culoare și mișcare și mai ales într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care corespunde unei sensibilități care întreține simbioza între Art Nouveau, cultura bizatină și cea orientală cu stilisticile aferente. Adriana Șotropa situează limitativ revival-ul neobizantin în proximitatea interesului pe care i-l acordă prințesa Maria. "Heteroclit, neobizantinismul românesc a avut un ecou limitat, perceptibil mai ales în jurul figurii prințesei Maria. De la operele care preiau doar câteva detalii din repertoriul bizantin până la un program estetic precum cel propus de Apcar Baltazar era cale lungă"189. Interesul pe care casa regală îl arăta artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face referire și Virgil Vătășianu în monografia pe care i-o consacră pictorului sibian, cu toate că ielele lui Smigeslchi par deposedate de aceast fascin malefic cu care le înzestrează cultura populară. "Poate că la alegerea subiectului Ielelor mai răsună un ultim ecou al unor gânduri funebre, fiindcă ielele, în credința populară, nu sunt numai niște spirite care trăiesc în jurul apelor, în nori și păduri, ci mai răpesc uneori și sufletele oamenilor. Dar de data aceasta tragicul din gândul lui Smigelschi s'a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un poem cu titlul, Fata în gradina de aur, modificând finalul. În povestea reginei, raportul seducător-sedusă este inversat, Zânele, Luna, ipostaze ale unei feminități supranaturale, încearcă să-l seducă pe tânărul păstor. Importanța acestei picturi se poate vedea și din ecourile sale în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al Speranței și chinul evident al chipurilor desfigurate de spaimă, covârșite de îndoieli, ale unei umanități decăzute, se face ecou al jocului dintre lumină și umbră, ce conferă un efect spectral scenei. Speranța pare să iasă din trupul înveșmântat în alb al unui tânăr culcat pe spate, culoarea stabilește aici o filiație. Tânărul întins pe pământ pare să fie în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât, covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât din puținele albume și monografii care le-au fost consacrate, acolo unde ele chiar există. Îi revine meritul Adrianei Șotropa de a fi încercat o dificilă recuperare și configurare a operei simboliste a sculptorilor români în Visuri și himere. Ecouri simboliste în sculptura românească modernă 304, pe o dublă filieră, cea a influenței rodiniene și cea a influenței scesioniste în opera acestora. Acest fapt nu exclude câtuși de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult ca expresie de cel al femeii din primul tablou. Dacă în pictura din 1901, Judith afișa expresia unui extaz erotic, în acest caz, figura ei expusă în profil a căpătat o expresie de o duritate teribilă care își are ecoul în contracția isterică a mâinilor. Chipul ei poartă amprenta unei androginii la care contribuie și un fel de anorexie de factură isterică, o anorexie mentală, pe care Rodolphe Rapetti o asociază câtorva cazuri celebre în epocă, precum cel al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vernisa"407. Și o informație importantă: Loghi solicită, diplomatic, o fasciculă din Bibliografia românească veche, apărută sub coordonarea lui Ion Bianu, fasciculă privitoare la iconografia bizantină. Trecând peste latura diplomatic-encomiastică a solicitării, interesul pentru arta bizantină nu va rămâne fără ecou în pictura lui Kimon Loghi. Lucrarea sa nu corespunde așteptărilor, fapt pentru care, în scrisoarea de pe 30 decembrie 1900408 își cere scuze, promițând o "rectificare" a tabloului și solicitând, cu temenele, și restul (din retribuția sa) pentru lucrare. Episoadele acestea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Arnold Böcklin și Franz von Stück, care-i este și profesor, și consideră atent capacitatea pictorului de a se distanța de aceste repere în favoarea edificării propriilor sale opțiuni artistice. La rândul său poet simbolist, în a cărei poezie răzbat și ecouri decadente, D. Karnabatt sesizează natura onirică, vizionară, a unor pânze ale pictorului, subliniind capacitatea de transfigurare a picturii sale față de mimetismul naturalist. În cazul lui Loghi, este vorba de a decanta influența celor doi maeștri, iar criticul decelează două perioade
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din sud, cu un idilism exuberant sau spiritualizat al picturii românești decelabile la un Verona sau chiar Vermont. Temele medievale, care devin monedă curentă în pictura prerafaeliților, ca și ilustrarea unor legende sau episoade din eposul germanic, își transmit în ecou puterea de seducție. Spiridon Antonescu nu vede în vehicularea unei recuzite simboliste de inspirație böckliniană o formă de epigonism, aceasta pentru că alfabetul sensibilității simboliste, cu iconurile proprii, configurase deja un vocabular simbolist european, la îndemâna oricui. Credem că este permis orișicui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-se printr-o serie de dezacorduri, de secesionisme. "Scisiunea" românească corespunde secesionismelor occidentale, având ca rezultat noi curente și mișcări artistice, la care artiștii români care studiază în principal la München sau la Paris se raliază și li se fac ecou prin propriile inițiative, odată întorși în țară. Luchian va participa la această mișcare secesionistă românească, fiind chiar printre inițiatorii ei. Există în principal trei abordări care nu se exclud reciproc -, privind influențele prezente în opera lui Ștefan Luchian, orientate întru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin opoziție are sensul unei convertiri și poate fi citită prin revers cu acest moment de vis suspendat din la Belle Epoque, pe care Luchian îl construia cu mijloacele Art Nouveau-ului, sub semnul unui simbolism integrator. VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite Câteva pasaje din volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, Fresca unei vieți, fac referire la posibile surse de inspirație pentru pictura sa, la o serie de teme care vor deveni recurente în opera sa plastică. Fisurile, accidentele datorate delabrării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deoarece un număr impar sporește regularitatea picturii și creează un punct central natural..."457. Putem observa că Cecilia Cuțescu-Storck nu merge până la capăt cu tehnica utilizată de Hodler, excelent ilustrată într-un tablou precum Alesul (1903), căruia îi răspunde în ecou un fragment din Friza Beethoven a lui Klimt, și anume Cor de îngeri, lucrare expusă cu ocazia celei de-a paisprezecea expoziții a Secession-ului între 15 aprilie și 27 iunie 1902, dedicată în exclusivitate personalității lui Beethoven și sculpturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Loghi, Ipolit Strâmbu și Frederic Storck. Ideea, consideră Constantin Prodan, ar fi luat naștere la München, unde studiau Kimon Loghi și Ipolit Strâmbu, care o diseminează grupului parizian de pictori români, Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu, pentru a-și găsi ecou și la secesioniștii români aflați în țară, Luchian, Vermont, Artachino, Grant, Verona și sculptorii care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este mai exclusivist, neadmițând printre membri altceva decât artiști plastici. Termenul cheie îl reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilității religioase și unei simbolistici specifice. Fără îndoială, Maximilien Luce este reprezentativ pentru pointilism și, în speță, pentru o altă direcție care se face remarcată în cadrul viitoarei societăți Tinerimea artistică, impresionismul. Cât despre Jiri Mucha, reprezentativ pentru curentul Art Nouveau, ecourile artei sale se vor găsi cu prisosință la pictori precum Ștefan Popescu sau Apcar Baltazar, în încercarea de a găsi o formulă proprie artei decorative moderne prin contaminare cu arta decorativă bizantină. Proiectul lui Alexandru Bogdan-Pitești este mult mai ambițios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite să sugereze un anumit tip de feminitate, care și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci și în artele plastice. Ibolya lui Nicolae Davidescu reprezintă o reîncarnare estetică în decor modern a Salomeei 535. La Lucia Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
e atât de frumoasă, că nu putem să-l felicităm în deajuns de a fi reușit să dea o nouă și eclatantă interpretare unui subiect atât de des tratat"550. Perversitatea devine trăsătura dominantă a nimfetei, perversitate care-și găsește ecoul în sărutul macabru și care este integrată sferei patologice. Perversitatea face parte din recuzita personajului, așa cum chipul sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o altă figură martirizată, cea a modelului prestigios al sacrificiului. Bărbatul care-și întinde brațele în gol, după axele unui cruci, poate să-l reprezinte foarte bine pe Iisus Hristos. În datele sale expresive, acest chip se constituie ca ecou al imaginii terifiante din primul volet, iar gestul său sugerează atât crucificarea, cât și o binecuvântare, așa cum florile care servesc drept element decorativ, dispuse în jurul capului sfântului, prefigurează supliciul încoronării derizoriu-sadice a Mântuitorului cu o coroană de spini. Sfântul Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o masă se află tava cu capul sfântului Ioan Botezătorul, înconjurat de un nimb trasat ca un cerc fin, formalism care-și află ecoul în cerceii dansatoarei, în cupele de mătase care-i cuprind sânii, în mânerul tipsiei pe care se află capul sfântului Ioan și nu în cele din urmă, în litera "O" caligrafiată atent. Femeia îi atinge buzele cu degetele, în timp ce cealaltă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]