14,286 matches
-
fără două minute parchez mașina în fața blocului. Când intrăm în casă, afară e bombardament în toată regula. Scot șampania din frigider și apuc două pahare. Ieșim pe balcon și ne uităm la culorile care zboară pe cer. Mă lupt un pic cu dopul sticlei, apoi torn în pahare. La mulți ani. O iau în brațe și-o pup. Reportaj Îmi iau bicicleta și ies din cameră. Afară e soare. Se aude un bubuit îndepărtat. Ritmic. Trei bătăi pe secundă. Zona în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nervi. Lovește cu pumnul în scheletul aparatului, care vibrează din toate încheieturile, dar se ține tare. Oliver se îndepărtează din raza de acțiune a utilajului. Mă uit la ceasul de pe ecranul digital. Douăzeci de minute. Sunt bine. Am transpirat un pic, dar am bandana pe cap, coafura rezistă. Oliver s-a refugiat în capătul sălii, se preface interesat de un aparat pentru abdominali. Ferdinand își scoate telefonul și merge spre un perete îmbrăcat în oglinzi. Cu mâna stângă ține telefonul la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
s-a eliberat locația. Hai să trăiești, Boss-Șerif. Câteva secunde nu mai aud decât zgomotul mașinilor care trec prin noroiul înghețat. Probabil că omul a luat-o în altă direcție. Mă opresc, mă las pe vine și-mi fac un pic de lucru cu șiretul bocancului stâng. Aud pași în spatele meu, prin zăpadă. Scârț, scârț. Hai, mă, fetița. Când trece pe lângă mine, strâng tare de șireturi, apoi mă ridic și merg după el. Hai, mă, drăguța. Hai, te roagă pretenu tău
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cunde, ține materialul cu grijă, mi-l în tin de puțin ca să-l pipăi. Mm? Pune mâna. ăsta e un cort. Adică se face cort. Știu ce-o să zici. La ce mi trebuie cort dacă vine? Ia judecă tu un pic. Gândește-te la cenușa aia radioactivă care o să cadă din cer. Mm? Păi io-mi desfac cortul, mă bag la adăpost și gata. ăia toți din jurul meu or să fie scheleți cât ai zice apocalipsă. Eu stau sub foicica asta
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe canapea. Uneori mă simt de parcă nici n-aș exista. Măturica tace. Îmi închid laptopul, fără să fac zgomot. Perucă își mută privirea spre următoarea victimă. Sâni mari, privire languroasă. Și o aluniță mică pe obrazul stâng. Se foiește un pic în scaun. La mine e exact pe dos. Mă simt folosită. Parcă aș trăi cu un om de grotă. Dacă ar fi după el, n-am mai ieși din casă, probabil că ar fi în stare să facă sex continuu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai mângâi cinci minute. Și iar mă opresc. Și el iar zice: hai mai mângâie-mă puțin. Și tot așa. După vreo oră eram deja obosită, mă durea mușchiul ăsta de la umăr. Și mă opresc. Eram hotărâtă să dorm un pic. Și-l aud cum zice, încet și clar: mângâie-mă-n paștele mă-tii, că te bat de te las lată. Am început să-l mângâi ca o apucată. Îmi bătea inima rău de tot. Cred că l-am mângâiat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în timp ce ochii ei se întorc la ecranul magic. Buzele i se deschid și dinții mușcă din coaja neagră. Voluptate maximă. Acum peisajul s-a îmbunătățit considerabil. Printre zeci de steluțe mov, se zăresc două semințe de floarea-soarelui. Mă frec un pic la ochi (sunt cam obosit) și hotărăsc că am spionat destul. Ajunge. Privirea mea se plimbă zece secunde prin restaurant. Corporatiști, maneliști și câțiva triști. Mă-ntorc la Steaua Sus-Răsare. (E numele ei indian, dar ea habar n-are.) Prind
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
foile. Coborâm și prindem viteză. Aerul e bun și ploaia fină ne mângâie fețele. Văd că drumul continuă în linie dreaptă, fără nici o șerpuire. E chiar pustiu. Poate că italienii stau duminica doar în casă. Hai să mai mergem un pic. E prea mișto. Avem toată șoseaua numai pentru noi. Ajungem în Pianiga. Ea intră într-o biserică, iese peste un minut. Hai să mergem drept înainte, să nu ne rătăcim la întoarcere. Mai poți? Dă din cap că da. Pedalăm
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fost în România, O gașcă mică de ortaci ce au instaurat sclavia, Ei se vor confunda mereu cu oamenii de bine, Numiți și neocomuniști și fără de rușine. Nu-i întrebați ce vor aici, căci știe toată țara, Că doar un pic dacă greșiți ați încasat cafteala. Să se aplece la pământ golanii toți, da toți, Când trece "domnul" iar pe aici să îi găsească morți. Ei vor salam, nu libertate și nici schimbări de formă, Vor securiștii înapoi, și-n toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
aceea nu am reușit să mă amărăsc niciodată. Sunt foarte mândră de asta. Sunt foarte mândră că m-am păstrat așa, inclusiv când am ajuns pe culmile culmilor și am cunoscut tot felul de expresii ale prefăcătoriei umane. Stați un pic. Mie mi se pare, din sutele de artiști mari pe care i-am întâlnit, că simplitatea frumoasă este una dintre trăsăturile care vă unesc pe toți! Poate că da. Poate că, de la un anumit nivel, redevenim cu toții oameni, nu măști
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
iar soțul meu, Dolfi, cu BMW-ul mare. și am condus mult în Franța, pe vremea când eram Madame Bondeville. și în Paris, dar mai ales când mă aruncam până la țară sau dădeam o fugă până la Monte Carlo, pentru un pic de odihnă. Nu am fost însă ahtiată nici după condus, nici după ideea de mașină. Fiind capricorn însă, nu am vrut să mă lipsesc, nici aici, de un drept al meu! Unde mergeați la țară? — La vreo optzeci de kilometri
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
întors în țară Ludi și cu mine, ne-am pus cu burta pe carte, cu ajutorul doamnei Gerda ăsoția lui), apoi, bine pregătiți, n-am să uit niciodată Clujul, care ne-a pus la dispoziție două spectacole, ca să ne rodăm un pic. — Învățați ușor? — Teribil de repede. Am o pregătire tehnică bună, și vocală, și pe partea de solfegiu, armonie, contrapunct, pe care le-am studiat serios în Conservator. Prind foarte repede muzica. Cred că, pentru toți cântăreții, partea cea mai grea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de treabă și să nu încurc pe altcineva! și azi intru în teatru și, de multe ori, se întâmplă să fiu prima! Atunci mă enervez și îmi zic: "De patruzeci și cinci de ani nu ai învățat să vii un pic mai târziu, că nu se oprește Pământul în loc!" — Cât de devreme ajungeți? — Cu cel puțin două ore înainte de spectacol, întotdeauna. — și cum le treceți? — În primul rând, tai orice legătură cu exteriorul. — Cum faceți asta? — E ca o barieră pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Dumnezeu, multă, bună, frumoasă! Dalila hors commun. — Dvs. sunteți mezzosoprană sau falcon? — Sunt mezzo pur. Am făcut însă multe roluri ambigue. — Cuniza din Oberto, Conte di San Bonifacio? — Nu, nici o problemă... Prima operă a lui Verdi. Dacă ești atent un pic, auzi câteva fraze din Rigoletto, câteva din Trubadurul, câteva din Traviata... Se pare că în mintea lui se cristalizaseră niște idei. Rolul are coloratură, l-am lucrat mult. — Am lăsat la urmă Carmen. — Puiule, îți dai seama că, pentru mine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
conservatoare și viață sănătoasă, eu cântam la Hârlău și la Podu Iloaiei pentru alegerile unui singur partid! Ce pâine am mâncat eu în acei ani? Anii ăia nu interesează pe nimeni aici, cum mi i-am mâncat. — Ați ajuns un pic târziu în Occident? — Totul e relativ. Pot să îți spun însă un lucru și să nu mă suspectezi de laudă de sine: când am venit, eram trăsnet! Eram în cel mai bun moment posibil. Nu mergem să mâncăm o supă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mulți ani, el începuse cu mine la Toulouse, în 1972, în Don Carlo. După atâția eroi burtoși, în sfârșit vedeam adevăratul Infante al Spaniei! Era frumos, glas strălucitor, cânta ca un zeu. Atunci l-am întrebat: "José, nu e un pic cam mult să te bagi în rolul ăsta păcătos?" " A, anul ăsta am debutat în nouă opere!" "Fii atent, că ești tânăr și ai talent. Te vor stoarce ca o lămâie, apoi te vor arunca. Ai grijă, că sunt un
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cam mult să te bagi în rolul ăsta păcătos?" " A, anul ăsta am debutat în nouă opere!" "Fii atent, că ești tânăr și ai talent. Te vor stoarce ca o lămâie, apoi te vor arunca. Ai grijă, că sunt un pic mai mărișoară" și s-a ținut tare și mereu în formă. — V-ați întâlnit la Scala, tot în Don Carlo, în stagiunea bicentenară... — Mamă, Doamne, cum a fost atunci! știi că, pentru Don Carlo, am citit ca nebuna cărțoaie întregi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
avea suporterii ei, aceiași peste tot. Era faimoasă pentru asta. Oricum, eu am considerat mereu claca necesară, un parfum de altădată. Acum, te uiți, aplaudă unde nu trebuie sau, exact atunci când ar trebui să intervină și să dea artistului un pic de elan, stau ca momâile. E suficient să existe doi care să înceapă aplauzele, că după aceea se lansează toți. Asta făcea claca. Simt în Viorica o nostalgie cu totul specială cu privire la spectacolele de la Scala. Între 1971 și 1980, mezzosoprana
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la Bologna - unde s-a cântat prima dată Wagner în Italia, pentru că este o regiune foarte bogată, nu are a face că e plină de comuniști - și aveam un șofer care, imediat după spectacol, mă aștepta să mă întind un pic în cabină, apoi mă lua, așa machiată cum eram și mă ducea acasă, la Milano. Eram acolo pentru un recital de pian, cu Maurizio Arena, Carlo Bini și Leo Nucci. Într-o seară, mă sună Jacques Karpo, directorul Operei din
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
acolo. Zic: "Bine, Jacques, dar habar n-am ce zboruri găsesc până la tine!" Dragă, nu aveam altă posibilitate decât să iau de la Milano un avion care venea de la Moscova. Reușesc să urc în avion, ba chiar să mă relaxez un pic - un fel de yoga a mea - între toată veselia aia rusească din jur, de la aeroport iau un taxi direct la teatru și... reușesc să intru chiar și în costumele solistei care ar fi trebuit să cânte în locul meu. Noroc că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
spus nimic despre Trubadurul, cu Eva Marton, Ermanno Mauro și Sherrill Milnes. Dirija Zubin Mehta. — A, să vezi! Nu repetasem cu Maestrul, pentru că a trebuit să plec nu știu unde și, în ultimul moment, mă cheamă, că vrea să mă acompanieze un pic. Îmi spune: Îmi pare foarte rău, dar aveți de cântat o pagină în plus, pe care nu am cum s-o mai scot din orchestră acum". Mi a dat-o și am învățat-o până când am intrat în scenă, iar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
prinși în vârtejul de neoprit al vieții moderne. Acest fapt se traduce prin a cânta prea mult, titluri în drăznețe și poate nerecomandabile, în prea puțin timp. Odată ce a pornit pe o cale repertorială dificilă și, după părerea mea, un pic aventuroasă ăîn comparație cu mijloacele sale de mezzosoprană acută), Cortez a trebuit să facă uneori față unei culori câteodată ambigue, unui timbru pe alocuri deteriorat de un vibrato prea strâns, unei emisii din când în când aspre, în sfârșit, unui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
se schimbase. și acum mă așteaptă coșul ăla... Trac am, ca toată lumea, dar fără să mă anihileze, pentru că tracul distructiv e crimă! În general, tracul te încarcă, te umple de adrenalină până începi, apoi îl uiți. Dorm mai mult un pic, fac vocalize, alimentația e foarte importantă. Prânzul e mai târziu. Sunt alții care mănâncă și înainte, și în timpul, și după spectacol. Unii mănâncă un pui întreg, alții o friptură de vită cât casa, sunt unii care vin cu termosul de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
morți!" — Era și o apariție... Ce spui tu? Se îngrijea, când făcea Trubadurul trebuia mereu să aibă cămașa descheiată până la buric, să i se vadă bărbăția! Nu sunt sigură dacă, atunci când am filmat opera, nu și-a mai lipit un pic de păr în plus... Avea acutele în buzunar. Cel mai sigur pe acute! Foarte cocoș... Stăteam în cel mai bun hotel din Berlinul de Est, trebuia să te scoli la cinci dimineața și să mergi nu știu câți kilometri ca să prinzi o
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
stejar uriaș. Cum să faci scena cu acel copac în mijloc? După multă chibzuință, ne-am hotărât să o facem în jurul copacului. Ce operă să pui așa? Am căzut de acord pentru Orfeu și Euridice de Gluck. Puține personaje, un pic de balet... Maestrul Zedda și orchestra stăteau într-un colț. Una peste alta, eu am fost la baza deschiderii acestui festival. Succes foarte mare! S-au hotărât ca, în anul următor, să facem Tancredi, tot în jurul copacului. Nimeni nu îndrăznea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]