11,520 matches
-
categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
aș bucura să o primesc înapoi... Și tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor care veneau adesea pe neașteptate) vorbeam în cea mai mare parte a timpului în rusește, ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun”. Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nici de o savantă îmbinare de cuvinte. Nu! Căci ale lui Hugo fuseseră mai întâi deformate în istorisirea îndepărtată a Charlottei, apoi în rezumatul meu. Deci, de două ori trădate... Și, totuși, ecoul acelei povestiri atât de simple, de fapt, relatate la mii de kilometri de locul în care se înfiripase, izbutise să-i stoarcă lacrimi unui tânăr sălbatic și să-l împingă, gol, în zăpadă. În taină, mă mândream că făcusem să sclipească o scânteie din strălucirea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumii naturale și sociale, timp Îndepărtat, personaje cu puteri fabuloase), atitudinea membrilor comunității față de acest conținut considerat adevărat și sacru (credința sau adeziunea nereflectată) și relațiile dintre mit și ritual (sau alte manifestări simbolice). Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc În timpul primordial, În locul fabulos al Începuturilor ș...ț. Mitul este Întotdeauna o povestire a unei creații: el arată cum ceva a fost produs, a Început să existe. (M. Eliade, 1966, pp. 1133-1134; pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a tot ceea ce există acum. În consecință, mitul funcționează ca un model pentru activitatea umană, pentru societate, Înțelepciune, cunoaștere. (K. Van Bolle, 1987, p. 261) Mitul este o narațiune sacră, transmisă oral de la o generație la alta, o narațiune care relatează cum lumea și omul au ajuns să aibă forma lor actuală. (A. Dundes, 1967, p. 117) Mitul este, mai Întâi, o povestire. În al doilea rând, el este o povestire care are legătură cu sacrul, În sensul lui Durkheim, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răspunde la Întrebările participanților la ritual) sau foarte profunde. În transă, el poate rămâne imobil sau poate avea gesturi convulsive ca expresie a acțiunilor sale din lumea spiritelor. De asemenea, pentru transele profunde, șamanul este asistat de un ajutor care relatează traseul său din lumea spiritelor. În timpul transei, șamanul poate acționa singur sau poate deveni obiectul acțiunii spiritelor (este posedat de spirite, care Îi transmit soluția pentru rezolvarea situației). La trezirea din transă, șamanul, epuizat, se retrage În spațiul său. Cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane, dar sensul este clar: divinitățile se nasc din substanța Însăși a zeului suprem (M. Eliade, 1981, pp. 91-92). Mitul central al lui Indra, de altfel, cel mai important mit al Rig Vedei, relatează lupta victorioasă a acestuia Împotriva lui Vrta, balaurul uriaș care Închidea apele În adâncul muntelui. Întărit de some, Indra doboară șarpele cu temutul său vajra (fulgerul), Îi crapă țeasta și eliberează apele, care se Îndreaptă spre mare „asemeni unor turme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul nuvelei Două loturi se impune cu ușurință ca hipotext în acest fragment: Dacă nu m-aș teme de qui-pro-quo-uri, ca și de alte elemente care pot părea artificiale într-o povestire, aș relata imediat în ce condiții am devenit unul dintre prea puținii muritori care, atunci când din întâmplare le cade în mână Life-ul, nu privesc coperta a patra ca pe o simplă reclamă, ci ca pe o poză în care recunosc o persoană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parte îngrijorat și dezgustat de "nimicul" și "mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit de proza sa "aforistică" ce tinde să ilustreze idealul caragialian al maximei concentrări: "Să știi să vezi și să știi să relatezi în puține cuvinte."13 În consecință, amendează sarcastic talentul amicului Țoncu (Mircea Horia Simionescu), despre care notează că "atunci când se așează la masa de scris, face proză cum alții taie lemne"14, neezitând să susțină sentențios: Când va ști să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nord vestul continentului, Întocmește o hartă a țărmului pe o distanță de 800 km și descoperă lângă coastă un grup de insule mici, pe care le va numi „Arhipelagul Dampier”. Dezamăgit de cele văzute, ca și predecesorii olandezi,va relata la Întoarcere: „Pământul, format dintr-un sol nisipos, sărac În apă, izbutește totuși să hrănească diferiți copaci. Aceștia nu sunt Însă groși și nici prea mari. Sub copaci crește o iarbă cu fir destul de lung, dar foarte subțire. N-am
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
A.W.Howitt amintește că uneori noul-născut putea fi sacrificat de părinți pentru a hrăni pe ceilalți copii, În perioadă de foamete. Alteori era considerat un semn de mare respect față de cel decedat. Același antropolog și etnograf, A.W.Howitt relatează afirmația unui membru al tribului: „L-am mâncat fiindcă l-am cunoscut și l-am iubit cu toții foarte mult”235. Față de dușmanii uciși În război Își manifestau ostilitatea și răzbunarea, ca În cazul tribului ngarigo. Canibalismul avea un caracter ceremonial
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și șopârlele par să joace un rol important În legendele aborigenilor, Însoțite În cadrul ceremoniilor de muzică și dansuri mimetice, altele povestite În lumina focului de tabără de naratori Înzestrați, Însoțite de desene rupestre cu ocru roșu. Charles P.Mounford ne relatează o frumoasă legendă despre păsări și șopârle, culeasă la un anume Jabiaba, talentat narator și desenator. Șopârla Moloch horridus, cu Înfățișare groaznică, considerată diavolul muntelui, frumos colorată, și complet nevătămătoare, a chemat păsărelele și reptilele mai mici la o ceremonie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
insula Flinders, din strâmtoarea Bass, din care În 1844 nu mai supraviețuiau decât 44. Cei rămași au fost readuși În Tasmania să moară acolo. În 1855, mai trăiau doar 16, apoi toată rasa tasmaniană s-a stins 292. Unele documente relatează că unii tasmanieni au reușit să se refugieze pe coasta sud-estică a continentului, amestecânduse cu localnicii de aici, sau aflați În zone retrase. Oricum realitatea rămâne dură: În Tasmania nu mai există nici un băștinaș. Acest genocid tasmanian rămâne ca una
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spaniol. În scurt timp, În insula Mactán, Magellan a murit Într-o ambuscadă cu indigenii, conduși de Lapu-Lapu. Singura caravelă „Victoria” revenea În 1522 În golful Sanlucar de Barrameda, datorită curajului și perseverenței căpitanului Juan Sebastian Elcano. Italianul Antonio Pigafetta relata desfășurarea acestei extraordinare călătorii În jurul lumii, În cartea Cu Magellan În jurul lumii. Numele dat inițial arhipelagului de Insulele Sf.Lazăr (Islas de San Lazaro) s-a păstrat până la a doua expediție (1543,) când Ruy López de Villalobos le-a numit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zi are loc o serată condusă de Pan Halippa, în cadrul căreia au citit din scrierile lor Boris Baidan, Ion Buzdugan, Vladimir Cavarnali, Sergiu Matei Nica, Nicolai Costenco, Vasile Luțcan, Nicolae Spătaru, Gh. V. Madan, Dominte Timonu, Iorgu Tudor. Presa a relatat că „șezătoarea a luat sfârșit în liniște”. Dar „liniștea” s-a dovedit amăgitoare: scriitorii din Basarabia nu s-au mai putut întruni din cauza evenimentelor istorice dramatice care au urmat. Repere bibliografice: Alina Ciobanu, Fondarea Societății Scriitorilor din Basarabia, RLSL, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289771_a_291100]
-
frate”: „sora lună”, „fratele soare”, într-o fraternitate creștină, universală. 1. Credința și viața Argumentul pe care îl tratăm este cât se poate de actual, îl confirmă cotidianul italian Corriere della sera, de luni 21 aprilie 2008, în care se relatează că sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în vizita sa în Statele Unite, a atras atenția asupra diviziunii care există între credință și politică, pe care el o numește „falsă dihotomie”, îndemnându-i cu această ocazie pe creștinii americani să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
apartenență al populațiilor. În consecință, urbaniștii concep proiectele mai mult în funcție de ideea pe care și-o fac despre orașul ideal, decât inspirați de analiza situației reale a locuitorilor. Astfel, în cadrul unui proiect de recalificare a unui cartier social, Michel Bonetti relatează că, în numele dezenclavizării și al integrării urbane, urbaniștii și-au centrat atenția pe crearea de noi căi rutiere, "în timp ce 95 % dintre locuitori se simțeau perfect legați de oraș datorită sistemului de circulație și transporturilor în comun adaptate perfect la nevoile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Muncitorilor Socialiști (broussiștii și germaniștii). 1 Vezi Friedrich Engels, Problema locuinței, 1872. 2 Léon Bourgeois, Solidarité, Paris, Armand Colin, 1914 (ediția a 8-a, august); prima ediție 1896, p. 269. Citatele care urmează sunt extrase din această lucrare. 1 Anecdotă relatată de L. Houdeville, op. cit., 1969, p. 67. 1 Le Journal des Débats, 23 iunie 1894, citat de L. Houdeville, op. cit., p. 67 2 J. -P. Flamand, op.cit., 1989, p. 80. 3 Din punct de vedere politic, Frédéric Le Play este
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unul dintre cei mai talentați propagandiști ai ideologiei pavilionare "care ar fi trebuit să contamineze toată clasa mijlocie" (p. 230) (R.-H. Guerrand, op. cit., 1992). 10 Citat de L. Houdeville, op.cit., 1969, p. 187. 11 Louis Houdeville povestește o anecdotă relatată în jurnalul Combat din 12 ianuarie 1952: "[...] Domnul Claudius-Petit, când i-a întrebat pe patronii care construiau locuințe pentru muncitorii lor: "De ce, în loc să prevadă în fiecare locuință un loc pentru mașina de spălat, nu se gândeau să înființeze o spălătorie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sa personală, Spinoza a rămas neatins de acele sentimente al căror ansamblu condiționează marele humor. Atît compasiunea cît și hazul au jucat un rol în cazul său. Nefericirea altora îl mișca mai mult decît a sa proprie așa ni se relatează de către primii săi biografi (Lucas, Colerus) și pentru el însemna o consolare respingătoare cea pe care putea-o găsi pentru propriile noastre suferințe în faptul că și alții le îndură ca noi. Respingea numai compătimirea pur pasivă, ce duce la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la distribution des prix. Collège de Saint-Claude, 1915, p. 9. 105 După propria declarație a lui Carlyle,Confession ale lui Rousseau au fost cele care l-au stimulat, în primul rînd, la o meditație mai profundă. Este ceea ce i-a relatat lui Emerson care i-a povestit, la rîndul său, lui George Eliot. Cf. George Eliots life, as related in her letters and journals, ed. II-a, p. 104. Acest lucru nu îmi era cunoscut cînd am scris caracterizarea lui Carlyle
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
veche scriere cunoscută (scrierea "cuneiformă": literal, cea care are formă de cui), aproape trei mii de ani înaintea erei creștine. Tot din această perioadă datează cel mai vechi poem al lumii (aproape 3000 de versuri): Epopeea lui Ghilgameș. Textul babilonian relatează legenda eroică a uriașului Ghilgameș (numit și Ghișdubar sau Izdubar), primul rege (către anul 2600 înaintea erei creștine) al orașului meridional Uruk (sau Ourouk, Erech în Biblie, astăzi Warka) și care, împreună cu prietenul său Enkidu, sălbatic și necivilizat, mai întâi
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
totdeauna prerogativa imemorială de a fi cea mai veche carte cunoscută", o carte 17 "scrisă sau dictată de către Dumnezeu însuși". Unul dintre fragmentele tăblițelor cuneiforme din biblioteca lui Assurbanipal a fost consacrat povestirii potopului care încheie Epopeea lui Ghilgameș. Povestirea relatează și despre construirea unei arce (sau ladă: acesta este sensul literal al cuvântului latin arca) pentru salvarea umanității. Însă vinul exista de dinaintea cataclismului: Noe cel mesopotamian, numit Ut-Napiștin, afirma în Epopeea lui Ghilgameș că a oferit constructorilor arcei "zeama viței
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
geografic al acestui cuvânt, pentru a conchide că el acoperă lumea greacă și vecinătatea mediteraneană occidentală. Cel pe care Cicero îl numea "părintele istoriei" ignora, ca de altfel toți ceilalți contemporani ai săi, lumea germanică și lumea celtică. Mitologia greacă relatează că Zeus, părintele zeilor, s-a transformat în taur alb cu coarnele poleite cu aur și în formă de semilună (metamorfoza taurină este de altfel prezentă și în cazul lui Dionisos), pentru a o seduce pe prințesa feniciană de o
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]