11,855 matches
-
în arhitectura lor neobișnuită și îndrăzneață, construcțiile unei ere fantastice. Aceste corpuri sferice, surprinzătoare și frumoase după noi legi ale frumuseții, intră într-o corelație vizuală de mare efect cu coloanele cilindrice care țâșnesc spre cer din alte spații ale uzinei, părând orgi colosale la care ar cânta zeii petrochimiei. Noaptea, pe toate aceste construcții se aprind mii de lumini și atunci începe marea lor spendoare. Vechile frumuseți ale Modovei, îndată după amurg, intrau în întuneric și doar foșnetul li se
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
de Ion Gheorghe Maurer (1902-2000). 1969, 1 aprilie: Cele două unități de pe platforma industrială Onești-Borzești, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, "GRUPUL INDUSTRIAL DE PETROCHIMIE BORZEȘTI", având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare. 1969: Ca urmare a creării G.I.P. Borzești
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
Gheorghe Maurer (1902-2000). 1969, 1 aprilie: Cele două unități de pe platforma industrială Onești-Borzești, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, "GRUPUL INDUSTRIAL DE PETROCHIMIE BORZEȘTI", având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare. 1969: Ca urmare a creării G.I.P. Borzești, cele două
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
1 aprilie: Cele două unități de pe platforma industrială Onești-Borzești, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, "GRUPUL INDUSTRIAL DE PETROCHIMIE BORZEȘTI", având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare. 1969: Ca urmare a creării G.I.P. Borzești, cele două ziare „Chimistul” și „Cauciucul
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
000 de salariați, din care 463 au studii superioare. 1969: Ca urmare a creării G.I.P. Borzești, cele două ziare „Chimistul” și „Cauciucul” se unesc și apare ziarul „Petrochimistul” 1970: Prin intrarea în fabricație a liniei a patra de cauciuc, în cadrul Uzinei de Cauciuc, s-a obținut în acest an o cantitate de 70.000 tone cauciuc sintetic. Sortimentele de cauciuc sintetic fabricate sunt: CAROM 1500: pentru anvelope de automobile, tractoare, scutere, motociclete, articole tehnice, benzi transportoare, curele de transmisie și alte
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
Petrochimie Borzești s-au exportat în peste 20 de țări ale lumii: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Anglia, China, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elveția, Franța, Olanda, India, Japonia, Germania de Vest, Germania de Est, Egipt, Israel, Polonia, Ungaria, Italia, Iran, Belgia, Spania. În cadrul Uzinei de Cauciuc au început să fie produși copolimeri stirenici de tip AS (acrilometil stirenic) și ABS (acrilo-metil-butadien stirenic), care au o rezistență mecanică superioară. 1973: Grupul Industrial de Petrochimie devine Combinatul Petrochimic Borzești, având aceeași structură. 1976, septembrie: În cadrul Uzinei
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
Uzinei de Cauciuc au început să fie produși copolimeri stirenici de tip AS (acrilometil stirenic) și ABS (acrilo-metil-butadien stirenic), care au o rezistență mecanică superioară. 1973: Grupul Industrial de Petrochimie devine Combinatul Petrochimic Borzești, având aceeași structură. 1976, septembrie: În cadrul Uzinei de Cauciuc din Combinatul Peetrochimic Borzești a intrat în funcțiune secția de cauciuc Poliizopropenic. Fabricația acestui tip de cauciuc sintetic a fost oprită în anul 1991 1990, martie, 22: A avut loc festivitatea de dezvelire a „Monumentului Eroilor Revoluției din
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
Rasdaq, secțiunea XMBS, sub simbolul LMRU. Compania a fost înființată în anul 1924 sub numele de Întreprinderile Metalurgice Dunărene Brăila care a avut ca profil inițial producerea de sârmă trefilată, cuie și balamale. În 1927 a început prima dezvoltare a uzinei prin realizarea unei secții de lanțuri și a unei secții de șuruburi și nituri. În 1931 a fost instalat un laminor pentru extinderea gamei de produse. În 1934, pe lângă produsele menționate anterior, se mai produceau profile rotunde, oțel lat, cornier
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
lat, cornier cu aripi egale și inegale. După 1948 a început achiziționarea de utilaje din ce în ce mai moderne care au permis extinderea și mai mult a gamei de produse cum ar fi nipluri pentru radiatoare și plasă de sârmă. În același timp, uzina și-a modernizat transportul țaglelor de relaminare de la cuptoarele de încălzire la trenul continuu de laminare și transportul colacilor de sârmă de la vârtelnițe la platforma de răcire. În paralel, în 1929 a luat ființă compania Industria Sârmei Brăila care avea
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
transportul colacilor de sârmă de la vârtelnițe la platforma de răcire. În paralel, în 1929 a luat ființă compania Industria Sârmei Brăila care avea ca profil producerea de profile laminate în bare și colaci precum și sârmă laminată în colaci. Cele două uzine au fuzionat în 1959 pentru a forma Brăila. În 1967 ia ființă secția de lanțuri comerciale (singura cu acest profil din România); în 1969 laminorul nr. 2 de profile ușoare și mijlocii a fost amenajat și modernizat pentru laminarea profilelor
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
în funcțiune prima instalație, fabrica de Oxigen, care asigura oxigenul necesar lucrărilor de construcții de pe platforma industrială și de pe șantierele din oraș. Apoi s-au realizat instalațiile de detoxan și monoclorbenzen, după care în 1960 au fost puse în funcțiune uzina de sodă caustică cu instalațiile: electroliza cu diafragmă, clor lichid, acid clorhidric, evaporare-topire și instalațiile pentru fabricarea clorurii de var și a hexacloranului. Primul director al combinatului Chimic Borzești a fost Costache Sava. O parte din personalul Combinatului Chimic Borzești
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
instalațiile: electroliza cu diafragmă, clor lichid, acid clorhidric, evaporare-topire și instalațiile pentru fabricarea clorurii de var și a hexacloranului. Primul director al combinatului Chimic Borzești a fost Costache Sava. O parte din personalul Combinatului Chimic Borzești a fost pregătit la Uzina Chimică Turda (pusă în funcțiune în 1913 și reconstruită după distrugerile din cel de-al Doilea Război Mondial în 1946) care avea un profil de producție asemănător. Anii următori au completat structura principalelor două fluxuri tehnologice: fluxul produselor clorosodice și
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
trimetilamină, mono, di și trietilamină și izopropilamină. Instalația a fost construită după un proiect canadian. în 1974, Poșta Română a emis un set de întreguri poștale, care reprezintă mari obiective industriale. Două din cărțile poștale au imaginea și legenda: - Borzești - Uzina Chimică din G.I.P. Borzești - Borzești - Combinatul Chimic. S-au inclus treptat alte produse clorosodice, cloruri anorganice, solvenți organici, mase plastice, alchimine, produse de sinteză organică, pesticide și gaze tehnice. În anul 1990 combinatului s-a separat ca unitate distinctă iar
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
astăzi nu se mai păstrează nici un exemplar, toate fiind casate în perioada interbelică. Din anul 1920, fabrica s-a profilat numai pe construcția de vagoane, în 1921 preluând bunurile producătorului de automobile "„Marta”" din Arad, noua companie primind numele de "Uzina de Vagoane Astra Arad". Ulterior, cea mai mare uzină din Arad și, în același timp, cel mai important producător de material rulant din țară, a purtat mai multe nume, după Revoluția din decembrie '89, ea revenind la vechea denumire. În
Astra Vagoane Arad () [Corola-website/Science/318370_a_319699]
-
casate în perioada interbelică. Din anul 1920, fabrica s-a profilat numai pe construcția de vagoane, în 1921 preluând bunurile producătorului de automobile "„Marta”" din Arad, noua companie primind numele de "Uzina de Vagoane Astra Arad". Ulterior, cea mai mare uzină din Arad și, în același timp, cel mai important producător de material rulant din țară, a purtat mai multe nume, după Revoluția din decembrie '89, ea revenind la vechea denumire. În anul 1989 Astra Arad avea peste 16.000 de
Astra Vagoane Arad () [Corola-website/Science/318370_a_319699]
-
abur construită pe actualul teritoriu al României a fost în anul 1872 la Reșița. Locomotivă avea ecartament îngust (948 mm), a fost construită după proiectul lui John Haswell și denumită Reșița 2. Această a fost folosită doar pentru transporturi în interiorul uzinei. Acesta serie este formată din 7 locomotive construite la Wiener Lokomotivfabriks AG, Floridsdorf pentru linia Caransebeș-Subcetate (cunoscute sub numele generic "seria 40D"), din locomotivele primite de CFR că despăgubire în urmă primului război mondial, cât și din locomotivele comandate noi
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
Curând, datorită calităților acestei locomotive, va fi declarată modelul standard pentru liniile CFR în tracțiunea garniturilor de marfă pe toate categoriile de linii. Prima comandă a CFR pentru achiziționarea de locomotive de acest tip este lansată în 1920. În 1921 uzinele germane livrează primele locomotive. În total, 804 locomotive din această serie vor intra în parcul CFR. În 1926, Uzinele Reșița construiesc prima locomotivă din seria 50.100 în România. Prima locomotivă construită de UDR va fi înmatriculata că 50.243
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
toate categoriile de linii. Prima comandă a CFR pentru achiziționarea de locomotive de acest tip este lansată în 1920. În 1921 uzinele germane livrează primele locomotive. În total, 804 locomotive din această serie vor intra în parcul CFR. În 1926, Uzinele Reșița construiesc prima locomotivă din seria 50.100 în România. Prima locomotivă construită de UDR va fi înmatriculata că 50.243 și va purta numele "Regele Ferdinand". Doi ani mai tarziu, locomotivă 50.340 părăsea Uzinele Malaxa, purtând numele "Regele
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
parcul CFR. În 1926, Uzinele Reșița construiesc prima locomotivă din seria 50.100 în România. Prima locomotivă construită de UDR va fi înmatriculata că 50.243 și va purta numele "Regele Ferdinand". Doi ani mai tarziu, locomotivă 50.340 părăsea Uzinele Malaxa, purtând numele "Regele Mihai". Acest eveniment marchează terminarea comenzilor făcute în străinătate pentru locomotivele din această serie. În 1936 se lansează comandă pentru seria 50.100 cu distribuție Lentz și viteza sporită la 70 km/h. Datorită izbucnirii celui
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
puternicelor locomotive MAV care nu mai răspundeau cerințelor de pe liniile secundare din Banat. Sarcina pe osie trebuie să fie de cel mult 12t. Proiectarea și construcția acestui tip de locomotive tender a fost realizată integral în România, de către CFR și Uzinele Reșița, optându-se pentru tipul 1'C1'. Primele locomotive ale seriei 140.100 au aparținut USATC (United States Army Transportation Corps) și au fost utilizate în primul război mondial, fiind aduse în România din Franța. În anul 1920 România a
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
mixtă carbuni-pacura. Ultimele locomotive au fost utilizate pînă în anii '80 la remorcarea trenurilor de marfă. Dintre toate locomotivele cu abur românești sau construite vreodată în România cea mai importantă de precizat este "locomotivă Malaxa". În anul 1927 pe porțile Uzinelor Malaxa din București, al căror fondator a fost inginerul Nicolae Malaxa, iese prima locomotivă ce purta numele de "Malaxa". Locomotivele din seria 151 erau cele mai puternice din România la acea vreme (2600 CP), fiind privite cu mare interes la
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
un fost mare fotbalist și antrenor de fotbal român. și-a început activitatea fotbalistica în 1958, ca junior la Clubul Sportiv Progresul București. Din 1965 până în 1979 a fost component de marcă al echipei divizionare B Metalul București, (echipa fostei Uzine 23 August), participând la pește 450 de jocuri și fiind de 3 ori semifinalist în Cupă României (1973, 1974, 1975). Purtând timp de 14 ani banderola de căpitan la echipa Metalul a înscris peste 150 de goluri în partidele menționate
Ștefan Georgescu () [Corola-website/Science/319520_a_320849]
-
aibă o lungime de 17,307 km, ea ocupând atunci primul loc din România, fiind superioară astfel rețelelor de tramvaie electrice din Brăila, Galați și București. În 1916, societatea AEG este trecută în proprietatea statului, iar patru ani mai târziu, uzina și tramvaiele electrice sunt preluate în administrarea Primăriei orașului Iași. La 8 iunie 1924 este înființată Societatea Comunală de Electricitate Iași (SCEI). În 1929, vagoanele de tramvai sunt reconstruite după proiectele inginerilor Huhulea și Dorogan. Anii celui de-al doilea
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
tip I.T.B. (din 1959), Tatra T4R din Cehoslovacia (din 1978) sau Timiș 2 (din 1981). Parcul de vehicule a crescut an de an, ajungând în 1970 la 128 tramvaie. Au fost înființate Baza de întreținere și exploatare tramvaie din strada Uzinei (1976) și Baza de întreținere pentru tramvaie și autobuze din Dacia (1983). După Revoluția din decembrie 1989 a fost înființată Regia Autonomă de Transport în Comun (R.A.T.C.), care a preluat patrimoniul fostei IJTL Iași. Ca urmare a faptului că tramvaie
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
a fost proiectat târziu în război, fiind fabricat în număr limitat: 1500 de tancuri au fost comandate, dar producția a fost perturbată de bombardamentele Aliate. Cinci raiduri aeriene efectuate între 22 septembrie și 7 octombrie 1944 au distrus 95% din uzina Henschel. Datorită bombardamentului este estimat că aproximativ 657 de tancuri Tiger II au fost pierdute. Numai 492 de exemplare au fost fabricate până la terminare războiului: unul în 1943, 379 în 1944 și 112 în 1945. Întreaga producție a început la mijlocul
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]