11,439 matches
-
o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
seama că a mers inconștient la mormântul „Ulalumei pierdute” chiar în acea noapte în care o îngropase acolo cu un an înainte. Spre deosebire de poemul „Annabel Lee”, acest poem prezintă un narator care nu este conștient de întoarcerea sa la mormântul iubitei sale pierdute. Acest lucru relevă dependența naratorului de Ulalume și de dragostea ei; pierderea ei nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat și, vizitându-i mormântul, el se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
că „Ulalume” este o continuare la „Corbul”. Poetic, numele Ulalume scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Annabel Lee”. În cazul în care reprezintă într-adevăr o iubită decedată, alegerea lui Poe de a se referi la Ulalume ca „lucrul” și „secretul” nu pare să menționeze termeni duioși. Într-o viziune posibilă, Ulalume ar putea reprezenta moartea însăși. Trecerea bruscă de la speranță la tristețe și remușcare în finalul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Elena din Troia, care este considerată a fi cea mai frumoasă femeie ce a trăit vreodată - potrivit zeiței Venus în mitul cunoscut ca Judecata lui Paris. El face, de asemenea, o referire la Psyche, o prințesă frumoasă care a devenit iubita lui Cupidon. Psyche a reprezentat sufletul la vechii greci, iar Poe o compară pe Helen cu sufletul „regiunilor care sunt Țara Sfântă”, adică sufletul Greciei de unde s-au răspândit atât de multe dintre idealurile noastre de frumusețe, democrație și cunoaștere
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
nu și-au consumat căsătoria și că „Annabel Lee” era „fecioară”. Unii critici, inclusiv T.O. Mabbott, credeau că Annabel Lee era doar produsul imaginației sumbre a lui Poe și că Annabel Lee nu a fost o persoană reală. O iubită din copilărie a lui Poe pe nume Sarah Elmira Royster credea că poetul a scris poemul în timp ce se gândea la ea și că însuși Poe a spus asta. Sarah Helen Whitman și Sarah Anna Lewis au susținut, de asemenea, că
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
iar naratorul speră că somnul ei să fie la fel de adânc și protejat. Spre deosebire de celelalte strofe, ea are o formă simetrică, aceasta fiind singura modificare metrică a întregii balade (3:39). Pe de o parte naratorul liric este conștient de moartea iubitei sale, iar pe de altă parte este complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din nou moartea iubitei sale, dar dorește acum ca viermii să umble lin în jurul
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
Pe de o parte naratorul liric este conștient de moartea iubitei sale, iar pe de altă parte este complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din nou moartea iubitei sale, dar dorește acum ca viermii să umble lin în jurul ei. În loc să se afle în castelul de sub cer (3:39) iubita sa pare să se afle într-o criptă adâncă, posibil într-un mormânt, la a cărui poartă ea a
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din nou moartea iubitei sale, dar dorește acum ca viermii să umble lin în jurul ei. În loc să se afle în castelul de sub cer (3:39) iubita sa pare să se afle într-o criptă adâncă, posibil într-un mormânt, la a cărui poartă ea a aruncat inutil o piatră în copilăria sa. Niciodată nu va mai putea să scoată un sunet de acolo. Era destul de groaznic
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și realizează comparații cu o stare de odihnă și de somn, dar prezintă în curând o perspectivă negativă asupra tăcerii și a stării de spaimă: ceea ce a început ca o plimbare la miezul nopții devine acum o criză psihologică
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
a stării de spaimă: ceea ce a început ca o plimbare la miezul nopții devine acum o criză psihologică profundă, reprimată a eului liric. Prin discursul direct se încearcă influențarea înțelegerii. La final apare o pledoarie disperată pentru teama copleșitoare că iubita lui nu și-ar putea găsi pacea. Rima și metrica baladei sunt foarte simple și clare. Sistemul este predeterminat cu prima rimă pereche aproape pentru întreaga poezie. El este rupt doar în anumite puncte și este adăugat din nou după
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
o senzație neliniștită și cu un sunet de țipete în urechi. Un slujitor îl anunță că mormântul Berenicei a fost profanat și că ea este încă în viață; Egaeus observă în camera sa o lopată, un poem despre „vizitarea mormântul iubitei” și o cutie care conținea 32 de dinți albi pătați de sânge. Cititorii contemporani au fost îngroziți de violența povestirii și s-au plâns editorului periodicului "Messenger". Deși Poe a publicat mai târziu o versiune autocenzurată a operei el a
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
și albi ca fildeșul - dinții Berenicei. Epigraful latinesc „"Dicebant mihi sodales si sepulchrum amicae visitarem, curas meas aliquantulum fore levatas"”, plasat la începutul povestirii, poate fi tradus astfel: „Îmi spuneau tovarășii de chefuri că de m-aș duce la mormântul iubitei, chinurile mele ar fi ușurate întrucâtva”. Acest citat este observat de Egaeus către finalul povestirii într-o carte deschisă. „Berenice” a fost publicată pentru prima dată în martie 1835 în periodicul relativ binevoitor "Southern Literary Messenger". Mulți cititori au fost
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
publicat-o în ziarul "Curierul de Iași" (la care era redactor-administrativ). În urma ruperii ulterioare a relațiilor între Mihai Eminescu și Veronica Micle, poetul a aruncat în foc într-un acces de furie manuscrisul traducerii, mărturisindu-i acest lucru fostei sale iubite („am pus-o însumi pe foc”, adăugând că „aceasta e soarta tuturor manuscriselor câte se tipăresc”). Într-o scrisoare scrisă în limba franceză probabil în iulie 1880, Veronica Micle îi răspunde, deplângând acest gest: „Pauvre Morella! Vous l'avez mis
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
mai adevărat, nimic mai puternic decât paginile din " Femeia de treizeci de ani" în care el o pune pe doamna d'Aiglemont față în față cu Charles de Vandenesse. Bineînțeles, în doamna d'Aiglemont a pus mult, aproape tot, din iubita lui "Dilecta", așa încât doamna de Berny va trăi pururi nu numai sub trăsăturile doamnei de Mortsauf din "Crinul din vale", ci și sub cele ale sărmanei doamne d'Aiglemont”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către comisul Costachi
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
fosta soție lui Cihan, mama biologică a lui Hazal și soția lui Harun cu care are un copil. Harul Erguvan este soțul Dilarei și dușmanul lui Cihan, are un copil cu Dilara care se numeste Demir Alaz. Ayșe Yukselen e iubita lui Cihan, care moare fiind împușcată accidental de tatăl lui Cihan. Asuman Terzioğlu este sora Dilarei. Hazal e fiica biologică a Dilarei și a lui Cihan, crescută până la 15 ani de Gulseren. Cansu e fiica biologică a lui Gülseren și
Furtună pe Bosfor () [Corola-website/Science/335260_a_336589]
-
personale, ceea ce permite acoperirea unor distanșe mari într-un timp scurt. Romanul începe cu protagonistul, Jason Taverner, un cântăreț care este gazda propriei emisiuni de televiziune, cu o audiență de 30 de milioane de telespectatori. Invitatul special al emisiunii este iubita lui, cântăreața Heather Hart. Amândoi sunt "Rang Șase" - membrii ai unei clase elitiste de oameneni modificați genetic. După plecarea din studio, Taverner primește un telefon de la o fostă iubită, care-i cere s-o viziteze. Când Taverner sosește în apartamentul
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
de 30 de milioane de telespectatori. Invitatul special al emisiunii este iubita lui, cântăreața Heather Hart. Amândoi sunt "Rang Șase" - membrii ai unei clase elitiste de oameneni modificați genetic. După plecarea din studio, Taverner primește un telefon de la o fostă iubită, care-i cere s-o viziteze. Când Taverner sosește în apartamentul ei, îl atacă cu ajutorul unei forme extraterestre parazite. Bărbatul reușește să-și îndepărteze din corp doar o parte din organismul parazit, dar este salvat de Hart și dus la
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
inspectorului, explicând diferența fizică față de original cu ajutorul chirurgiei estetice. McNulty acceptă explicația și-l eliberează. Până la finalizarea celorlalte verificări de identitate, îi înmânează lui Taverner un permis general, valabil o săptămână. Fosta vedetă pleacă la Las Vegas, unde întâlnește o iubită din tinerețe, Ruth Gomen. Deși nici ea nu-l mai recunoaște, reușește s-o seducă și să ajungă în apartamentul ei. La ordinele Generalului de Poliție Felix Buckman, forțele de poliție îl saltă de acolo și-l aduc la Academia
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
în acea lume. Cu toate acestea, el suspectează existența unui complot care-i are la bază pe cei de Rang Șase. După ce îi plasează un dispozitiv de urmărire, îl eliberează pe Taverner, care este acostat de Alys Buckman - sora și iubita lui Felix. Alys îi îndepărtează dispozitivul de urmărire și-l invită la casa pe care o împarte cu propriul frate. Pe drum, îi dezvăluie că știe că el este un star de televiziune și-i arată două exemplare ale discurilor
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
din apropierea Madridului. A murit la 13 decembrie 1988 și este înmormântata în cimitirul de la Majadahonda, aflat în apropiere de Madrid. Pe piatră ei funerară se află cuvintele scrise de către soțul ei: „Esta mañana, amor, tenemos veinte años” (În această dimineață, iubito, avem douăzeci de ani). i-a iubit întotdeauna pe Gonzalo și Enrique, primii ei copii. În viața ei a suferit de pe urma separărilor produse de cele două exiluri: primul față de copiii ei și apoi de țara sa. Volume de povestiri: Române
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
1881 și mai 1891, sub îngrijirea militanților socialiști Ioan Nădejde și Vasile G. Morțun, precum și despre ideile politice ale lui Karl Marx și Friedrich Engels. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Mircea Diaconu (muncitorul socialist Sandu), Anda Onesa (Zamfirița, iubita lui Sandu), Mircea Albulescu (comisarul Vacamar), Remus Mărgineanu (mutul Dumitrache, fratele lui Sandu), Octavian Cotescu (ing. Manole Dumitraș), Mihai Mereuță (badea Ifrim), Ada D'Albon (Leona, sora ing. Dumitraș), Florin Zamfirescu (Culai), Mitică Popescu (nea Spânu), Radu Ionescu (Iliuță Dumitraș
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
în toate genurile, iar femeile scriau elegii pentru partenerii lor căzuți pe câmpul de luptă. Qașida, cel mai popular gen poetic, este un poem împărțit în trei părți. In prima parte este descrisă suferința poetului care a fost despărțit de iubita lui, fiind abandonat de tribul acesteia. A doua parte enumără dificultățile pe care le întâlnește în călătoria sa prin deșert. A treia etapă îl prezintă pe acesta reunit cu tribul său care îl întâmpină ca pe un erou. Există variante
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
toți i-a cheltuit pentru mâncare."(trad. Dan Dănilă) </poem> Sărăcia - mai mult simulată, deoarece avea locuința asigurată și șanse sigure de încadrare într-un post clerical cu ajutorul potentului său protector - sau dorința de a o epata pe inabordabila sa iubită l-au făcut pe Villon să participe, conform documentelor păstrate, în ajunul Anului Nou 1456, la jefuirea a 500 de scuzi de aur din cutia milelor colegiului Navara (, fondat în 1307 în folosul studenților de origine spaniolă). Un prieten care
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Sava. A urmat single-ul "Jolie", un featuring cu Misha ce a fost promovat în jurul lumii în primăvara anului 2016. Cel mai nou single, "Butterfly" este un featuring surpriză între producătorii de hit-uri internaționale -Fly Project- și cea mai iubita artista din România- Andra. 2016- "Jolie" feat Misha 2016- "Butterfly" feat Andra 2014 - Romanian Music Awards - Best Dance Award- "Toca Toca" 2014 - Romanian Music Awards - Border Breaker Award
Fly Project () [Corola-website/Science/331698_a_333027]