12,197 matches
-
genera discuții pro și contra. Proiectul: metoda interactivă care constă într-o activitate mai amplă decât investigația. Poate fi individual sau de grup. Începe în clasă, se desfășoară acasă și se încheie în clasă. Lectura anticipativă: metodă folosită în orele narative ample când cu ajutorul elevilor, se poate rezuma prin povestirea orală o acțiune pentru a se trece la lectura unui fragment. Se lecturează primul fragment, apoi se pun întrebări referitoare la cursul evenimentelor. Se formulează ipoteze care sunt notate și apoi
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Popinciuc Flaviana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1167]
-
Pavel Dan decât de Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu. Aceste predispoziții contrare, spre lirism și spre obiectivare, capătă, pe rând, pondere în scrierile sale. La început pregnantă apare tendința către prezentarea poematică, fără a fi ignorate câștigurile atitudinii narative detașate, finalizată în trei dintre textele epice mai ample (În plină zi, Nopți fără somn, Pământ amar), care vor constitui, cu mici modificări, nucleul romanului Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
vitalitatea lumii prezetate (caracterul ei static sau cinetic); b. intensitatea trăirilor ei; c. contrastele acesteia; d. amploarea, profunzimea ei; 25. ce valori sau interese propune (utilul și plăcutul, învățăminte, etc.); 26. caracterul de noutate, de surpriză (1. ieșirea din șabloanele narative, descriptive, prozodice etc; 2. din exprimarea banală, cotidiană; deci o exprimare neobișnuită; etc.); 27. aprecierea operei prin prisma elementelor componente, cât și prin valoarea de ansamblu; 28. „peisajul”, atmosfera operei: de o mareție (vagă) sau nu; sumbre sau luminoase, optimiste
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
regulă, este împerecheată (efectele sunt aceleași); !!! toate acestea țin de muzicalitate Ț în general Ț și de faptul Ț în special Ț că se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de melodie, doina, cântecul bătrânesc etc. Creațiile epice: - au un fir narativ simplu; acțiunea nu se duce pe mai multe planuri; - personajele nu au complexitate psihologică. Creațiile dramatice: - se înscriu mai mult în sfera „recitativului” decât a scenei propriu-zise;„înscenarea” este simplă, dialogul, replica au roluri minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
într-unul sau mai multe conflicte; („este totalitatea acelorași motive, în aceeași succesiune și legătură în care sunt date” Ț B. Tomașevski);subiectul particularizează și individualizează motivele unei opere care se bazează pe narațiune (epică sau dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol, iar firul narativ este o modalitate de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol, iar firul narativ este o modalitate de evidențiere a semnificațiilor artistice; (deci) sunt excluse verbe ca: „a povesti”, „a relata”, „a nara”, „a înfățișa” etc. - subiectul este suportul care susține întregul edificiu al operei; (!!) totuși a prezenta Ț într-un comentariu/ analiză literară
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Deznodământul poate fi: (1) vesel; (2) tragic; (3) optimist; (4) bun; (5) rău; (6) previzibil; etc. MODURI DE EXPUNERE MODUL DE EXPUNERE; MODURILE DE EXPUNERE - felul, maniera în care autorul / naratorul / personajul prezintă realitatea;forme ale prezentării realității: 1. forma narativă, caracteristică genului epic; - se relatează fapte, întâmplări, evenimente, acțiuni, etc. (!!) verbele comentatorului: „a înfățișa”, „a relata”, „a prezenta”, „a expune” etc. - autorul are, de regulă, o atitudine obiectivă, de neidentificare, neparticipare; sau se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj oarecare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
astfel de situație se poate vorbi de o gradație: ascendentă sau descendentă; sau pe fragmente,secvențe; fără a păstra obligatoriu ordinea cronologică; - cele narate pot fi transmise simplu, clar, concis, fără divagații; sau dimpotrivă, mai complicat, cu întreruperi ale firului narativ, reveniri, reluări etc., fraze ample, multe determinări sintactice (atribute, complemente etc.). Ipostazele scriitorului: a. de narator (obiectiv sau subiectiv); b. spectator (activ sau pasiv); c. cronicar al evenimentelor; d. participant la conflict; e. dispersat în mai multe personaje. Ritmul narării
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
frumoasă (prin epitete, metafore, hiperbole, enumerări etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. arta narațiunii, în general; tipul de narațiune, persoana (verbal Ț pronominală) la care se narează; 2. identificarea, definirea și scopul unitățilorb minimale ale narațiunii (teme, motive, subiect, demers narativ etc.); 3. logica acțiunilor; 4. înlănțuirea liniară a evenimentelor, cu sau fără intervenții cronologice; efectul obținut. DESCRIEREA Definiție: Prezentarea, înfățișarea, zugravirea, prin enumerarea detaliilor, aspecte ale realității; scriere sau pasaj dintr-o scriere, în care este înfățișat un aspect, un
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
multe feluri: a. paralela romanescă: - personajele sunt organizate în câteva grupe independente; fiecare dintre ele având destinul său; (!!) destinele lor se intersectează în anumite momente, locuri, situații; - narațiunea este purtată pe mai multe planuri; b. paralelismul de subiect - concomitența desfășurării narative; c. paralelismul de confruntare (sau de comparație). ANTITEZA - este un tip de descriere asemănător cu paralela; deci se pun față în față tot două personaje, idei, fapte, etc.; numai că accentul cade pe deosebirile dintre ele; deci se subliniează elementele
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
caracter de: a. reciprocitate (când vorbim de cointeresarea personajelor); b. replicitate (când se realizează concret mesajul). Replicile (care presupun un emițător și un receptor) pot fi: a. (1) de informare; (2) de solicitare; (3) de confirmare; (4) de recunoaștere; (5) narative; (6) confidențiale; etc. b. verbale sau nonverbale (apar elemente paralingvistice: gesturi, țipete, mimică etc.); c. scurte, medii, lungi (numite tirade) etc.dialogul are rolul de a înviora acțiunea, de a o dinamiza; - scopul său este de a reda întocmai graiul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
expunere, socotindu-l o variantă a dialogului. - este de fapt o replică mai lungă, ce s-a detașat din dialog; - personajul își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
într-o ipostază, când în cealaltă; - el poate să apară, în funcție de talentul autorului dar și de intențiile sale, credibil sau nedemn de încrederea cititorului; - are o perspectivă totală asupra evenimentelor, întâmplărilor etc.; - se poate situa înlăuntru(l) sau în afara spațiului narativ; - are o perspectivă cu un grad variabil de cuprindere și de penetrație în lumea ficțiunii; (!!) atenție deci la ipostaza naratorului; - poate avea o viziune de ansamblu unitară, cu efecte sensibilizatoare asupra cititorului; - asistă sau participă; este implicat sau este neutru
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
șirul întâmplărilor, faptelor, etc.;uneori, intervenția directă a naratorului evidențiează faptul că el urmărește să stabilească direct (dintr-un motiv anume) legătura cu cititorul;alteori, povestește, comenează, se confesează; în alte situații, naratorul este doar un personajpretext al declanșării fluxului narativ; sau face legătura între episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator protagonist. Un bun narator: 1. cunoaște bine evenimentele; 2. are aptitudini de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator protagonist. Un bun narator: 1. cunoaște bine evenimentele; 2. are aptitudini de povestitor (deci are forță narativă); 3. are capacitatea de a surprinde conflictul, forțele care-l declanșează. Alte obiective, de urmărit: 51 1. relația autornarator; narator - alte personaje; naratorreceptor personaj- receptor etc.; 2. relația narator - evenimente relatate (atitudinea față de acestea). PERSONAJUL (!!) personajul - persoana, ființa, eroul care
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
primul vers ori pe parcursul poeziei); de regulă, titlul este alcătuit pe baza invocării naturii, pe baza unei personificări; sau sugerează sentimentul de bază despre care se va vorbi în doină; - deși eminamente lirică, doina trădează genul printr-o oarecare undă narativă; prin câteva verbe genial plasate, ni se conturează o minusculă „poveste”, o motivație a dorului care constituie elementul central esențial din doina respectivă; de aceea i se mai spune adeseori și „cântec povestitor”, „cântec ceremonial”. Tematica doinelor este legată tot
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mod fabulos (elemente fantastice, supranaturale); - reflectă felul de a gândi și de a simți al poporului român; - atât elementele reale, cât și cele fantastice nu sunt decât niște simboluri ale vieții sociale și ale caracterelor omenești; - acțiunea este convențională; schemele narative sunt clasice, liniare, neramificate; - momentele subiectului sunt tipice pentru operele epice (expoziție, intrigă, etc.); - desfășurarea este impusă din afară, de un fel de deus ex machina; - lupta se dă între bine și rău; între pozitiv și negativ; între inteligență și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
atenția ascultătorului); - uneori, se anunță și numele eroului; b. urmează un fel de expoziție sumară; - în care se arată preliminariile întâmplării; - se delimitează destul de vag locul și timpul în care urmează să se desfășoare subiectul; c. desfășurarea acțiunii îmbină relatarea narativă și descriptivă; - portretul eroului, descrierea calului, încleștarea luptei etc. d. deznodământul se atinge cu cât mai puține ocolișuri; - dar asigurând sublinierea primejdiei care îl pândește pe eroul pozitiv (ceea ce sporește interesul dramatic); fără a minimaliza puterea adversarului; - uneori, deznodământul este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
stilistic: - balada este model e simplitate și de rafinament artistic; - îmbinarea meșteșugită a tonului grav cunota umoristică, satirică, sarcastică; ceea ce asigură o bogată paletă și o variație permanentă a atmosferei; o maniestare a necesității de a învinge adversitatea zâmbind; - elementele narative predomină; - digresiunile descriptive sunt rare; pentru că descrierea încetinește ritmul narațiunii sau chiar îl întrerupe; - arta peisajului nu atinge înalte virtuți (adeseori: locuri comune); există însă o artă a tabloului; tabloul este prezent în trecerea de la descriere la narațiune, de fapt
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
acuitate;are o ironie permanentă, afișată direct sau indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală; partea narativă cuprinde povestirea alegorică a faptelor; o acțiune concisă dar dinamică (!! un sensibil fir epic); deci fabula are un caracter de scurtă, concisă narațiune epică; dar și o oarecare orientare de la epic la dramatic; - se remarcă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
afișată direct sau indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală; partea narativă cuprinde povestirea alegorică a faptelor; o acțiune concisă dar dinamică (!! un sensibil fir epic); deci fabula are un caracter de scurtă, concisă narațiune epică; dar și o oarecare orientare de la epic la dramatic; - se remarcă o mare libertate în folosirea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
lui Eugen Barbu, Dumitru Radu Popescu și Fănuș Neagu. Această panoramă a prozei românești postbelice este întregită de prezentarea „romanului problemă” al lui Alexandru Ivasiuc. Comentariul, articulat la text, dar și la context (evoluția prozei românești), se ordonează în jurul structurilor narative și tipologice, făcându-se remarcat și printr-un echilibru între analiză și privirea de sinteză, specific cercetătorului, criticului și istoricului literar L. Discursul interpretativ evită excesele (ca și în monografia consacrată lui Constantin Negruzzi), nu acceptă nici divagația eseistic-impresionistă, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o constituie lirismul de o mare varietate, mergând de la patosul frenetic al participării la viața personajelor până la poezia descrierilor de natură și la duioșia înfățișării figurilor apropiate. O proză poematică, având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
de-acasă” (Biblioteca din vis), „Mai singur cu șase ani/ Nu sunt nimic din ce-am fost” (Exil) ș.a. Registrul liric înregistrează și aici mai multe direcții, meditații poetice precum Sentimentul tragic al existenței, Sacrificiu, Verdict, Înviere alternând cu poeme narative, de aducere-aminte s-ar zice, unde, evitându-se cu obstinație limbajul tradițional, sunt rememorate evenimente și etape parcurse. Exerciții de autocunoaștere, cărțile din exil ale lui S. îi transcriu viața și îi evaluează înfrângerile, dar și refugiul în poezie. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Securitate, dăruit de un prieten din copilărie, „fost și rămas inițiat în intrigile perioadelor pre- și posttotalitare”. Distanțarea de evenimente, alura evocatoare, conștiința că totul s-a petrecut cândva și nu mai poate înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele din urmă romanele în rama unei trilogii, intitulată chiar Trilogia exilului (2002), dând altă greutate episodicului, iar întregului, constituit din fragmente succesive, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]