11,591 matches
-
Henri, Prinț de Condé, era fiul Prințului de Condé Ludovic I și a primei lui soții, Eléanor de Roucy de Roye, și unul dintre cei mai importanți oameni din regat, fiind liderul militar huguenot și, după ce vărul său a obținut tronul Franței sub numele de Henric al IV-lea, a devenit moștenitor prezumptiv și primul "prinț de sânge". Cuplul și-a stabilit reședința la casa lui Condé, la Saint-Jean-d'Angély, în sudul Franței. Ca zestre Charlotte Catherine a adus numeroase proprietăți
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
și după domnia lui Ethelred cel Neinspirat. După moartea lui Svend I al Danemarcei, Ethelred al II-lea al Angliei s-a întors din exil și a fost proclamat rege, la 3 februarie 1014. Fiul său l-a urmat la tron după ce a fost ales rege de către cetățenii din Londra și o parte din Witan, în ciuda eforturilor danezilor de a smulge coroana de la saxonii din vest. După bătălia decisivă de la Assandun din 18 octombrie 1016, regele Edmund a semnat un tratat
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Cuceritorul, William Bastardul sau William I. Pretendenți disputați Împărăteasa Matilda a fost declarată moștenitoarea prezumtivă a tatălui ei, Henric I, după moartea fratelui său și a fost recunoscută ca atare de către baroni. Cu toate acestea, după moartea lui Henric I, tronul a fost preluat de către vărul Matildei, Ștefan de Blois. Matilda a continuat să fie conducător de facti pentru câteva luni, fiind prima femeie care avea să domnească, însă nu a fost niciodată încoronată și este rareori menționată ca monarh al
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
rareori menționată ca monarh al Angliei. Contele Eustațiu al IV-lea de Boulogne (c 1130 - 17 august 1153) a fost numit co-regent al Angliei de către tatăl său, regele Ștefan, la 6 aprilie 1152, în scopul de a garanta succesiunea la tron (acesta fiind obiceiul în Franța, însă nu și în Anglia). Cu toate acestea, Papa și Biserica nu au fost de acord cu acest lucru, iar Eustațiu nu a fost încoronat. Eustațiu a murit în anul următor la vârsta de 22
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
următor la vârsta de 22 de ani, în timp ce tatăl său încă mai trăia. Ștefan a ajuns la un acord cu Matilda, în noiembrie 1153, semnând Tratatul de la Wallingford, în care Ștefan îl recunoștea pe Henric, fiul Matildei, ca moștenitor-aparent al tronului în locul propriului său fiu, care murise în august. În loc ca Angevinii să guverneze printre normanzi, aceștia au condus Aquitania, terenurile care au fost dobândite prin căsătoria lui Henric al II-lea cu Eleanor de Aquitaine, și nu au considerat Anglia
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
este descendentă din cel de-al treilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea, Ioan de Gaunt. Henric al IV-lea a preluat puterea de la Richard al II-lea și l-a strămutat pe următoarul în linie masculină la tron, Edmund Mortimer, un descendent al celui de-al doilea fiu al lui Eduard al III-lea, Lionel de Antwerp. Casa de York a moștenit numele de la al patrulea supraviețuitor, fiul lui Eduard al III-lea, Edmund, primul Duce de York
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
de-al doilea fiu al lui Eduard al III-lea, Lionel de Antwerp. Casa de York a moștenit numele de la al patrulea supraviețuitor, fiul lui Eduard al III-lea, Edmund, primul Duce de York, însă și-a susținut dreptul la tron prin al doilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea, Lionel de Antwerp. Războiul celor Două Roze (1455 - 1485) a pasat puterea de guvernare între cele două case, Lancaster și York. Tudorii sunt descendenți din John Beaufort, unul dintre
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
copiii nelegitimi ai lui Ioan de Gaunt (al treilea fiu supraviețuitor al lui Edward al III-lea) conceput cu amanta sa, Katherine Swynford. Cei descendenți din monarhia engleză care aveau copii nelegitimi, în mod normal nu aveau nici o pretenție la tron, însă situația s-a complicat atunci când Gaunt și Swynford s-au căsătorit în cele din urmă în 1396, la 25 de ani de la nașterea lui John Beaufosrt. Având în vedere căsătoria, biserica l-a declarat legitim pe Beaufort printr-o
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
printr-o bulă papală emisă în același an. O proclamație ulterioară din partea fiului legitim al lui Ioan de Gaunt, regele Henric al IV-lea, îi recunoștea, de asemenea, legitimitatea lui Beaufort, însă l-a declarat neeligibil ca vreodată să moștenească tronul. Cu toate acestea, cei din familia Beaufort au rămas strâns aliați cu descendenții lui Gaunt, Casa Regală de Lancaster. Nepoata lui John Beaufort, Lady Margaret Beaufort a fost căsătorită cu Edmund Tudor. Tudor era fiul unui curtean din Țara Galilor, Owain
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
papală prin care îi recunoștea pe Maria și Filip ca rege și regină de drept a Irlandei. După moartea Elisabetei I în 1603, fără ca aceasta să aibă copii, vărul ei, Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a succedat la tronul englez ca Iacob I, în Uniunea Coroanelor. Iacob a fost descendent din Casa Tudorilor prin străbunica lui, Margareta Tudor, fiica cea mare a lui Henric al VII-lea. În 1604, el a adoptat titlul de rege al Marii Britanii. Cu toate
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
numele de Protectorat, până când monarhia a fost restaurată. Deși monarhia a fost restaurată în 1660, nu a fost posibilă nici soluționare stabilă până la Revoluția glorioasă din 1688, atunci când Parlamentul a adoptat o lege care interzicea romano-catolicilor să fie succesori la tron. Actul de Uniune din 1707 a fost o adunare de acte a Parlamentului între anii 1706 și 1707, dintre Parlamentul Angliei și cel al Scoției pentru a pune în aplicare Tratatul Unirii convenit pe 22 iulie 1706. Actele au dus
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
separate, dar cu același monarh) în Regatul Unit al Marii Britanii. Cele două țări au avut în comun un monarh timp de aproximativ 100 de ani (de la Uniunea Coroanelor din 1603, când regele Iacob al VI-lea al Scoției a moștenit tronul englez de la verișoara lui primară, Regina Elisabeta I). Deși descris ca o Uniune de coroane, până la 1707 au fost de fapt două coroane separate așezate pe același cap. Au existat trei încercări, în 1606, 1667 și 1689, de a uni
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
poziție de rang. Examenele au fost stabilite în 958, în timpul domniei lui Gwangjong ca un mijloc de a rupe calea prin care doar câteva familii puternice dețineau poziții în guvern. De-alungul dinastiei, a fost menținut acest mod de a consolida tronul în raport cu aristocrația. Aceasta a devenit de asemenea o formă prin care tronul își întărea relația cu elitele provinciale iar regii din Goryeo s-au străduit să extindă oportunitățiile educaționale pentru toate elitele locale din cuprinsul țării. De fapt, orice membru
Gwageo () [Corola-website/Science/333050_a_334379]
-
Gwangjong ca un mijloc de a rupe calea prin care doar câteva familii puternice dețineau poziții în guvern. De-alungul dinastiei, a fost menținut acest mod de a consolida tronul în raport cu aristocrația. Aceasta a devenit de asemenea o formă prin care tronul își întărea relația cu elitele provinciale iar regii din Goryeo s-au străduit să extindă oportunitățiile educaționale pentru toate elitele locale din cuprinsul țării. De fapt, orice membru a clasei libere yangin putea să dea examenul. Descendenții călugărilor, criminalii și
Gwageo () [Corola-website/Science/333050_a_334379]
-
fiica ei Elisabeth Catherine Christine de Mecklenburg-Schwerin în vârstă de patru ani. Cuplul nu a divorțat însă nu s-au mai văzut niciodată. După moartea țarului Petru al II-lea în 1730, Ecaterina a fost considerată ca prima candidată la tron însă teama că soțul ei ar câștiga influență în Rusia a feterminat Consiliul să se îndrepte spre sora acesteia, Anna. La 12 mai 1733 Ecaterina a fost prezentă atunci când fiica ei s-a convertit la religia ortodoxă și a primit
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
spre sora acesteia, Anna. La 12 mai 1733 Ecaterina a fost prezentă atunci când fiica ei s-a convertit la religia ortodoxă și a primit numele de Anna Leopoldovna, lucru care a transformat-o într-un candidat acceptabil ca moștenitor al tronului. Ecaterina a murit o lună mai târziu.
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
Leopold de Mecklenburg-Schwerin, și la botez a primit numele de Elisabeta Katharina Christine de Mecklenburg-Schwerin. În 1722, Anna a ajuns în Rusia cu mama ei, care s-a separat de soțul ei. Mama ei a fost considerată o candidată la tron în 1730, însă în locul ei a fost aleasă sora Ecaterinei, mătușa Annei. În 1733, Anna s-a convertit la ortodoxism și a primit numele de Anna Leopoldovna, lucru care a transformat-o în moștenitoare a tronului. În 1739 ea s-
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
considerată o candidată la tron în 1730, însă în locul ei a fost aleasă sora Ecaterinei, mătușa Annei. În 1733, Anna s-a convertit la ortodoxism și a primit numele de Anna Leopoldovna, lucru care a transformat-o în moștenitoare a tronului. În 1739 ea s-a căsătorit cu Anton Ulrich (1714-1776), al doilea fiu al lui Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg, care venise în Rusia din 1733 pentru ca ei să se poată cunoaște. La 5 octombrie 1740 împărăteasa
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg, care venise în Rusia din 1733 pentru ca ei să se poată cunoaște. La 5 octombrie 1740 împărăteasa Ana a adoptat noul ei născut Ivaan și la proclamat ca moștenitor al ei la tronul Rusiei. La câteva zile după această declarație, împărăteasa a murit (28 octombrie 1740), lăsând indicații în legătură cu succesiunea și numindu-l pe favoritul ei Ernest Biron, Duce de Courland, ca regent. Biron era detestat de poporul rus și după ce el a
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
declarat război Rusiei. Ea a avut o favorită influentă, Julia von Mengden. în decembrie 1741, fiica lui Petru cel Mare, care era favorita soldaților, i-a incitat pe gardieni să se revolte, a învins opoziția nesemnificativă și a urcat pe tron ca împărăteasa Elisabeta. Această lovitură de stat a fost sprijinită de ambasadorii Franței și Suediei, care doreau să schimbe politicile pro-britanice și pro-austriece ale guvernului Annei Leopoldovna. Noul regim a întemnițat în primul rând familia în cetatea de la Dünamünde în
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
Biron, care era frumos, a reușit să-l înlocuiască în patul Annei, ducând la alungarea lui Bestuzhev și a familiei lui. Din acest moment până la sfârșitul vieții ducesei, influența lui Biron asupra ei a fost extrem de importantă. Odată cu urcarea pe tronul Rusiei a Annei, Biron, care se căsătorise în 1723 cu Benigna Gottlieb von Trotha gt Treyden (1703-1782) a venit la Moscova și a primit numeroase onoruri și bogății. La încoronarea Annei (19 mai 1730), el a devenit Mare Șambelan, prilej
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
facturi plătibile în Amsterdam la purtător i-a convins rapid pe alegători. Ducatul a fost apoi în dispută între Polonia și Rusia. Armatele rusești au fost folosite pentru a-l plasa pe Augustus al III-lea, Elector de Saxonia, pe tronul polonez. Electorul a promis învestitura de Courland pentru Biron. Investitura a avut loc în 1739 la Varșovia. Pe patul de moarte, Anna fără nici o dorință și numai la rugămintea lui de urgență, l-a numit regent în timpul minoratului țarului Ivan
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
Ivan al V-lea a fost al 11-lea copil al Țarului Alexis. Cu o vedere slabă din naștere și bolnăvicios, capacitatea sa de a deține puterea supremă a fost contestată de către familia Narîșkin, care aspira să-l aducă pe tron pe fiul Nataliei Narîșkina, Petru. După decesul țarului Feodor al III-lea al Rusiei în aprilie 1682, facțiunilie Miloslavski și Narîșkin au pornit lupta pentru putere. Patriarhul Joachim a convocat o adunare care a decis tercerea coroanei în mâinile lui
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
pusă la încercare de revolta streliților, regimentele de infanterie înființate în timpul domniei țarului Ivan al IV-lea. Majoritatea relatărilor suțin că revolta a fost încurajată de fiica țarului Alexis, Sofia, și de facțiunea Miloslavski, care doreau să-l aducă pe tron pe Ivan și să exercite puterea în numele lui. Streliții, cărora li se datorau sume mari de bani, erau indignați de felul în care comandanții lor îi exploatau ca forță de muncă necalificată și nu aveau nevoie de mult ca să pornească
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
sa vitregă și cu fratele său vitreg, co-Țarul Petru. Ivan nu a vrut să devină Țar dar a fost convins să devină. La 25 iunie 1682 Ivan și Petru au fost încoronați la catedrala Dormition ca "dvoetsarstvenniki" (țari dubli). Un tron special cu două locuri a fost creat pentru această ocazie (astăzi este afișat la Palatul Armurilor de la Kremlin). Deși Ivan a fost considerat "țarul senior", puterea reală era deținută de sora cea mare a lui Ivan, Sofia Alekseievna. Începând cu
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]