14,023 matches
-
acceptată m-a bucurat! Mult! Mulțumesc! Nu spun "mulțumesc!" ca un străin, ci ca un însingurat care iubește mult frumusețea și neantul altora. Nu am mașină de scris, unele poeme ți le voi trimite scrise de mine, sper că nu greșesc mult din cauza unei absențe. Vin oricînd mă vei chema. Voi putea pleca de la școală, chiar dacă directorul e un formalist care crede în orare, afișe și indigestiile produse de fripturile de caprimulgus europeus. Directorii mă lasă rece, nu mă pricep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Pentru că "Hipermateria" este o carte excelentă, ți-am spus că eu, citind-o, am avut la început sentimentul că nici o femeie n-a mai scris în literatura noastră o carte de poezie mai bună și cred că nu prea am greșit simțind asta! Excelent ultimul "Echinox"! Liviu Antonesei nu mi-a mai scris! Ce se-ntîmplă cu el? Tu pleci undeva vara asta!? La mare?! Cînd?! Dacă da, unde vei sta, poate ne vedem, pe acolo! Mi-e foarte dor de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
iscate de puerilismele lui Daniel (Corbu n. red.). După ce-am venit de la tine, într-o miercuri am fost la P. Neamț. Trebuia să vină și D.R. N-a mai venit! În schimb am dat peste d-l Ulici (am greșit spunîndu-i: "Lucian s-a bucurat că ați scris despre cartea lui!"?); nu era supărat pentru ce i-am scris, a ținut să repete asta dar l-am întrebat de față cu Adrian cînd i-am scris eu în acea scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ne asigură liniștea pe parcurs. Am vorbit cu oficialii și figurile gen Ghelean Giosu Chele nu vor mai fi primite pur și simplu. Colocviile trebuie să fie altceva decît un festival oarecare unde intră și măgarii. Daniel (Corbu n. red.) greșește evident chemînd nulități (în principiu el zice că nu i-a chemat!), în loc să insiste la porțile serioase. M-a bucurat cunoștința cu Achim (George n. red.). Am debutat împreună în TRIBUNA, în același colț. Singurătatea mă face infidel în relațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cooperarea ei. În scrisoarea către Carol, din 3 ianuarie 1926, Principesa Elena sublinia: „Acum pricep, că-n ziua în care am stat amândoi de vorbă, n-ar fi trebuit să spun un nu categoric, cum am făcut, propunerilor tale. Am greșit totul chiar și în ultima zi, când m-ai amenințat că pleci de-adevăratelea (subl. ns. - T. L.). M-am gândit că-n străinătate, atmosfera și viața diferită aveau să-ți dea forțe noi și c-aveai să-nțelegi singur
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
descarce cu furca mare. Deodată s-a trezit cu mama lângă el... Doamne ajută, domnule Isopescu. Ce faci, ai rătăcit ogorul, sau te-ai înțeles cu domnul primar să-i faci un hatâr? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara! Ia, am greșit și te rog să nu-i spui nimic lui Silvestru că aș muri de rușine. Bine, bine. Acum ia încarcă ce-ai descărcat și hai la Șvarac că acolo trebuia să fii! Numaidecât, fac precum zici! Îndemnându-și caii s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întâlneam cu o grupă de băieți și fete (Aurel, Vasile, Doca, Maria, Oltea și Valeria) și făceam repetiție pentru mersul cu plugușorul și cu buhaiul. Aurel avea buhaiul și Vasile harapnicul, iar noi uram. Aveam grijă la cuvinte, să nu greșim, să nu ne trezim sub geam cu bâlbâieli și șoșoteli. De aceea repetam de zor. Eu le scriam cuvintele și împărțeam foile la toți, ca să le învețe bine, pe de rost. Făceam apoi planul serii de Anul Nou, de unde începem
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să se silească ca să păzească trei lucruri: minte la cap, înfrângere la gură și rușine în obraz, știind că manierele îl arată pe om. Ei considerau că cei respectuoși sunt întotdeauna vrednici de stimă și pot deschide toate ușile. Cei mai mulți greșesc din neștiință, la cele de cuviință. Un vechi proverb românesc ne îndeamnă: "Poartă-te cum ți-i portul și vorbește cum ți-i vorba!". Cred că poate avea mare aplicabilitate și în zilele noastre. Oameni de pe la noi . Indierent de diferențele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Iacoviță, asistent medical), Luminița Iacoviță (medic), Daniel Iacoviță (inginer), Ilarie Lavric (tehnician chimist), Oltea Lavric (Cepuc) (contabil), Răduța Ili (inginer), Sextilia Isopescu (inginer piscicol), Areta Isopescu (învățător). Lista lor ar putea continua și înainte și înapoi în timp, fără a greși cu ceva. Vespasian Lungu grafician, membru al U.A.P. Născut la 21 iulie 1927 în Costișa, comuna Frătăuții Noi, jud. Suceava. Părinții Iftimie și Maria. Studii: Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București (1962-1968), secția grafică, clasa profesorului Octav
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu doar cântece de nuntă, ci și melodii pe care L.L. le-a compus, inspirându-se din lumea satului ei (Costișa), sau din viața sa. Deși are 62 de ani, L.L. debordează de viață, încât cu ușurință, ai putea să greșești și să-i dai vreo 50 de ani. Astfel, viața sa este plină; îi place munca, dar și distracția, și-a crescut singură băiatul, a muncit în America, a cântat ca nimeni altul, cântecele frumoasei Bucovine. "Pe mine nu mă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
S-a supărat așa de tare pe mine, că i-au dat lacrimile pe obraz. M-a întrebat cui i-am cerut voie să merg la cimitir. N-am înțeles, nici atunci, nici multă vreme după aceea, cu ce-am greșit. Știam doar că pomenile se dau la toți și în special la copii. Cu ce eram eu mai cu moț? Încă o întâmplare... Printre îndeletnicirile mele preferate de acasă, era să caut cuibarele găinilor și rațelor și să aduc ouăle
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
serviciu, sau că vin prea târziu acasă de la orele de ședințe, că-mi neglijez obligațiile în gospodărie? Astea toate, din sufletul ei prea încercat de mamă. Am regretat mereu că nu mi-am cunoscut bunicii, dar, pot afirma fără să greșesc că, părinții au compensat prin atitudinea lor și acest imens gol. Culesul Era sfârșit de septembrie. O zi minunată de toamnă, cu cer senin și un vântuleț ușor. Numai bună de muncă. Tata ne-a programat pentru culesul merelor și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Festivalurile de Iarnă sunt dedicate odihnei, familiei și întâlnirilor cu prietenii. Ador sărbătorile, atât pe cele shintoiste cât și pe cele budiste, deoarece, în fiecare dintre ele, regăsesc simboluri asemănătoare cu obiceiurile și tradițiile românești. Aș putea spune, fără a greși, că sărbătorile românești sunt complementare celor japoneze...Și, crede-ți-mă, le am studiat îndeaproape. Tradiția și obiceiurile unui popor îi conferă acestuia perenitatea, trăinicia, migala, tenacitatea și certitudinea împlinirii destinului său. Ele mai reprezintă și firul roșu ce leagă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
privea nedumerit (cunoaște doar câteva cuvinte românești), am cerut iertare copiilor mei, zicându-le: Îmi reproșați multe lucruri din timpul copilăriei și adolescenței voastre și nu e prima oară când o faceți. Lăsați trecutul! Dacă voi considerați că v-am greșit, îmi cer iertare! Dragii mei, vă iubesc pe toți, necondiționat, indiferent ce faceți sau spuneți. Dacă am greșit, n-am făcut-o intenționat, ci din dragoste. Eram foarte tânără, voi erați mulți, dar v-am iubit cu disperare, și vă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din timpul copilăriei și adolescenței voastre și nu e prima oară când o faceți. Lăsați trecutul! Dacă voi considerați că v-am greșit, îmi cer iertare! Dragii mei, vă iubesc pe toți, necondiționat, indiferent ce faceți sau spuneți. Dacă am greșit, n-am făcut-o intenționat, ci din dragoste. Eram foarte tânără, voi erați mulți, dar v-am iubit cu disperare, și vă iubesc! Trecutul nu se mai întoarce! Trăiți-vă viața și aveți grijă să nu repetați așa-zisele mele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo, rănit? Spune repede tot ce știi! — O, nobilă doamnă, Îmi faceți prea multă cinste! Eu sunt doar un umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus, unde starețul mă trimisese cu niște veșminte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
desigur despre pierderea grea pe care am suferit-o cu toții. Dumnezeu mi-e martor că mă voi strădui să domnesc așa cum ar fi făcut-o fratele meu. Doar Într-o privință nu-l voi urma, pentru că sunt Încredințat că a greșit. Viața, obiceiurile, timpurile s-au schimbat și el n-a priceput asta... De Îndată ce voi sfârși cu bârlogul acesta al trădării și după cuvenita vreme de doliu, căsătoriei voastre nu-i va mai sta nimic În cale. Căci oamenii nu-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să vorbești în front! Ordinul se execută, nu se discută, ai înțeles? Înțeles, să trăiți! Adevărul e că întrebările Neamțului au declanșat și în sufletul caporalului exact aceleași nedumeriri: De ce, Doamne? Îs niște copii! Abia niște copii. Cu ce-au greșit? Cum pot fi ăștia niște "criminali"?? Dar primise un ordin pe care trebuia să-l ducă la îndeplinire fără comentarii. Nu-i era permis să aibă opinii sau să emită considerații de natură umanistă sau creștin-ortodoxă. Ei erau simpli executanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe altul, precum v-am iubit Eu. (Ioan 15:12) Fă-mă să înțeleg, Doamne, iubirea Ta față de noi nu se poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
muncite ale celei care-i dăduse naștere și o crescuse. Mama, mama, ce mă fac acum? Ce mă fac fără tine și fără fetița mea? De ce, Doamne, de ce mă oropsești și le-ai luat pe amândouă deodată? Cu ce-am greșit înaintea Ta? Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat. (Psalm 89:7) Cele două bătrâne stăteau deoparte. Mama, în genunchi, îi șoptea bapței rugăciuni în poloneză, ca și cum i-ar fi transmis post-mortem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce? De ce? Ce se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele meu că, în imediata apropiere a sicriului, era o zonă periculoasă. Prin urmare, eram convins că i-am făcut un serviciu, că i-am făcut un bine. Căutam cu înfrigurare o justificare a gestului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nimic. După mai multe încercări neizbutite, minuscula excrescență a fost dislocată, iar în locul ei a rămas un gol de mărimea unei gămălii de chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei, îngrozit de actul profanator pe care tocmai îl comisesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ales defectele, într-un cuvânt tot ceea ce reprezintă nota specifică a unei persoane, se cuprind magistral în zicala de largă circulație folclorică din zona plaiurilor mioritice: "Brânză bună în burduf de câine". Când lupți și speri și nu-i firesc? greșești Când îți învingi în luptă îndoiala, În fața conștiinței omenești E mai cinstit-atuncea chiar greșeala." (N. Labiș) Dixit et animam levavi. (Am spus și mi-am ușurat sufletul). CAIETUL NR. 2 Și a zis Domnul: Pierde-voi de pe fața pământului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când? Eram șase copii nevinovați, lipsiți de apărare, ca puii de prepeliță ai lui Brătescu-Voinești, alături de mama, cuprinsă de groază la gândul că ni s-ar putea întâmpla ceva și mai rău: să ne despartă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scrâșnirea dinților. (Matei 13:50) În loc de bunătate, dragoste și fericire, ne-ai arătat indiferență, dispreț și ură. Ai transformat viața noastră într-o permanentă frică, nesiguranță și teroare. De ce ne faci rău, Doamne? De ce ne prigonești? Cu ce Ți-am greșit? Uneori, când mă uit în jurul meu și văd câtă durere și nedreptate sunt în lumea asta, mă bate gândul că ai coborât pe Pământ mai mult pentru a face rău decât bine, și că suferințele noastre îți furnizează senzații similare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]