12,784 matches
-
poate trece. Din punctul de vedere al mecanicii cuantice, particula se comportă altfel. În primul rând, chiar pentru W>U există o probabilitate diferită de zero ca particula să fie reflectată. În al doilea rând, pentru W0</sub> există o probabilitate diferită de zero ca particula să treacă prin "barieră" și să ajungă în domeniul "X>l". O astfel de comportare a microparticulelor, imposibil de explicat din punct de vedere clasic, rezultă direct din ecuația lui Schrodinger. Se consideră cazul W0
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
lui ψ și ψ' rezultă: adică: Raportul pătratelor modulelor amplitudinilor undelor reflectatat și incidenta, Raportul pătratelor modulelor amplitudinilor undelor trecuta de bariera, respectiv incidenta, Rezolvând sistemul de ecuații, pentru coeficientul de trecere se obține: Această relație arată că există o probabilitate anumită ca dintr-un număr de particule care întâlnesc o barieră de potențial, o parte să treacă prin barieră ca printr-un tunel, de unde și denumirea de efect tunel. Efectul tunel e important pentru fenomene ca radioactivitate, cataliza enzimatică.
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
apariției unui anumit rezultat (raportul dintre numărul experimentelor în care apare rezultatul și numărul tuturor experimentelor efectuate) este aproximativ același, oscilând în jurul unui număr constant. Dacă acest lucru se întâmplă, atunci unui eveniment dat îi putem asocia un număr, anume probabilitatea sa. Această legătură între structura unui câmp de evenimente și număr este o reflectare în matematică a transferului calității în cantitate. Problema convertirii în număr a unui câmp de evenimente revine la a defini o funcție numerică pe această structură
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
cantitate. Problema convertirii în număr a unui câmp de evenimente revine la a defini o funcție numerică pe această structură, care să fie o măsură a posibilităților de realizare a evenimentelor. Realizarea unui eveniment fiind probabilă, această funcție se numește probabilitate. Începuturile teoriei probabilităților sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
în număr a unui câmp de evenimente revine la a defini o funcție numerică pe această structură, care să fie o măsură a posibilităților de realizare a evenimentelor. Realizarea unui eveniment fiind probabilă, această funcție se numește probabilitate. Începuturile teoriei probabilităților sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc sunt legate de
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
măsură a posibilităților de realizare a evenimentelor. Realizarea unui eveniment fiind probabilă, această funcție se numește probabilitate. Începuturile teoriei probabilităților sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc sunt legate de matematicienii: Abraham Moivre, Pierre-Simon Laplace, Carl Friedrich Gauss, Simon-Denis Poisson, Pafnuti Lvovici Cebîșev, Andrei Andreevici Markov în secolul XIX, iar în
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
Realizarea unui eveniment fiind probabilă, această funcție se numește probabilitate. Începuturile teoriei probabilităților sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc sunt legate de matematicienii: Abraham Moivre, Pierre-Simon Laplace, Carl Friedrich Gauss, Simon-Denis Poisson, Pafnuti Lvovici Cebîșev, Andrei Andreevici Markov în secolul XIX, iar în secolul al XX-lea Andrei Nikolaevici Kolmogorov
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
7" la un zar; c) aleator - evenimentul apariției feței "3" la un zar. În cazul unui număr n suficient de mare de experimente în care evenimentul E apare de m ori, frecvența relativă m/n poate fi socotită ca valoarea probabilităților. Această valoare se numește probabilitatea (statistică a) evenimentului E și se notează P(E); formula 3. Probabilitatea reuniunii unui număr de evenimente incompatibile este egală cu suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
aleator - evenimentul apariției feței "3" la un zar. În cazul unui număr n suficient de mare de experimente în care evenimentul E apare de m ori, frecvența relativă m/n poate fi socotită ca valoarea probabilităților. Această valoare se numește probabilitatea (statistică a) evenimentului E și se notează P(E); formula 3. Probabilitatea reuniunii unui număr de evenimente incompatibile este egală cu suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
număr n suficient de mare de experimente în care evenimentul E apare de m ori, frecvența relativă m/n poate fi socotită ca valoarea probabilităților. Această valoare se numește probabilitatea (statistică a) evenimentului E și se notează P(E); formula 3. Probabilitatea reuniunii unui număr de evenimente incompatibile este egală cu suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
apare de m ori, frecvența relativă m/n poate fi socotită ca valoarea probabilităților. Această valoare se numește probabilitatea (statistică a) evenimentului E și se notează P(E); formula 3. Probabilitatea reuniunii unui număr de evenimente incompatibile este egală cu suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
este egală cu suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S P(S)=1. Axioma 3. Dacă evenimentele Eformula 10, Eformula 27 sunt incompatibile două câte două, atunci P(Eformula 4Eformula 5... formula 8Eformula 27)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+...+P(Eformula 27) Axioma de adunare extinsă. Dacă apariția unui eveniment
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S P(S)=1. Axioma 3. Dacă evenimentele Eformula 10, Eformula 27 sunt incompatibile două câte două, atunci P(Eformula 4Eformula 5... formula 8Eformula 27)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+...+P(Eformula 27) Axioma de adunare extinsă. Dacă apariția unui eveniment E echivalentă cu apariția unui
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
aceleași condiții. Variabila aleatoare discretă: poate lua un număr finit de valori. Variabila aleatoare continuă: poate lua un număr infinit de valori. Repartiția: mulțimea, a cărei elemente sunt perechile formate din valorile pe care poate să le ia variabila și probabilitatea corespunzătoare. Variabila aleatoare X ce ia valorile xformula 48 și probabilitățile corespunzătoare pformula 48 formula 50 = formula 51 Variabila continuă X și f(x) - densitatea de repartiție continuă formula 50 = formula 53 Valoarea medie a sumei a două variabile aleatoare este egală cu suma valorilor medii
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
de valori. Variabila aleatoare continuă: poate lua un număr infinit de valori. Repartiția: mulțimea, a cărei elemente sunt perechile formate din valorile pe care poate să le ia variabila și probabilitatea corespunzătoare. Variabila aleatoare X ce ia valorile xformula 48 și probabilitățile corespunzătoare pformula 48 formula 50 = formula 51 Variabila continuă X și f(x) - densitatea de repartiție continuă formula 50 = formula 53 Valoarea medie a sumei a două variabile aleatoare este egală cu suma valorilor medii a celor două variabile aleatoare M(Z)=M(X)+M
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
este egală cu produsul valorilor medii ale variabilelor aleatoare M(Z)=M(X)×M(Y). Dispersia σ² sau D(x) este o măsură pentru devierea de la medie. Se obține prin însumarea produselor dintre pătratul devierii de la medie (xformula 48 - μ) și probabilitatea corespunzătoare. formula 55 Dispersia σ² sau D(x) este o măsură pentru devierea de la medie. Se obține prin integrarea de la - ∞ la + ∞ a produsului dintre pătratul abaterii de la medie (x-μ) și densitatea de repartiție f(x). formula 56 Dispersia unei sume de două
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
de repartiție f(x). formula 56 Dispersia unei sume de două variabile aleatoare independente este egală cu suma dispersiilor celor două variabile σformula 11²=σformula 58²+σformula 59² Fie X o variabilă discretă sau continuă cu valorile x, valoare medie μ și dispersia σ². Probabilitatea ca modulul diferenței (x-μ) să fie mai mare sau egal cu un număr oarecare ε>0 este mai mică sau egală cu câtul dintre dispersia σ² și pătratul lui ε. formula 60 Probabilitatea ca modulul diferenței dintre frecvența relativă a evenimentului
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
valorile x, valoare medie μ și dispersia σ². Probabilitatea ca modulul diferenței (x-μ) să fie mai mare sau egal cu un număr oarecare ε>0 este mai mică sau egală cu câtul dintre dispersia σ² și pătratul lui ε. formula 60 Probabilitatea ca modulul diferenței dintre frecvența relativă a evenimentului E în cazul a n experimente (n suficient de mare) și probabilitatea p a evenimentului E să fie mai mic ca ε pozitiv, arbitrar de mic e aproximativ egală cu unu. formula 61
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
un număr oarecare ε>0 este mai mică sau egală cu câtul dintre dispersia σ² și pătratul lui ε. formula 60 Probabilitatea ca modulul diferenței dintre frecvența relativă a evenimentului E în cazul a n experimente (n suficient de mare) și probabilitatea p a evenimentului E să fie mai mic ca ε pozitiv, arbitrar de mic e aproximativ egală cu unu. formula 61 Probabilitatea ca modulul diferenței dintre media aritmetică A a valorilor medii a n variabile aleatoare independente (n suficient de mare
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
ca modulul diferenței dintre frecvența relativă a evenimentului E în cazul a n experimente (n suficient de mare) și probabilitatea p a evenimentului E să fie mai mic ca ε pozitiv, arbitrar de mic e aproximativ egală cu unu. formula 61 Probabilitatea ca modulul diferenței dintre media aritmetică A a valorilor medii a n variabile aleatoare independente (n suficient de mare) și media aritmetică a variabilelor aleatoare să fie mai mică decât ε e aproximativ egală cu unu. formula 62. Este asemănătoare cu
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
Este asemănătoare cu cea binomială, deosebindu-se prin faptul că n poate fi foarte mare (n-> ∞) și p foarte mic (p->0). Cu ajutorul substituției λ=(x-μ)/σ și se face pentru a înlesni calculele. formula 69 Unde n reprezintă experimentele, p probabilitatea ca E să apară și q=1-p probabilitatea ca E să nu apară. formula 70 Dacă variabilele aleatoare independente două câte două xformula 10, xformula 11, ..., xformula 27 au aceeași repartiție și dacă μ=M(xformula 27) și σ²=Δ²(xformula 27)>0 atunci variabila aleatoare
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
faptul că n poate fi foarte mare (n-> ∞) și p foarte mic (p->0). Cu ajutorul substituției λ=(x-μ)/σ și se face pentru a înlesni calculele. formula 69 Unde n reprezintă experimentele, p probabilitatea ca E să apară și q=1-p probabilitatea ca E să nu apară. formula 70 Dacă variabilele aleatoare independente două câte două xformula 10, xformula 11, ..., xformula 27 au aceeași repartiție și dacă μ=M(xformula 27) și σ²=Δ²(xformula 27)>0 atunci variabila aleatoare <math>\frac
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
și 100 de 1000. Creșterea educației schimbă această estimare cu una liniară (poziționarea lui 1000 de 10x mai departe), în anumite circumstanțe, în timp ce logaritmii sunt utilizați atunci atunci când numerele de reprezentat sunt dificil de marcat liniar. Logaritmii apar în teoria probabilităților: legea numerelor mari dictează că, pentru o aruncare a monedei, când numărul de aruncări tinde la infinit, proporția observată a apariției unei fețe tinde la jumătate. Fluctuațiile acestei proporții în jurul jumătății sunt descrise de . Logaritmii apar și în . Când logaritmul
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
oarecare. În termodinamica statistică, entropia "S" a unui sistem fizic este definită ca Suma este peste toate stările posibile "i" ale sistemului în cauză, cum ar fi pozițiile particulelor de gaz într-un recipient. Mai mult decât atât, "p" este probabilitatea că starea să "nu" fie atinsă și "k" este constanta Boltzmann. În mod similar, entropia în teoria informației măsoară cantitatea de informație. Dacă destinatarul unui mesaj poate aștepta oricare din "N" mesaje posibile, cu egală probabilitate, atunci cantitatea de informație
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
decât atât, "p" este probabilitatea că starea să "nu" fie atinsă și "k" este constanta Boltzmann. În mod similar, entropia în teoria informației măsoară cantitatea de informație. Dacă destinatarul unui mesaj poate aștepta oricare din "N" mesaje posibile, cu egală probabilitate, atunci cantitatea de informație transmisă printr-un singur astfel de mesaj este cuantificată ca log("N") biți. Logaritmii apar în definițiile fractalilor. Fractalii sunt obiecte geometrice : părțile de mici dimensiuni reproduc, cel puțin aproximativ, întreaga structură globală. (foto) poate fi
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]