11,720 matches
-
lipseau atât vasele special construite pentru debarcare, cât și experiența și doctrina războiului amfibiu. Practic, pentru Leul de Mare, marina germană pornea de la zero. În perioada interbelică se depuseseră o serie de eforturi pentru experimentarea debarcărilor, dar fără rezultate notabile. Marina a făcut progrese limitate în dezvoltarea vaselor de debarcare odată cu construirea "Pionierlandungsboot 39" (Vasul de Debaracare a Geniștilor 39), un vas autopropulsat cu pescaj redus, care putea să transporte 45 de infanteriști, două vehicule ușoare și 20 t de provizii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
construirea "Pionierlandungsboot 39" (Vasul de Debaracare a Geniștilor 39), un vas autopropulsat cu pescaj redus, care putea să transporte 45 de infanteriști, două vehicule ușoare și 20 t de provizii. La sfârșitul lui septembrie 1940 fuseseră livrate doar două prototipuri Marina a început dezvoltara unui vas capabil să transporte și debarce atât unități mari de infanteriei, cât și tancuri - „Marinefährprahm” cu o capacitate de 200 t. aceste vase de debarcare de mare capacitate nu au fost însă gata pentru Operațiunea Leul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
blindate. Tancurile erau împărțite în patru batalioane boteazate "Panzer-Abteilung" A, B, C și D. În timpul invaziei, urmau să fie alimente cu suficient carburant și cu muniția aferentă pentru o rază de acțiune de 200 km. În urma unui concurs lansat de marina militară, au fost proiectate „poduri grele de debarcare”, niște docuri prefabricate, în mare parte asemănătoarea cu „porturile” Mulberry folosite de aliații din al doilea război mondial în timpul debarcării din Normandia. Aceste docuri au fost proiectate și fabricate de către Krupp Stahlbau
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
serie de platforme interconectate, fiecare lungă de 32 m și sprijinită pe fundul mării de câte patru picioare metalice. Platformele puteau fi ridicate sau coborâte cu vinciuri de mare capacitate, putând astfel să își regleze înălțimea funcție de flux și reflux. Marina germană a comandat opt sisteme complete Krupp, fiecare compus din șase platforme fiecare. Comanda a fost redusă la șase unități în toamna anului 1941, pentru ca până la urmă să fie anulată, după ce a devenit evident că operațiunea de debarcare nu va
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care avea să aducă pe țărmul Angliei 67.000 de infanteriști și a unei divizii aeropurtate de sprijin. Zona de debarcare a fost aleasă cea dintre Rottingdean și Hythe. Marina germană a dorit să se desemneze un front cât mai îngus posibil, care ar fi fost mai ușor de apărat, în opinia marinarilor. Admiralul Raeder dorea ca frontul să se întindă de la Dover la Eastbourne, amintind că tansporturile navale dintre
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Raeder dorea ca frontul să se întindă de la Dover la Eastbourne, amintind că tansporturile navale dintre Cherbourg/Le Havre și Dorset erau expuse atacurilor vaselor britanice cu bazele la Portsmouth și Plymouth. Generalul Halder a respins o asemenea propunere a marinei afirmând că „Din punctul de vedere al forțelor terestre eu o consider ca pe o sinucidere curată, eu aș putea să pun trupele care debarcă de-a dreptul prin mașina de făcut cârnat". Planul de luptă prevedea ca forțele germane
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
dorit, dar și realizabil, în special datorită distanței mici de doar 34 km dintre Franța și Anglia. Din toate aceste motive s-au dat ordine pentru punerea pe poziție a tuturor pieselor grele de artilerie ale armatei terestre și ale marinei de-a lungul coastei franceze, în special la Pas-de-Calais. Această operațiune urma să fie realizată de "Organizația Todt" și a început efectiv pe 22 iulie 1940. Până la începutul lunii august, patru turele rotitoare dotate cu tunuri de 28 cm erau
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții britanici erau conștienți de amenințarea reprezentată de artileria germană care domina Strâmtoarea Dover și, pe 4 septembrie 1940, șeful Marelui stat major al Marinei a semnat un memoriu în care sublinia că dacă germanii „... ar putea să cucerească controlul asupra strâmtorii Dover și să captureze tunurile noastre de apărare, mai apoi, controlând aceste puncte de pe ambele maluri ale strâmtorii, ar putea fi în poziția
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
spațiului aerian, iar coordonarea dintre diferitele ramuri ale forțelor armate lăsa de dorit. În după-amiaza aceleiași zile, Hitler a dat ordinele necesare pentru amânarea invaziei. De asemenea, a ordonat dispersarea flotei de invazie pentru evitarea distrugerii vaselor de către aviația și marina britanice. Amânarea invaziei a conincis cu apariția unor zvonuri cu privire la o tentativa de debarcare germană în jurul datei de 7 septembrie, care ar fi fost respinsă cu mari pierderi pentru atacatori. Au circulat povești cu privire la incendierea unor suprafețe întinse ale apelor
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
găsi Pelicule de film, poate descoperi Obiective, poate colecta Vehicule ascunse, poate găsi Insigne sau poate, pur și simplu, să se plimbe prin oraș și să asculte radioul. Povestea începe cu ofițerul Cole Phelps (Aaron Staton), veteran al United States Marine Corps, decorat pentru Campania din Pacific, la divizia 7 de patrulare Wilshire, acesta fiind membru nou al departamentului de poliție din Los Angeles, California, în anul 1947. El rezolvă cu succes o crimă, alături de partenerul său, ofițerul Ralph Dunn (Rodney
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
Marea parte a jocului este reprezentată de progresul lui Phelps în diferite departamente ale poliției, dar și de decăderea carierei și mariajului acestuia după ce este descoperită relația acestuia cu cântăreața germană Elsa Lichtmann (Erika Heynatz). Când un fost coleg din Marină al lui Phelps este găsit mort, Phelps descoperă că mulți dintre foștii săi colegi au fost omorâți în același fel. După întâlnirea cu un fost camarad, Jack Kelso (Gil McKinney), el realizează că o mare parte din unitatea din care
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
Redevelopment Fund au scăpat, aparent, de pedeapsă, deoarece și ei sunt prezenți la înmormântarea lui Phelps, prezentându-și condoleanțele în memoria polițistului. Elsa este dezgustată și pleacă în timp ce aceștia vorbesc. Într-o scenă retrospectivă, Kelso, Sheldon și ceilalți colegi din Marină sunt arătați cum găsesc o rezervă de morfină pe vasul care îi duce acasă. Sheldon încearcă să-i convingă pe ceilalți să ia morfina și să o vândă pentru a face profit. Cu toate acestea, Kelso refuză, spunând că își
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
capitole recapitulative, "The Fighting Devil Dogs" este cel mai notabil pentru răufăcătorul principal, "Lightning"— care este un super-răufăcător costumat. Există unele speculații că George Lucas s-a inspirat din "Lightning" la crearea personajului Darth Vader. În Singapore, doi locotenenți de marină, Tom Grayson și Frank Corby, descoperă existența amenințării unui terorist mascat numit "Lightning", care folosește arme asemănătoare unor fulgere puternice în planul său de cucerire a lumii. Cu toate acestea, lupta devine personală atunci când "Lightning" anihilează unitatea din care face
The Fighting Devil Dogs () [Corola-website/Science/331259_a_332588]
-
la apel. Reed a fost blocat în San Jose până în februarie, din cauza unor revolte și a confuziei generale. Și-a petrecut timpul vorbind cu alți pionieri și cunoștințe, precum și cu oamenii din San Jose; aceștia au făcut o petiție la Marina Statelor Unite pentru a-i ajuta pe cei rămași la lacul Donner. Două dintre ziarele locale au relatat că membrii grupului cu rachetele de zăpadă au fost nevoiți să recurgă la canibalism, ceea ce a stârnit simpatie pentru persoanele rămase lângă lacul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
oprit. Să fi abandonat cea mai importantă ocazie a carierei lui? Vreme de nouă ani, Carol a condus campanii epuizante împotriva unui inamic mai puțin important, lăsându-i timp lui Petru să-și facă o armată modernă și să creeze marina militară a Rusiei. Rezultatul a fost bătălia hotărâtoare de la Poltava din 28 iunie 1709, când armata suedezilor era înfrântă și mândrul lor rege silit să se refugieze umilit în teritoriile periferice ale Imperiului Otoman. După decesul fratelui ei, regele Carol
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
-bec" „pârâu”). Alte cuvinte de această origine sunt puține, de exemplu "joli" „drăguț” și "duvet" „puf”. Ca influență a vecinătății cu populație flamandă vorbitoare de limba neerlandeză în nordul Franței și în Belgia actuală, se adaugă cuvinte din domeniul pescuitului, marinei și comerțului aduse de olandezi în secolele XVI și XVIII. Astfel de cuvinte sunt "flétan" (numele unei specii de pește), "foc" „foc”, "matelot" și "vrac". Din limbile germanice nordice intră în franceză câteva cuvinte în secolele XVI-XIX: "homard" „homar”, "ski
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
stat italian otoman care a deținut funcția de Mare Vizir timp de patruzeci de zile între 27 octombrie și 5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și general. El este cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz, călcând jurământul otomanilor de a-i cruța viața. El s-a născut ca Scipione Cicala în Genova sau Messina în jurul anului 1545, fiind membru
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
său, viconte (di Cicala), a fost, potrivit lui Stephan Gerlach, un corsar în slujba Spaniei, în timp ce despre mama lui se spune că a fost o turcoaică din Castelnuovo (azi Herceg Novi). Vicontele și fiul său, capturați în Bătălia de la Djerba de către marina otomană în 1560 sau 1561, au fost duși mai întâi la Tripoli (în Africa de Nord) și apoi la Constantinopol. Tatăl a fost răscumpărat din captivitate în timp util și, după ce a trăit pentru un timp la Beyoğlu (Pera), a revenit la
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
Christopher Scott "Chris" Kyle (n. 8 aprilie 1974 − d. 2 februarie 2013) a fost un militar american, lunetist, subofițer al marinei americane „SEAL”. El este cel mai eficient lunetist din istoria militară a Statelor Unite, cu 255 de inamici uciși în timpul Războiului din Irak, dintre care 160 au fost confirmați oficial de Pentagon. În 2009 el a scris bestsellerul autobiografic, "American Sniper
Chris Kyle () [Corola-website/Science/334151_a_335480]
-
din străinătate. Având în vedere aderarea Regatului României la Tripla Alianță, aceste achiziții s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr (pentru puști) și
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
având cinci aparate de tip „Bristol-Coandă” ale Școlii militare de pilotaj de la Cotroceni iar cea de-a doua nouă avioane de tipuri diferite „Bristol-Coandă”, „Bleriot”, „Farman” „Vlaicu”. Până la izbucnirea războiului, numărul avioanelor a ajuns la 29. Programul de dezvoltare a Marinei Militare a prevăzut achiziționare, în perioada 1886-1887, a doisprezece nave noi (trei torpiloare, un crucișător, cinci șalupe de poliție, trei șalupe canoniere) de la firme franceze și britanice, precum și diverse nave de transport și șlepuri produse la Atelierul flotilei din Galați
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de locomotivă de pe Căile Ferate Indiene. A fost adus în Anglia în copilărie, și trimis să învețe la din Stratford-upon-Avon, dar când familia sa a revenit în India, el și-a continuat educația la English College, Simla. După ucenicia din Marina Comercială, Warneford s-a angajat la . La momentul izbucnirii Primului Război Mondial, el se afla în Canada pregătit de a se întoarce în India. Atunci, el și-a schimbat planurile și s-a întors în Marea Britanie, s-a înrolat în Forțele Terestre
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
Marina Sergheevna Abrosimova (în ; n. 10 iunie 1983, Kazan), cunoscută mai mult după numele de scenă (în rusă: МакSим; anterior - Maxi-M) este o cântăreață, compozitoare și producător muzical din Rusia, laureată a premiului MTV Russian Music Awards și a premiului
MakSim () [Corola-website/Science/335150_a_336479]