11,633 matches
-
muzeu sau “souvenir-uri” pentru turiștii străini. Răspândirea atât de largă printre români a opincii le-a atras acestora în trecut porecla de opincari (în maghiară bocskoros). Spre deosebire de cisme, pantofi, ghete, opincile sunt comune și femeilor și barbaților. Și alte popoare vecine, la costumul popular tradițional, poartă opinci, sârbii, bulgarii. Insă opincile purtate de români erau unice prin modul cum se confecționau. Așa numita “opincă românească” era diferită. Doar pe partea exterioară a opincii prezintă îngurzire (încrețire). Din acest motiv opinca apare
Opincă () [Corola-website/Science/325742_a_327071]
-
anumite momente. Deși nu se știe din ce cauză, cuneiforma s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Cuneiforma a fost adoptată cu unele mici schimbări de popoarele care le-au urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul al III-lea î.Hr., Mesopotamia a fost unificată de regele Sargon I care a întemeiat Imperiul Akkadian; akkadienii dezvoltând ulterior cuneiformele și îmbogățind patrimoniul scris cu diferite texte, în special texte
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
6 metri și o lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului marocan” existent aici din secolul al XII-lea. Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de negustori și artizani creștini, insă aristocrația creștină a regatului practică comerțul cu sclavi proveniți din rândurile săracilor. Regatul creștin Congo s-a prăbușit în 1668 când capitala Sao Salvador do Congo a fost devastată și prădata de atacurile triburilor vecine non-creștine. Regatul Benin a întreținut relații comerciale cu portughezii, din 1486, permițându-le o bază comercială în țară. Expedițiile britanice începute din 1530 în Benin au condus la conflicte cu portughezii, insă regatul a câștigat de pe urma comerțului cu sclavi. În
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
În urma unor ghinioane, a fost depistat în urma unei cercetări premature a conturilor și condamnat pentru delapidare la deportare în Australia. Îmbarcat în 1855 pe corabia "Gloria Scott", care a plecat de la Falmouth spre Australia, Armitage a aflat de la un prizonier vecin că exista o conspirație pentru a prelua controlul asupra navei, care fusese plănuită de 12 condamnați. Vecinul său, Jack Prendergast, care extorcase printr-un sistem ingenios de înșelăciune 250.000 £ de la cei mai mari negustori din Londra. Banii nu fuseseră
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
sec. I e.n.) și o "villa rustica", în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.). În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
a o șantaja. La scurtă vreme, Holmes și Watson primesc un mesaj de la Munro în care acesta le spune că coșmelia era din nou locuită. După ce detectivul și doctorul Watson ajung la Norbury, cei trei intră cu forța în casa vecină, în ciuda rugăminților lui Effie Munro. Ei găsesc în camera de la etaj o fetiță cu o față palidă și cu trăsături lipsite de orice expresie. Holmes îi dă jos masca de pe chip și scoate la iveală o micuță negresă. Intrată în
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
căutarea unui loc de muncă, Pinner citea un ziar de seară din Londra și este în mod clar în stare de șoc. El le spune celor trei să aștepte câteva minute, timp în care Pinner se duce într-o cameră vecină, o închide cu cheia din interior și încearcă să se sinucidă. Auzind zgomotele, cei trei sparg ușa și-l salvează de la moarte. Holmes ajunge la concluzia că povestea celor doi frați este o invenție și că nu există decât un
Funcționarul agenției de bursă () [Corola-website/Science/325256_a_326585]
-
incursiunilor longobarzilor și sarazinilor. Sursa primară pentru istoria Gaetei în perioada sa ducală o constituie "Codex Caietanus", o colecție de privilegii care păstrează în mare detaliu istoria celor din Gaeta, mult mai bine decât este cazul pentru statele de coastă vecine, precum Ducatul de Neapole, Republica Amalfi, și Ducatul de Sorrento. Totuși, spre deosebire de aceste state-surori, Gaeta nu a fost niciodată un centru de mare importanță comercială. În anul 778, Gaeta a fost sediul din care "patrikios" bizantin de Sicilia dirija campania
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
ONU prevedeau o împărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de refugiați "pur și simplu, nu există", dar și de lideri arabi, pe care prezenta refugiaților palestinieni pe teritoriul
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
mirceștii ocina pe care a dat-o Radu Banul. Cu trecerea timpului satul este amintit tot mai des. La 23 septembrie 1847, Judecătoria de Vlașca, prin sentința pentru reglarea moșiei Mircești față de proprietatea lui Ioan Arion din Călugăru, un sat vecin, precizează că moșia acestuia „"e vecină cu moșia Mircești sau Comoara"” și asa se va numi până în 1864 când satul va lua denumirea Comoara. Satul Văceni (Vâlceni sau Vlăceni) a apărut în secolul al XVI-lea, prin hrisovul din 10
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
-o Radu Banul. Cu trecerea timpului satul este amintit tot mai des. La 23 septembrie 1847, Judecătoria de Vlașca, prin sentința pentru reglarea moșiei Mircești față de proprietatea lui Ioan Arion din Călugăru, un sat vecin, precizează că moșia acestuia „"e vecină cu moșia Mircești sau Comoara"” și asa se va numi până în 1864 când satul va lua denumirea Comoara. Satul Văceni (Vâlceni sau Vlăceni) a apărut în secolul al XVI-lea, prin hrisovul din 10 decembrie 1536, când Radu Paisie, domnul
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al orașului Borșa. Aria naturală se află în extremitatea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali, aproape de graniță României cu țara vecină, Ucraina) . Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul Rakhiv, din țara vecină, Ucraina. Parcul natural a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în "Monitorul Oficial" al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
cumpărători ai moșiei clucerului Ion Arienuț și alte șfori de moșie de la diverși moșneni din Vișina, în număr de 79, însumau o suprafață de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii vecini, să-și tragă moșia la margine “prin facere de măsurare după lege”. Moșnenii din Vișina s-au
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii vecini, să-și tragă moșia la margine “prin facere de măsurare după lege”. Moșnenii din Vișina s-au împotrivit acestei măsurători, amenințând inginerul hotarnic Porumbaru, arătând că ei au acte vechi de proprietate din 1792 și nu îngăduie să se facă
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
Ioan al II-lea). Descendenții acestora și-au împărțit moștenirea Bavaria-Straubing în 1429. Toate aceste repetate modificări și numărul ridicat de succesori, fiecare revendicându-și drepturile demoștenire, au dus la eclipsarea temporară a Bavariei ca forță în cadrul politicii pangermane. Statele vecine au invadat de câteva ori Bavaria, iar aristocrația regională a ignorat tot mai mult autoritatea ducală. Ducatul obținut de Albert I, Bavaria-Straubing, a ajuns succesiv, alături de comitatele Olanda și Hainaut, în posesia fiilor săi Wilhelm al II-lea din 1404
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
au opus rezistență, din lipsă de mijloace de apărare, localitatea a fost distrusă de către soldații lui Vespasian. Bărbații au fost omorâți, iar locuitorii lăsați în viață, după cum se vede, femeile și copiii, au fost luați în robie. În urma distrugerilor, localitatea vecină Sihnin, actualul Sakhnin, a luat întâietatea în regiune. Așezarea a fost ulterior refacută, aici stabilindu-se una din așa numitele 24 mishmerot - guardii, ale preoților evrei - cohanim, și anume casa lui Petahya. În zilele împăratului Adrian locuitorii evrei ai așezării
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
și stupuri de albine. La sfârșitul secolului al XVII sau începutul secoului al XVIII-lea locuitorii musulmani suniți din Araba sub conducerea lui 'Amad Zeidan, bunicul renumitului conducător Dahar al Omar, au măcelărit un mare număr de druzi din așezarea vecină Salame (astăzi Tzalmon) Motivul era dorința incăpățânată a unuia din șeicii druzi de a lua de soție pe una din fetele din sat. Până la urmă cei din Araba s-au prefăcut că sunt de acord, i-au invitat pe vecinii
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
al Galileei. Tradiția povestește că în tinerețe, după ce omorâse un militar turc, Dahe al Omar și-a găsit adăpost în localitate, pe atunci condusă de șeicul Muhammad Nasser, și a mediat în aplanarea unui conflict între Araba și un sat vecin. În secolul al XIX-lea localitatea a cunoscut o renaștere prin stabilirea mai multor familii din Nablus și Ierusalim. În timpul administrației mandatului britanic Araba era un sat mare cu 1200 locuitori (1931), și terenuri agricole de 3,000 ha. In
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
în Narragansetts. Ei au ajuns să privească colonia lui Roger Williams și Narragansetts ca un dușman comun. În următoarele trei decenii Massachusetts, Connecticut și Plymouth au exercitat presiune pentru a distruge atât Rhode Island cât și Narragansetts. În 1643, coloniile vecine au format o alianță militară numită Coloniile Unite și se subînțelege că ei au exclus orașele din jurul golfului Narragansett. Obiectul a fost să-și extindă puterea lor asupra așezărilor eretice și de a pune un capăt la infecție. Ca răspuns
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
un buget propus de 2 milioane de dolari. În ciuda faptului că scris mai multe cărți care descriu căsătoria ca o "superstiție de modă veche", Mortimer Brewster (Cary Grant) se îndrăgostește de Elaine Harper (Priscilla Lane), care a crescut în casa vecină din Brooklyn și, în ziua de Halloween, ei se căsătoresc. Imediat după nuntă, Mortimer își vizitează rudele simpatice, dar excentrice, care l-au crescut și care trăiesc încă în casa veche a familiei sale: mătușiule sale în vârstă Abby (Josephine
Arsenic și dantelă veche (film) () [Corola-website/Science/326119_a_327448]
-
la care Abby și Martha se opun vehement, deoarece victimele lor erau toate foameni "cumsecade" în timp ce dl. Spenalzo este un străin) și își afirmă intenția sa de a-l ucide pe Mortimer. În timp ce Elaine îl așteaptă pe Mortimer în casa vecină a familiei ei ca să plece în e luna de miere, Mortimer face încercări din ce în ce mai disperate pentru a rămâne călare pe situație, inclusiv eforturi multiple de a alerta polițiștii locali față de amenințarea reprezentată de Jonathan, precum și a obține actele prin care
Arsenic și dantelă veche (film) () [Corola-website/Science/326119_a_327448]
-
care locuiau acolo. Mănăstirea a rămas în ruine până la începutul secolului XX, atunci când unele săli și camere au fost restaurate. În timpul Primului Război Mondial, a fost un loc de refugiu, care a dus la reconstruirea unei părți a sitului. Structura, împreună cu rezervorul vecin și izvoarele de ape minerale naturale, au fost îngrijite de către Biserică Caldeeana, iar pelerinii creștini au continuat să viziteze ruinele. După războiul din Irak, locul se află în baza de operare Forward Operating Base Marez, iar forțele americane au început
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
are de făcut o serie de aranjamente cu comandantul austriac, a trecut frontiera în Transilvania. Împăratul austriac Francisc era însă un semnatar al Sfintei Alianțe, iar autoritățile austriece au refuzat să îi acorde azil liderilor unei rebeliuni dintr-o țară vecină și Ipsilanti a fost ținut sub strictă observație pentru șapte ani.. Lupta eteriștilor a mai continuat în Moldova ceva vreme, dar până la sfârșitul anului otomanii au înfrânt orice rezistență. Peloponezul, care avea o îndelungată tradiție de rezistență antiotomană, a devenit
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]