11,661 matches
-
este primul proces la nivelul căruia putem vorbi despre o serie de operații de nivel concret intuitiv. Sunt operații de analiză, sinteză, comparație, după criterii perceptive de formă, mărime, greutate, culoare etc. Ca și senzațiile, percepția se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea perceptivă se aseamănă, dar se și deosebește de cea senzorială. Se aseamănă prin faptul că ea conține informații despre însușirile concret intuitive. La fel ca și imaginea senzorială, este o imagine primară, care se realizează „aici
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
factor determinativ în apariția emoției rezultă din raportarea proprietăților obiective ale stimulului la așteptările și stările de motivație ale subiectului. În lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflectă, sub forma unor trăiri subiective specifice, raportul de concordanță, respectiv, discordanță, dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivație) și dinamica evenimentelor externe (stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva trăsături comune
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
mult despre o serie de structuri și reacții emoționale de diferite tipuri, de expresii emoționale dintre care unele sunt înnăscute și identice la toți oamenii, iar altele sunt dobândite prin învățare, imitație și chiar convenționalizare. Afectivitatea este trăită în plan subiectiv ca o vibrație concomitent organică, psihică și comportamentală. Ea este tensiunea întregului organism cu efecte de atracție sau respingere, căutare sau evitare. Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului cu lumea sau cu sine. Afectivitatea reprezintă reflectarea lumii în subiect
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
număr mai mare de obiecte sau chiar la o categorie. Cele două operații prefigurează două dintre operațiile fundamentale ale gândirii. Astfel, schematizarea prefigurează abstractizarea, iar generalizarea concret intuitivă anticipează generalizarea de la nivelul gândirii.. Toate procesele senzoriale se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea mintală este o imagine care redă informații de tip concret intuitiv, ce aparțin experienței perceptive. Imaginea mintală este o imagine secundară, deoarece se produce în absența obiectului și în urma unei experiențe perceptive anterioare. Imaginea mintală este
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoană a treia cu persoana întâi și a doua, creând o comunicare mai directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă expunerii faptelor. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului, modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care ai conferă originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
uniu vers. Folosirea de termeni vagi, ajută să dea o senzație de spațiu temporar indefinit, care este necesară concentrându-se pe "Eu" și care solicită imaginația cititorului. Trebuie remarcată utilizarea demonstrativelor "acesta", "acela" menite să descrie distanță obiectului în plan subiectiv și nu în cel obiectiv. Infinitul în viziunea Leopardina, nu este un infinit real, dar este rezultatul imaginației omului și prin urmare, e de tratat într-un sens metafizic.
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
al XI-lea și începutul secolului al XII-lea. În "Alexiada", Ana redă istoria relațiilor politice și a războaielor dintre Alexius I și tările din Vest, cunoscându-le din interior. Descrie în detaliu armele și tacticile folosite în bătălii. Deși subiectivă, relatarea primei cruciade este de o mare valoare pentru istorie fiind singura scriere a unui martor ocular de origine bizantină existentă. Alexiada ne permite a observa evenimentele epocii din perpectivă bizantină. Oponentă determinantă a Bisericii Romano-Catolice și o entuziastă admiratoare
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
cea a binelui: ""cine este frumos, este frumos pe dinafară;/cine este bun nu va întârzia să devină și frumos"." Aluziile mitologice, atâtea câte există la Sappho, sunt desprinse, în majoritatea lor, din ciclul troian, însă raportate însă la stări subiective. Într-un splendid poem, Sappho, amintește de Elena, soția lui Menelau, care și-a părăsit tot ce avea mai de preț, căminul conjugal, învinsă de puterea dragostei. Pentru Sappho însă, lucrul ""cel mai prețios"" ar fi să revadă ""mersul grațios
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
ar trebui să se accepte este și adevărat. Acesta nu este un argument logic, ci un argument retoric. Adevărul concluziei, la care se adreseaza cursul unei acțiuni, nu poate fi determinat din adevărul premiselor. Logica nu se referă la concepte subiective ca cele pragmatice sau cele etice.
Apelul la forță () [Corola-website/Science/308010_a_309339]
-
vedem lumea bucată cu bucată, luna, soarele, animalul, copacul; dar întregul, din care acestea sunt părți strălucitoare, este sufletul."” Emerson a fost influențat încă de la începuturile activității literare de eseurile scriitorului francez Montaigne. Din acele scrieri a preluat stilul conversațional, subiectiv și pierderea credinței într-un Dumnezeu personal. Emerson nu a citit opera lui Kant, dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealiștilor transcendentaliști germani. Această lectură l-a condus pe Emerson spre ideile sale neobișnuite despre Dumnezeu și suflet. Emerson
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
vărsate de persoanele fizice și juridice în contul împrumuturilor contractate de stat pe piața internă; garanțiile depuse de administratorii și cenzorii societăților comerciale, ca și de persoanele ce gestionează bani și alte valori publice. Finanțele publice sunt necesare, în mod subiectiv și obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor și funcțiilor statului, care nu ar putea fi înfăptuite fără pârghiile financiare. Mijloacele prin care finanțele publice, ca relații financiare își îndeplinesc acest rol, sunt funcțiile acestora: Funcția de repartiție se manifestă în
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
care îi va permite înțeleptului să fie fericit. Canonica Criteriile adevărului sunt senzațiile, căci ele ne pun în contact cu lucrurile exterioare. Corpurile emit particule fine («simulacre»), care întâlnesc simțurile noastre și permit astfel reprezentarea sensibilă. Aceasta nu este deci «subiectivă» sau înșelătoare: prin «simulacre» ea ne pune în contact cu lucrurile. Senzațiile repetate lasă în noi amprente care ne permit anticiparea percepției, prin intermediul căreia noi putem recunoaște obiectele. Fizica Urmând învățăturile lui Democrit (sec. V î.Cr.), Epicur propune o explicație
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
accepțiuni complementare ale sintagmei de „management al carierei în funcția publică”: procesul de gestionare a carierei care se referă la evoluția funcționarilor publici în cadrul instituțiilor publice, având în vedere cu precădere nevoile interne ale acestora precum și performanța, potențialul și aspirațiile subiective ale fiecărui funcționar public; procesul subiectiv prin care ocupantul unei funcții publice își dezvoltă în mod conștient și voluntar o serie de atitudini, cunoștințe și competențe asociate profesiei. Cariera obiectivă are la bază dezvoltarea profesională, implicit șansele de promovare ale
Motivație () [Corola-website/Science/306566_a_307895]
-
al carierei în funcția publică”: procesul de gestionare a carierei care se referă la evoluția funcționarilor publici în cadrul instituțiilor publice, având în vedere cu precădere nevoile interne ale acestora precum și performanța, potențialul și aspirațiile subiective ale fiecărui funcționar public; procesul subiectiv prin care ocupantul unei funcții publice își dezvoltă în mod conștient și voluntar o serie de atitudini, cunoștințe și competențe asociate profesiei. Cariera obiectivă are la bază dezvoltarea profesională, implicit șansele de promovare ale unei persoane, în timp ce cariera subiectivă este
Motivație () [Corola-website/Science/306566_a_307895]
-
procesul subiectiv prin care ocupantul unei funcții publice își dezvoltă în mod conștient și voluntar o serie de atitudini, cunoștințe și competențe asociate profesiei. Cariera obiectivă are la bază dezvoltarea profesională, implicit șansele de promovare ale unei persoane, în timp ce cariera subiectivă este determinată de percepția de sine și rolul muncii în viața fiecărui individ. Din punct strict teoretic, există două teorii referitoare la carieră: teoria lui Holland și teoria lui Schein. După Holland, în viața fiecărui individ se manifestă unul din
Motivație () [Corola-website/Science/306566_a_307895]
-
că administrarea de valeriana, câte 30 de picături de tinctura de trei ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Anghina pectorala - un studiu făcut în Chină arată că tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacienții supuși testului. Se administrează de trei ori pe zi câte o linguriță de tinctura, în cure de 40
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
2. Ce dracu' se întîmplă cu trenul asta?, 3 piese de Radu Țuculescu 3. Această poveste nu va fi spusă niciodată, 3 piese de Radu Macrinici 4. Duelul și alte texte, 3 piese de Dumitru Crudu 5. Tragicul & alte note subiective, eseuri teatrale de C.C. Buricea-Mlinarcic 6. Teatrul Marathon, 3 piese de Ștefan Caraman; 7. Waxing West, 3 piese de Saviana Stănescu, ediție bilingva; în București, Târgu-Mureș, Tulcea, Arad, iar a cărților și a revistelor în lansări sau tîrguri de profil
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
despre pluralismul filosofic, explorând relația dintre individ și realitate, precum și teme filosofice accesibile publicului larg, cum ar fi: sensul vieții, iubirea, moartea, credința. Philosophical Explanations (1981); În această carte, Nozick abordează urmatoarele probleme filosofice clasice: voința liberă, determinismul, natura experienței subiective și întrebarea fundamentală, cum o numea Heidegger, “de ce există ceva, mai degrabă decât nimic?”. În abordarea acestor probleme Nozick respinge ideea de dovadă filosofică propunând, în schimb, noțiunea de pluralism filosofic. Anarchy, State, and Utopia (1974/2001); În această carte
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
debitorul nu a executat sau a executat necorespunzător obligația pe care o avea în baza unui contract. Daune-interese Pentru existența răspunderii contractuale sînt necesare condițiile: - existența unei fapte ilicite: nerespectarea unei obligații contractuale prin care se aduce atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului; - existența unui prejudiciu patrimonial; - existența raprtului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; - vinovăția persoanei care săvîrșește fapta ilicită În aceste condiții, persoana prejudiciată are dreptul la daune-interese. Condițiile acordării de daune-interese a) Privind prejudiciul - existența unui prejudiciu
Răspundere civilă contractuală () [Corola-website/Science/307940_a_309269]
-
folosirea lor pe scară tot mai largă. este considerat un mineral rar, pur, de o frumusețe deosebită, cu o duritate relativ mare pe scara Mohs, care este frecvent folosit ca bijuterie. Încadrarea mineralelor în această categorie este frecvent de natură subiectivă, fiind determinată de cultură sau de epoca în care este apreciată valoarea mineralului. Cele mai cunoscute pietre prețioase sunt: diamantul, rubinul, safirul și smaraldul. La modă este, de obicei, piatra prețioasă șlefuită cu fațete asemănătoare cristalului, prin care se dă
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
Biotopul tundrei este neprielnic organismelor. Creșterea și înmulțirea organismelor vii este foarte dificilă din cauza condițiilor naturale. Temperatura nu depășește -60° C iarnă și 0° C vară. Luminozitatea este redusă. Solurile sunt foarte sărace. Vânturile sunt reci și micșorează temperatura simțită subiectiv de organisme. Floră tundrei este foarte săracă. Condițiile specifice (perioadă scurtă de vegetație, vânturi, îngheț peren, soluri reci și suprasaturate cu apă), au determinat la plante apariția unor adaptări caracteristice. Tundra este formată din plante cu înălțimi reduse (arborii lipsesc
Tundră () [Corola-website/Science/303107_a_304436]
-
aparține perioadei de bătrânețe a evoluției platonismului alături de Parmenide, Sofistul, Omul politic, Timaios, Critias, Philebos, Legile. Se poate afirma că odată cu acest dialog, Platon trece de la gândirea de tip matematic la gândirea de tip dialectic. În Theaitetos Platon cercetează procesul subiectiv al cunoașterii, la care se ajunge prin critica unor pseudo-cunoașteri. Acestea din urmă, având un caracter de exemplu negativ, pot doar reflecta calea spre adevărata cunoaștere. Din această perspectivă, Theaitetos este „un dialog criticist cu care începe redimensionarea sistemului platonician
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
lămuri, decât Socrate? Platon apelează din nou ca și în alte dialoguri la Socrate „pentru ca prin el să se evidențieze întreaga forță negativă și distructivă a artei maieuticii”. „În dialogul Theaitetos este reintrodus cu un rol semnificativ Socrate, filosoful existenței subiective, al omului, pentru a lua poziție în favoarea unei alte cauze, insuficiența cunoașterii înțeleasă ca pură subiectivitate”. Conținutul dialogului este construit pe o temă din sfera cercetării lui Socrate și anume cea a științei. Prin modul în care Socrate conduce discuția
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
este construit pe o temă din sfera cercetării lui Socrate și anume cea a științei. Prin modul în care Socrate conduce discuția și felul în care Theaitetos răspunde, dialogul demonstreză că nu este posibilă definirea științei prin prisma unei cunoașteri subiective. Pentru a putea înțelege acest dialog este necesară evidențierea gnosologiei platoniciene; ea este formată din: opinia (gr. doxa) - cunoașterea lumii sensibile și știința (gr. episteme) - cunoașterea lumii inteligibile. Se poate ajunge la cunoașterea adevărată prin trecerea de la doxa la episteme
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
a unui pacient. Diagnosticul poate fi stabilit numai de o persoană cu calificare medicală și competență recunoscută în domeniu . Este prima etapă a oricărui diagnostic. Reprezintă suspiciunea existenței unei anumite afecțiuni. Se stabilește în baza tabloului clinic prezent, a simptomelor subiective, a examenului obiectiv, a istoricului bolii, antecedentelor personale și heredo-colaterale, adică a anamnezei. Acest diagnostic poate fi confirmat sau infirmat prin investigații clinice și paraclinice suplimentare. Există cazuri în care după investigații suplimentare diagnosticul rămâne prezumtiv în continuare și/sau
Diagnostic medical () [Corola-website/Science/303144_a_304473]