12,062 matches
-
actualul Novi Pazar. Ulterior, regiunea a făcut parte din mai multe state sârbe, până a fost cucerita de Imperiul Otoman în secolul XV. În perioada ocupației otomane, Sângeacul Novi Pazar făcea parte din Pasalâcul Bosnia, ulterior fiind încorporat în Provincia otomană Kosovo în 1878. Congresul de la Berlin din 1878 a permis garnizoanelor militare austro-ungare să fie plasate în Sandžak unde au rămas până în 1909. În octombrie 1912, Sandžak a fost ocupat de trupele sârbe și muntenegrene în Primul Război Balcanic, iar
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
s-au făcut două madrasăt in Tirana și Shkodra și s-au intensificat eforturile de traducere și publicare de către comunitatea religioasă. Această direcție a fost contestată de doua altele: în primul rând, erau tineri care respingeau islamul asociat cu dominația otomană și propuneau ceea ce Clayer numește “o combinație de Albanism și Vest”, vocea lor cea mai puternică fiind Safet Butka . Pe de altă parte, Baba Ali Tomori, un lider al mișcării Bektash, propune reformarea credinței islamice pentru ca aceasta să supraviețuiască în
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
controlul cruciaților și al mongolilor, apoi sub controlul mamelucilor pentru circa două secole. În această perioadă au avut loc o serie de incendii și restaurări. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului XX. Damascul a fost sub controlul turcilor otomani. La scurt timp după cucerirea orașului aceștia au ordonat restaurarea și redecorarea moscheii. Un incendiu de proporții a avut loc în 1893, fiind nevoie de o nouă restaurare. În timpul mandatului francez în Siria,în 1929, moscheea a suferit o nouă
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
României. Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic (austriecilor) din 1774 ("„de facto”"; iar "„de jure”" în urma convenției dintre turci și austrieci din 26 aprilie/7 mai 1775), când acesta o obținuse prin intermediul mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut, de la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar "„împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din regiune este sortită la noi subjugări, în cele din urmă mulți români ca urmare a politicii de rusificare își pierd limba și identitatea. Între anii 1924 - 1991, orașul servește drept centru administrativ pentru
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
Hoarda de Bugeac a fost o hoardă tătarărească ce a existat de-a lungul secolelor XVI și XVIII în sudul Basarabiei, aflându-se într-o stare de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului Silistra a Imperiului Otoman. O parte din teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari și nogai aduși din stepele nord-caucaziene. Hoarda a atins înflorirea în secolul al XVII-lea, atunci când deasemenea, un număr considerabil de turcici s-
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
bugeaceni, cunoscuți mai târziu sub numele de Tătari dunăreni. Între principatul Moldovei, Creștin pe de-o parte și nogaii musulmani pe de alta au existat un număr mare de conflicte de frontieră, în ciuda faptului că ambele erau vasale ai Imperiului Otoman. Hoarda cutreiera stepele din sudul Moldovei între gurile Nistrului și Dunării, având o populație estimată la 20,000 - 30,000 de persoane. Principala activitate economică a nogailor constituia creșterea vitelor. Profituri mari le aducea comerțul cu prizonieri, de aceea hoarda
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
anii 20 ai secolului al XVII-lea hoarda intră sub suzeranitatea Porții. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, sub presiunea noilor autorități ruse, nogaii au fost reîntorși înapoi în Caucazul de Nord, unii dintre ei devenind muhajiri, alții urmând hotarele otomane care tot mai mult se retrăgeau spre sud, s-au mutat trecând Dunărea, în Dobrogea, în care stapânirea turcă a durat până în 1878.
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
capitala Imperiului Bizantin mari cantități de grâu, miere, ceară, vin, sare, pește și alte produse. Licostomo că un port/colonie nu mai există de la perioada de după 1418 AD, adică de la această parte a Basarabiei istorice a căzut sub controlul Imperiului Otoman. Un alt port/colonie pe Dunăre a fost "Caladda" (astăzi Galați), care, conform unor surse istorice ar deveni genovezi în 1395 AD, si a rămas până în 1445 AD când a căzut sub controlul Principatului Moldovei. În timpul Evului Mediu, Constantă a
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
1416 - d. 14 septembrie 1487), cunoscută și că "Sultană Marija", "Mara Hatun", "Despina Hatun" sau "Amerissa", a fost fiica regelui sârb Đurađ (George) Branković și a Eirenei Kantakouzene. Ea a intrat în haremul sultanului Murad al II-lea al Imperiului Otoman. Coasta situată între Salonic și peninsula Kassandra a fost numită "„Kalamarija”" după ea -- "„Maria cea Bună”." Mara și rudele ei sunt menționați în „"Dell' Imperadori Constantinopolitani"”, un manuscris păstrat în Biblioteca Vaticanului. Documentul este cunoscut și sub numele de „manuscrisul
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
from the Lațe Twelfth Century to the Ottoman Conquest” (1994) de J. V. A. Fine, Grgur a fost numit guvernator al teritoriilor din sudul Șerbiei asociate Casei Branković. El a fost numit de către sultanul Murad al II-lea al Imperiului Otoman în 1439. În aprilie 1441, Grgur a fost acuzat de complot împotriva lui Murad și perioada să de domnie s-a încheiat. El a fost închis în Amasya și i s-au scos ochii la 8 mai 1441. În conformitate cu „Monumenta
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Ultimul pe lista era menționat Lazăr Branković, cel mai mic dintre cei cinci frați. Potrivit lui Fine, Mara a fost logodita cu Murad al II-lea în iunie 1431. Logodna a fost o încercare de a preveni invadarea Șerbiei de către Imperiul Otoman, desi raidurile otomane au continuat periodic. La 4 septembrie 1435, căsătoria a avut loc la Edirne. Zestrea ei a inclus raioanele Dubočica și Toplica. Potrivit cronicii lui George Sphrantzes, Mara s-ar fi întors la părinții ei, atunci când Murad al
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
era menționat Lazăr Branković, cel mai mic dintre cei cinci frați. Potrivit lui Fine, Mara a fost logodita cu Murad al II-lea în iunie 1431. Logodna a fost o încercare de a preveni invadarea Șerbiei de către Imperiul Otoman, desi raidurile otomane au continuat periodic. La 4 septembrie 1435, căsătoria a avut loc la Edirne. Zestrea ei a inclus raioanele Dubočica și Toplica. Potrivit cronicii lui George Sphrantzes, Mara s-ar fi întors la părinții ei, atunci când Murad al II-lea a
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci din Ierusalim, extinse ulterior și la comunitatea din Mănăstirii Athos. După Bătălia pierdută de la Vaslui (Moldova, 1475), Mara a remarcat că aceasta a fost cea mai grea înfrângere a Imperiului Otoman.
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
secolul al XVI-lea - d. 1637) a fost un han puternic al nogailor din Bugeac; el a format prin anul 1603 și a condus, ulterior, Hoarda Nogailor. Fiind un comandant militar și lider politic priceput, el a servit interesele Imperiului Otoman și a fost un dușman important al Uniunii Polono-Lituaniene. El a fost un conducător al hoardelor tătare de la Cetatea Albă, Bugeac și Dobrogea. A atacat teritoriul Uniunii și a luptat de multe ori cu forțele polono-lituaniene în timpul Războaielor Magnaților Moldoveni
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
(în sârbă/croată: "Mahmud-paša Anđelović", chirilic: Махмуд-паша Анђеловић, ; 1420-1474) a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în 1456-1468 și din nou în 1472-1474, scriind poeme persane și turcești sub pseudonimul Adni. El a fost un descendent al bizantinilor Angeloi și s-a nascut creștin, dar a fost răpit pe când era copil de sultan potrivit practicii "devșirme
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul mandatului său el a condus armate și l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii militare. După cucerirea otomană a Tesaliei în 1394, conducătorii din familia Angeloi Philanthropenoi s-au refugiat. Nepoții fie ai lui Alexios, fie ai lui Manuel, au fost și fratele său Mihailo Anđelović. El ar putea fi fost înrudit și cu nobilii Alessio și Peter
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
său Mihailo Anđelović. El ar putea fi fost înrudit și cu nobilii Alessio și Peter Spâni prin Alexios al III-lea Angelos, care a fost probabil strămoșul lor. Deși sursele contemporane bizantine și Ibn Kemal îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
care a fost probabil strămoșul lor. Deși sursele contemporane bizantine și Ibn Kemal îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el a fost capturat de
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el a fost capturat de călăreții sultanului Murad al II-lea, în timp ce călătorea cu mama sa de la Novo
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el a fost capturat de călăreții sultanului Murad al II-lea, în timp ce călătorea cu mama sa de la Novo Brdo la Smederevo. A fost
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el a fost capturat de călăreții sultanului Murad al II-lea, în timp ce călătorea cu mama sa de la Novo Brdo la Smederevo. A fost crescut că musulman în conformitate cu
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
al II-lea, în timp ce călătorea cu mama sa de la Novo Brdo la Smederevo. A fost crescut că musulman în conformitate cu practică din acea vreme. Fratele său Mihail Angelovic a rămas în Șerbia, dar el ar fi avansat rapid în rândurile birocrației otomane. Mama lor s-a mutat la Istanbul, rămânând în același timp creștină; ea a fost favorizată și i s-a acordat o proprietate funciară de către sultan. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
al Imperiului Bizantin. Mahmud a negociat predarea orașului Trapezunt, împreună cu trezorierul sau, savantul George Amiroutzes, care era și vărul sau. În 1463 Mahmud a condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese reînnoit. El l-a capturat pe regele bosniac, Stephen Tomašević, la Ključ, si a obținut de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović l-a însoțit pe Mahomed al II-lea, când acesta din urmă a atacat Albania
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]