11,470 matches
-
Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu există nici o femeie). Un lung sărut, în biserică, deschide drama. Lung și totuși scurt, căci după desprinderea buzelor, preotul, în odăjdii aurite, zice vinovatei sale iubite: "Și acum, pleacă!" Povestea se completează cu un nebun de tip Năpasta (Mircea Diaconu), dar cu mintea rătăcită de pe urma războiului; apoi un alt personaj frust și primitiv, argatul Petre (Florin Zamfirescu). Interesant, titlul pe care regizorul nostru l-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cât] s]-ți îndestulezi pântecele, bucur]-te și te veselește; fiece zi s] fie o s]rb]toare, pune-ți vesminte frumoase, împodobește-ți p]rul, spăl]-te bine cu ap]; ia aminte la copilul care te ține de mân], iubita s] g]seasc] la pieptul ț]u pl]cere: iat] ce se cuvine muritorilor. Ghilgameș nu a luat-o în seam]. Un sistem etic desprins din conștientizarea propriei mortalit]ți și care propunea tr]irea vieții în tov]r]sie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea unei fericiri comune.” Austin subliniaz] faptul c] o teorie consecințialist] cum este utilitarismul este o explicare a tot ceea ce o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant] - și nu o explicare a felului în care agenții ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod prin care un agent poate garanta c] alegerea f]cut] promoveaz] valorile adoptate. Totuși, aceast] replic] din sfera nonconsecințialist] nu reprezint] un argument conving]tor, deoarece presupunerea este fals] în mod explicit. S] revenim la îndr]gostit și la iubita să. Dac] îndr]gostitul își calculeaz] fiecare îmbr]țișare, armonizând-o cu cerințele fericirii generale, nu va exista pl]cere pentru nici una dintre p]rți. O condiție pentru că o îmbr]țișare s] produc] pl]cere este spontaneitatea acesteia, faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și actualilor conchistadori ai Lumii Noi. Așa că, pînă la urmă, din vrăjmășia meteorologică nu mai rămîne decît un nume. De care, ca orice focos îndrăgostit, americanul își aduce aminte cu oarecare nostalgie. Fie și una aspră, pe măsura nurilor fostei iubite. Cînd aceeași răzvrătire a cerului și pămîntul dă peste o Indie, peste o Africă, atunci totul îmbracă hainele cernite ale tragediei și ale marasmului prelungit. De unde și amara concluzie că zonele globului sînt pare-se pe vecie predestinate. Binelui/ Răului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pare a fi, înainte de orice, candoarea. Una autentică. Performanță în a suferi din cauza femeii iubite. Am văzut/am citit mult în materie, dar chinul a doi celebri îndrăgostiți, Benjamin Constant și August Strindberg, este, cred, inegalabil. Ilustrul francez își curta iubita nu alta decît Madame Récamier în cel mai prevenitor stil molieresc. Făcea, cîteodată și o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită, actrița, acaparîndu-i total insomniile și obligîndu-l pe genialul dramaturg să-și consume gelozia nocturnă în metodice și devastatoare acte autosatisfăcute. Ușa barului e dată de perete și prin ea e catapultat un fel de fante de Frumoasa. N-apucă bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gh. P. doi desface pachetele din geantă) Da, d-le, nu-i o hîrtie goală...! Ia să vedem... (citește) Dragii mei prostăvani... Adică cine-s prostăvanii?! Gh. P. doi: Noi doi..., mai mult tu... Gh. P. unu: Ce vorbești! Va să zică iubita mea..., adică nevastă-ta, îmi trimite scrisorele... prin chiar soțul ei... ghici cine-i prostăvanul?! Gh. P. doi: Hai, citește mai departe. Gh. P. unu: Așa... (citind) ...mai întîi, să nu uitați să vă luați pastilele...; apoi nu vă lăcomiți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
noi? Autorul: Păi..., cu voi rămîne așa; voi vă mai amintiți ce am scris eu în ultima paranteză a piesei? Gh. P. unu și Gh. P. doi: Cum să nu! (nu-și amintesc) Stai puțin! (se îndreaptă spre culisa sufleorului) Iubito, dă-ne puțin textul... (se uită amîndoi pe ultima pagină) Uite, da..., aici e ultima paranteză... Autorul: Dă-mi mie textul..., așa; cei doi aduc miniscena în mijlocul scenei (către cei doi), hai, dați-i drumu'; așa, pun cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la gură... (rîd amîndoi) Octav: Mare șmecher mai ești! Groparul: Păi cum credeai! (după o pauză) Domnule, am ales cimitirul pentru că printre morminte, bocete, disperări, scap de frica morții... adică fac un fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici eu nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a groparilor...! Ia stai, poate n-am uitat chiar de tot să fac poezii...!(improvizează) Noi suntem gropari / meșteri de renume / facem gropi adînci / pentru-ntreaga lume.../ Mona: Da ce-i cu veselia asta de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și tu de vorbă cu psihiatrul? Mona: Dar eu nu cred asta. Octav: Dar ce crezi? Mona: Octav, sunt obosită... Dacă m-ar întreba cineva ce e între noi, nu știu dacă i-aș putea spune ce este. Octav: Mona, iubito, eu nu știu bine ce e între mine și...mine... Știi doar că te iubesc... numai că... sunt și eu obosit... n-am energie... nu știu dacă mă înțelegi... Mona: Cum să nu... mă iubești... dar nu mă poți iubi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine zicea șeful ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe verticală... De asta îl chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te dezechilibrează... Octav: Păi ăsta e și rostul lui Ovidiu... Să mă dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
producător de suferință... Octav: Nu-i chiar rău spus... Și nici chiar neadevărat... Și?! Mona: ...Dar ești un producător de suferință pentru ceilalți... Octav: Din dragoste... numai din dragoste... Cum te-aș putea iubi dacă... Mona: Dar mă iubești? Octav: Iubito, nu mă obliga să te trimit la mănăstire... Mona: Nu mă duc, Octav, eu vreau să mă salvez aici, cu tine... (după o pauză) Octav, te rog, înțelege, crede-mă, sînt și eu la capătul puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu mă obliga să te trimit la mănăstire... Mona: Nu mă duc, Octav, eu vreau să mă salvez aici, cu tine... (după o pauză) Octav, te rog, înțelege, crede-mă, sînt și eu la capătul puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mă salvez aici, cu tine... (după o pauză) Octav, te rog, înțelege, crede-mă, sînt și eu la capătul puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
stau sub cruce! Isus nu-mi cere asta! El îmi spune să mă bucur și să mă veselesc! Dar cum să mă veselesc și să fiu fericită? Sub cruce? Nici El n-a fost fericit sub cruce! Octav: Așa e, iubito, n-a fost fericit... Dar asta nu-nseamnă că toată viața Lui n-a mers către cruce... Asta era misiunea Lui... Să ajungă sub cruce... Mona: Bun, dar eu nu sînt Isus...! Nici chiar tu nu ești...! Octav: (trecînd peste
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Doamne...! Scheciuri, Octav, iubitule, scheciuri! Scheciuri de încercare...! Octav: Exact! Actor de încercare...! Numai că, fir-ar să fie, nu știu dacă încerc să trăiesc sau să mor! Aici e comedia! Mona: Ba eu cred că aici e tragedia...! Octav: Iubito, mă tem că n-am stofă nici pentru tragedie, nici pentru comedie! Mona: ...Poate că e chiar adevărat ce spui... numai că prea aduci totul la rampă, Octav... Îți plac aplauzele... Octav: Iar tu ești un spectator prea exigent... prea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios! Hai, groparule, tu dormi? Groparul: Da..., de fapt stau numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pietrele part. măcinat, -ă nom. măcinarea, măcinatul A SE MĂRI Ficatul lui Ion se mărește din cauza alcoolului tranz.: Alcoolul mărește ficatul part. mărit, -ă nom. mărirea, măritul A SE METAMORFOZA Floarea albastră se metamorfozează în femeie tranz.: Ion își metamorfozează iubita într-o floare part. metamorfozat, -ă nom. metamorfozarea A SE MICȘORA Prețul benzinei se micșorează tranz.: Petrom micșorează prețul benzinei part. micșorat, -ă nom. micșorarea, micșoratul A SE MODELA Țesătura se modelează după mâinile utilizatorului tranz.: Ion modelează forme de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
și povestește șederea sa în regatul Morților. Operele romancierilor cu acest subiect abundă. Il putem cita pe Balzac cu al său emoționant Adieu, nuvelă în care un general al Imperiului reconstituie bătălia de la Berezina pentru a încerca să-și vindece iubita care suferă de stres post-traumatic. Putem reciti de asemenea, cu un ochi critic, portretul lui Eylau din Le Colonel Chabert, confruntat cu răceala morții. Unii psihiatri englezi au sugerat chiar, recent, că bătălia de la Waterloo a fost pierdută deoarece mareșalul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sofisticate, precum monokythron-ul, au existat pe mesele nobiliare ale Evului Mediu românesc sau, dacă au fost, au dispărut foarte repede, fără a lăsa vreo urmă. Există însă o altă influență bizantină: gustul pentru mirodeniile provenite din Orient. Acestea, atât de iubite de către bizantini și folosite ca monedă de schimb în comerțul dintre Imperiu și regiunile nordice, care furnizau vite și oi pentru piețele constantinopolitane, nu puteau să nu fi fost prezente la banchetele noastre domnești. Nu trebuie uitat nici faptul că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în „Viața românească” (1953), reprezentată anul următor la Teatrul Național din București. Scrierile sale teatrale - Cerul nu există (1957), Cineva trebuie să moară (1958), Celebrul 702 (1960), Șeful sectorului suflete (1962), Noaptea e un sfetnic bun (1963), Primarul Lunii și iubita sa (1969) ș.a. - au fost tipărite în volume sau puse în scenă la principalele teatre din România, precum și în Italia, Grecia, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Cuba, Ungaria, India, Cipru, Bulgaria, Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]