12,849 matches
-
se putea muta de două trei ori din loc, pentru a gunoi (îngrășa) și alt ogor, cu îngrășământ natural de oi. Ocolul era păzit de 2-3 câini ciobănești, care ajutau și la mânarea oilor pe tarlale. Stâna și ocolul erau luminate de câteva felinare, care ardeau toată noaptea. Prin rotație, ciobanii făceau de serviciu și noaptea, păzind stâna și oile. Ei aveau niște bâte mari de lemn, ce le serveau ca arme de apărare, în caz de atac. Uneori năvăleau lupii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unei toamne calde, bogate și unei ierni blânde, de poveste, cu bunici înțelepți, buni și sfătoși. Scopul vieții trebuie să fie, nu atât o viață lungă și monotonă, prin cenușiul deprimant, ci o viață activă, folositoare, bine întreținută, demnă și luminată de flacăra înțelepciunii. Nu trebuie să ai studii academice, diplome universitare pentru a avea o viață activă la vârsta a treia. Vicisitudinile și mizeriile inerente acestei vârste, pot fi uitate, prin prelungirea gândirii creatoare. Platon, părintele filosofiei, cugeta astfel: "Corpul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și al sănătății. Lenea, plictiseala, generează boala. Lama plugului strălucește când ară. Când stă e roasă de rugină. Așa se întâmplă și-n satul meu. Chipul multor oameni de spirit, cu cât au înaintat în vârstă parcă s-a mai luminat, radiind pace, înțelepciune, moralitate și bunătate. Pamfil Popescu a fost unul din cei mai însemnați intelectuali ai satului, Costișa. După o viață de muncă pe ogorul școlii, sătenii l-au ales în fruntea comunității lor, pentru a le apăra interesele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o liniște absolută, a luat contact cu noul univers fără să se audă nici un țipăt. O voce caldă de femeie, cea a bunicii din partea tatălui a șoptit: "Trebuie să trăiască!". În satul adormit, căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut băiatul factorului, Ion". Tata, când a aflat că este băiat, a lăcrimat de bucurie: "Am un stâlp la bătrânețe!". A crescut în casa părinților și a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vorbească despre această etapă din viața ei. Ca să repar greșeala, iam explicat că iubesc Japonia dimpreună cu oamenii și tradițiile ei. Am observat o lumină în ochii ei după ce i s-au tradus toate acestea. Cu alte cuvinte s-a luminat la față, apoi m-a întrebat ce vreau să știu? I-am mărturisit că am citit „Memoriile unei Gheișe” care mi s-a părut o poveste frumoasă. De aceea doresc să aflu, pe viu, povestea unei Gheișe. Prima întrebare a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
înțelegem multe lucruri care se întâmplă, acum, sub ochii noștri. Textul Testamentului În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștrii moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusești. Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime apoape de a lor cădere. Urmează
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
șterse cuțitul În iarba udă și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau plini de sânge la pământ. Hugo se aplecă asupra cioplitorului. Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-a binelea și clopotele mânăstirii Începuseră să bată pentru slujba de dimineață. Hugo se grăbea. În orice clipă puteau trece alți drumeți. Îl lăsă pe chior să zacă acolo unde murise: „Nimeni nu-l cunoaște și n-are de unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Sfintei Fecioare, avea să-i ajute a se izbăvi de suferință. Zürichul zăcea sub zăpadă. De pe malul lacului pe jumătate Înghețat, Urs ghici unde se afla casa lui, mai Înaltă decât toate celelalte, și se minună că toate geamurile erau luminate. Bancherul dădu pinteni calului și, odată ajuns la poarta cea mare, văzu În curte forfota de slugi. O agitație neobișnuită domnea În locul atât de pașnic de obicei. Descălecă În grabă, aruncând frâul nobilului animal unui servitor, și se repezi În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele. Nu-i ucideți pe Eglord, pe Otto și pe cei de neam nobil. Îi vreau vii pe toți! Se lumina de ziuă. Curtea, conacul, câmpurile de jur Împrejur până departe la marginea pădurii erau roșii de sângele care se amestecase cu zăpada și cu noroiul. Peste tot zăceau trupuri sfârtecate, arme sfărâmate, bucăți de scuturi. Muriseră mare parte dintre oamenii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
erau, totuși, câțiva kilometri. Neavând lumină la bicicletă (dinamul părea blocat), mergeam pe lângă Mircea, ajutându-mă de farul lui. Întunericul profund, pietrele și multele gropi, anulau farmecul cerului, cu puzderia lui de stele luminoase. Până să ajungem la șosea se luminase. În dreapta, Fălticeniul, sub un soare roșu intens, era scăldat în norii care-l aureolau ca într-o poveste. La Băisești, locul în care începea Bucovina, am mâncat pe terasa unui local, afară. Case frumoase și câteva sonde se iviră pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
împreună cu Nicu și, poate asta era explicația. Mă încurajam singur, doar fusesem pe Transfăgărășan, Oituzul n-avea cum fi mai dificil. Cred că, de fapt, "oboseala” bicicletei mă îngrijora. Îndepărtându-mă de oraș, am mâncat în dreptul unei borne kilometrice. Se lumina afară, dar încă era foarte devreme, și vizibilitatea era redusă. Mi se făcuse sete. Căutând apă, îmi ziceam că oameni mai egoiști decât cei de pe acolo, nu cred să mai fie. Nicăieri n-am văzut fântâni. Până la urmă, o femeie
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
se strecura lumina în cămăruța noastră. Cele două geamuri aveau, fiecare, câte două cercevele, prevăzute cu câte trei ochiuri nu mai mari decât un caiet de dictando. Distanța dintre geamuri era de vreo jumătate de metru. Afară începuse să se lumineze mai bine. Caporalul s-a apropiat de primul geam, cel care dădea spre ușa de la intrare; s-a aplecat cu capul de cercevea până când steaua în cinci colțuri fixată pe partea superioară a bonetei militare a atins ochiul de geam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și apropierea momentului transcendental. Pentru ei, numărătoarea inversă începuse de mult, iar acum întreaga arhitectură divină se afla în fața dezintegrării: atomi și molecule, monade cu funcționalitate zero, populând spațiul interstelar și universul infinit: "Înmormântat în astă stea În nopți voi lumina cu ea." (L. Blaga) Adolescenții își debitau acum primele gogoși privind iubirea eternă, precum și iminenta catastrofă cosmică în eventualitatea unei despărțiri, în ciuda asemănării perfecte dintre ei. "...Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mamei. Mama a considerat prezența cuvântului "pute" din propoziția formulată de mine drept o jignire personală, o lipsă de respect față de ea și, în egală măsură, față de cele două ființe dragi aflate în sicriele din fața noastră. Și atunci m-am luminat și eu în interiorul meu și i-am dat dreptate mamei că mi-a aplicat o corecție într-o asemenea manieră "pedagogică". Și astăzi, încă, mă rușinez și mă încriminez că am calificat o stare de fapt printr-o vocabulă de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce spune alt text: Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-Răbdator și mult Milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mă trezesc pe la 4,30 și scriu câteva pagini până pe la 7,30 când plec la serviciu, unde lucrez că psiholog. Nu mai scriu cu stiloul, ci direct pe computer. Îmi beau cafeaua la acea ora când încă nu e lumina afară, în bucătărie, în timp ce scriu. Și îmi permit și o țigară, care e singura, de altfel, pentru toată ziua. Când scriu poezie, se schimbă situația, nu mai am de a face cu disciplină, ci cu încercarea de a observa ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
suntem trecători pe pământ, iar ceea ce facem aici trebuie să adauge un grăunte de frumusețe lumii. A.B.Un gând pentru cititori... M.A.Gândurile pentru cititori ar fi: să iubească viața, să se bucure că pomii înfloresc, că soarele luminează toată Creația dumnezeiască, dar să iubească și literatura, creația împătimiților de Cuvânt. Să-și cinstească părinții și profesorii, adică pe cei care i-au învățat să vorbească și să scrie, dar și pe scriitori, adică pe cei care duc limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
regretații: Nina Cassian Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se că niște boturi de pești și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina lunecîndu-ți pe cornee ca trena unei rochii; pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea de imperativul aripilor. Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât căderea prafului pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet-pe domnu Țurcanu-ca să ne lumineze și să ne scoată din întuneric! Dacă el nu m-ar fi torturat n-aș fi putut scoate putregaiul din mine și aș fi rămas pentru totdeauna în mocirlă și întuneric. Neculai Popa descrie o scenă înspăimântătoare din perioada în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în și pentru Sahaja Yoga. Diana Bujor ne pregătise un program încărcat în vederea asigurării unor condiții optime desfășurării celor două spectacole de a A doua zi: triere afișe, completare texte, decuparea și, în fine, plasarea lor pe stâlpii orașului bine luminat de Primărie... Făcusem imprudența de a-mi exprima dorința să vizitez orașul noaptea și... iată că s-a împlinit! Împreună cu Teo, Diana și încă doi tineri - ale căror nume regret că nu le-am reținut - am lipit afișe și ne-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
semnale, putem lucra vibratoriu asupra respectivilor centri energetici, îi echilibrăm și, astfel, îndepărtăm din fașă cauza suferințelor nemanifestate încă! - Măi, cam seamănă a... poezie ceea ce spui tu! - Doar seamănă; dar să lăsăm... poezia la locul ei! - Fac eforturi să înțeleg! Luminează-mă, te rog! Vrei să spui că dacă simt niște furnicături sau înțepături la... uite: degetul ăsta vinovat uneori de obscenități printre șoferi - mijlociul - înseamnă că mă voi îmbolnăvi de ceva? - Da! De stomac, de exemplu! Sau de ficat... sau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
plăcere asemănătoare aceleea de care tocmai am vorbit când cu joaca prin țărână? - Ba da! Și ce-i cu asta? Mă purifică și ele?! - Nu reprezintă și ele Mama-Natură? - ??? - Vrei să spui ceva și n-aud eu?... - Încep să mă luminez tot mai mult!... Măi, tu faci să mi se aprindă beculețele! Deci, și apa, și aerul, și soarele joacă același rol ca și pământul: purifică! - Da! Ai înțeles bine! Nu degeaba se spune: a face băi de apă sau băi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să înregistrez și acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți, totuși, un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și neobosiți clienții și lăudându-și marfa, cu fețele negre luminate de niște lămpi cu gaz, ale căror flăcări jucăușe vă înveselesc și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze interiorul, adică esența de care vorbim, Spiritul, și să pășim astfel mereu pe aceeași planetă dar, totuși, alta... Oare să ne aducă mai multă satisfacție o viață trăită în lux decât un scaun în această țară sfântă a lui SHIVA
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trebuințele și ambițiile lumești devenind simple erori ale mentalului; abia în lumina învăluitoare a lui SHRI SHIVA înțelegem Maya în care am trăit mult prea mult timp! Atunci ne vom simți inima pătrunsă de iubire absolută, chipurile ni se vor lumina, lumea va veni spre noi, iar noi vom fi instrumentele divine - vom fi devenit sfinți! Și, totuși, cât de simplu poate fi! (Material prezentat la programul public din data de 13 martie 2004, la Brăila). DESPRE DETAȘAREA ÎN IUBIRE. DESPRE
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]