KorAP: Find »[drukola/base=ban & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4531 4532 4533 ...4598 >

114,931 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

acoperea boala, șomajul, accidentele și vicisitudinile vârstei a treia. În anii de după război, statele europene furnizau sau finanțau, mai mult sau mai puțin generos, majoritatea acestor beneficii. Diferența consta În mecanismele instituite pentru finanțarea noilor alocații publice. Unele țări colectau bani prin impozitare, asigurând Îngrijire și servicii gratuite sau În mare parte subvenționate (era cazul sistemului din Marea Britanie, care reflecta preferința vremii pentru monopolul de stat). În alte țări, beneficiarii primeau o alocație În bani lichizi pe criterii sociale, având apoi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
noilor alocații publice. Unele țări colectau bani prin impozitare, asigurând Îngrijire și servicii gratuite sau În mare parte subvenționate (era cazul sistemului din Marea Britanie, care reflecta preferința vremii pentru monopolul de stat). În alte țări, beneficiarii primeau o alocație În bani lichizi pe criterii sociale, având apoi libertatea de a cumpăra serviciile dorite. În Franța și În unele țări mai mici, cetățenii trebuiau să plătească, de exemplu, pentru anumite categorii de servicii medicale, iar statul le restituia apoi o mare parte

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pe criterii sociale, având apoi libertatea de a cumpăra serviciile dorite. În Franța și În unele țări mai mici, cetățenii trebuiau să plătească, de exemplu, pentru anumite categorii de servicii medicale, iar statul le restituia apoi o mare parte din banii cheltuiți. Aceste diferențe se datorează mecanismelor de finanțare și contabilizare diferite de la o țară la alta, dar reflectă și opțiuni strategice fundamental diferite. De una singură, asigurarea socială, chiar generoasă, nu era În principiu expresia radicalismului politic - după cum am văzut

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
accesibile gratuit sau la un preț scăzut. Dacă luăm În calcul și Învățământul secundar și superior gratuit sau subvenționat de stat, rezultă că segmentul de populație educat și salariat dispunea de o calitate sporită a vieții și de mai mulți bani de cheltuit. Departe de a Învrăjbi clasele sociale, statul asistențial european le-a apropiat mai mult decât oricând printr-un interes comun: salvgardarea și păstrarea acestui sistem. Dar popularitatea asistenței și serviciilor sociale finanțate de stat se datorează, Înainte de toate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mare parte a pământurilor provenite din vechile moșii nu aveau apă, drumuri sau locuințe. Din cele 74.000 de hectare Împărțite În Sicilia după război, 95% erau de calitate inferioară, improprii exploatării agricole. țăranii săraci care le primiseră nu aveau bani și nici posibilitatea să ia Împrumuturi bancare, așa Încât nu puteau face nimic cu noile lor proprietăți agricole. Reforma agrară italiană a eșuat. Scopul ei declarat - soluționarea „problemei Sudului” - va fi atins abia după un deceniu, și atunci doar parțial, când

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
minereu de fier, 40% era livrat de Suedia, cu vasele proprii, În porturile germane. și toate acestea erau plătite În aur, cel mai adesea furat de la victimele Germaniei și transmis prin filiera elvețiană. Elvețienii nu s-au mulțumit să spele bani și să servească drept canal plăților germane - contribuții substanțiale la războiul lui Hitler. În 1941-1942, 60% din industria de armament elvețiană, 40% din cea optică și 40% din industria constructoare de mașini produceau pentru nemți și erau remunerate În aur

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
desfășurat În ultimele luni de război. Belgienii au beneficiat de statutul privilegiat al orașului Anvers, singurul mare port european care a ieșit din război neatins, și de concentrația trupelor aliate pe teritoriul lor, care au pompat un flux constant de bani lichizi Într-o economie specializată În cărbune, ciment și metale semifabricate, toate vitale pentru efortul de reconstrucție. Norvegia, În schimb, o ducea mult mai rău. Jumătate din flota comercială și de pescuit a țării, vitală pentru economie, a fost pierdută

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
schimb acceptată: Învățătorii din taberele de refugiați erau plătiți cu cinci pachete pe săptămână. În Berlin, un carton de țigări americane se vindea cu 60 până la 165 de dolari, o ocazie pentru soldații din forțele de ocupație americane să facă bani serioși convertind și reconvertind alocația de țigări: În primele patru luni de ocupație aliată, numai soldații din Berlin au trimis acasă cu 11 milioane de dolari mai mult decât suma salariilor primite. În Braunschweig, cu 600 de țigări puteai cumpăra

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de import protecționiste, facilitând intrarea pe piață a produselor americane și din alte țări. Ca și Împrumutul britanic, acest acord promova interesele americane: un comerț internațional mai liber, schimburi valutare libere și stabile, o mai strânsă cooperare internațională. În practică, banii s-au dus Într-un an, iar singura moștenire pe termen mediu a fost o antipatie populară sporită (și speculată abil de partidele de stânga) față de potența economică americană. Așadar abordarea bilaterală de către Washington a problemelor economice europene eșuase vizibil

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a fost impactul relativ asupra Italiei și beneficiarelor mai mărunte: În primul an de la lansarea Programului de Reconstrucție Europeană, din iulie 1948 până În iunie 1949, 14% din venitul Austriei provenea din fondurile Marshall. Erau cifre uriașe pentru acea perioadă: În bani lichizi, ERP valora aproximativ 100 de miliarde În dolarii de azi (2004), dar ca procent din produsul național brut american (Între 1948 și 1951, ajutorul economic a consumat aproximativ 0,5% din PNB-ul Statelor Unite), Planul Marshall ar costa la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a făcut parte din ERP și nu a primit vreun dolar În urma Planului Marshall. Merită să ne oprim asupra implicațiilor acestui fapt. A fost mai ușor pentru Truman, anul următor, să obțină aprobarea Congresului pentru ERP În condițiile În care banii erau destinați exclusiv Vestului (cu grecii și turcii ca occidentali onorifici). Multe se schimbaseră Într-un an: Congresul voia să creadă că Planul Marshall reprezenta o barieră economică În calea expansiunii sovietice. Dar În iunie 1947, oferta de ajutor a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fost gândit de la Început ca un ajutor autolimitat. Scopul său, expus chiar de Marshall la Harvard, era „să rupă cercul vicios, redând popoarelor europene Încrederea În viitorul economic al țărilor lor și al Europei În ansamblu”. În loc să ofere ajutor În bani lichizi, el propunea aprovizionarea gratuită cu bunuri livrate țărilor europene pe baza unor cereri anuale, formulate de fiecare stat beneficiar În cadrul unui plan pe patru ani. Prin vânzare, aceste bunuri aveau să genereze În fiecare țară așa-numitele „fonduri de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
care să funcționeze precum banca centrală a unei economii naționale: să mențină o rată de schimb fixă și, În același timp, să Încurajeze și să faciliteze tranzacțiile de valută. Aceasta a fost concluzia de la Bretton Woods. A fost creat (cu bani americani) un Fond Monetar Internațional, „pentru a facilita dezvoltarea și creșterea echilibrată a comerțului internațional” (Articolul I). Consiliul Executiv inițial, modelat după Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, era alcătuit din reprezentanții Statelor Unite, Marii Britanii, Franței, Chinei și Uniunii Sovietice. Propunerea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
aibă propriile dificultăți. Până În iulie 1946, Marea Britanie a trebuit să importe 112.000 tone de grâu și 50.000 tone de cartofi pentru a hrăni populația din zona pe care o ocupase (nord-vestul urbanizat și industrializat al Germaniei), achitând cu bani Împrumutați de la americani. Britanicii obțineau anual cel mult 29 de milioane de dolari ca reparații de război, iar ocupația Îi costa 80 de milioane, diferența fiind suportată de contribuabilii britanici, În condițiile În care guvernul fusese nevoit să raționalizeze pâinea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și bărbați (dintr-o populație activă de 21,5 milioane) erau Înrolați sau fabricau arme. În loc să dimensioneze efortul de război după resursele limitate ale țării, Winston Churchill a riscat totul, Împrumutând de la americani și vânzând posesiuni britanice din străinătate pentru ca banii și echipamentul să nu lipsească. Cum spunea un ministru de Finanțe din timpul războiului, În acești ani „Anglia s-a transformat din cel mai mare creditor În cel mai mare debitor din lume”. Al doilea război mondial a costat Marea Britanie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fost pusă În aplicare de două ori: În august 1947, cu obiectivul legitim de a pune capăt hiperinflației, și În ianuarie 1952, când le-a spulberat țăranilor economiile din ultimii patru ani (În care nu prea avuseseră pe ce cheltui banii). Ca și În URSS, În Estul sovietizat țărănimea era condamnată. Primele reforme la sate de după război distribuiseră parcele mici de teren unui număr mare de agricultori. Deși foarte populare, aceste reforme n-au făcut decât să exacerbeze vechea criză agrară

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință că Republica Federală postbelică a primit cu entuziasm și brațele deschise tot ceea ce era american; că infanteriștii americani care Împestrițau Germania centrală și de sud cu aparatura, bazele, convoaiele, filmele, muzica, mâncarea, hainele, banii și guma lor de mestecat erau universal iubiți și acceptați de poporul a cărui libertate veniseră s-o apere. Realitatea era mai complicată. Luați individual, majoritatea soldaților americani (și britanici) erau În general simpatizați. Însă după ușurarea inițială - fiindcă fuseseră

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
filmului Își reface viața din ruinele Înfrângerii, Într-o Germanie unde „toți bărbații par intrați la apă”, și lasă trecutul În urmă, anunțând că „nu-i momentul să avem emoții”. Maria se dedică apoi cu hotărâre nestrămutată preocupării naționale, făcând bani cu o abilitate uluitoare. Evoluând de la vulnerabilitate la cinism, eroina exploatează resursele, sentimentele și credulitatea bărbaților - printre care un soldat american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
eroina exploatează resursele, sentimentele și credulitatea bărbaților - printre care un soldat american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu o casă nouă, plină de aparatură, În care plănuiește să-l primească pe soțul eliberat. La un pas de extazul conjugal, cei doi și bunurile lor lumești sunt distruse de o neatenție: o scăpare la țeava de gaze

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a permite Statelor Unite să-i apere, după cum constatau cu iritare surse din interiorul guvernului de la Washington) a fost un substanțial ajutor militar american. Dintre toate statele europene, În 1953, Franța era de departe cea mai dependentă de sprijin american, În bani și În produse. Washingtonul a stopat asistența abia În 1954, respingând cererile francezilor, tot mai disperate, de sprijin aerian pentru salvarea garnizoanei condamnate de la Dien Bien Phu. După aproape opt ani de lupte sângeroase și inutile, Washingtonul Înțelesese nu numai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
lupte sângeroase și inutile, Washingtonul Înțelesese nu numai că francezii nu mai puteau recâștiga autoritatea pierdută În Indochina, dar și că erau inferiori forțelor armate oficiale și de gherilă conduse de Ho și Min. În viziunea americanilor, francezii le tocaseră banii și erau o investiție din ce În ce mai riscantă. Nimeni n-a fost surprins când Dien Bien Phu a capitulat la 7 mai 1954 și francezii au cerut Încetarea focului. Căderea Indochinei franceze a precipitat colapsul ultimului guvern de coaliție francez care Încercase

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
erau necalificați (sau au acceptat „decalificarea” pentru a găsi de lucru). Câștigurile lor În Germania sau În alte țări nordice au contribuit la susținerea economiilor regiunilor natale, chiar dacă plecarea lor a ușurat competiția locală pentru slujbe și locuințe. În 1973, banii expediați acasă de muncitorii din străinătate reprezentau 90% din câștigurile de export ale Turciei și 50% din câștigurile de export ale Greciei, Portugaliei și Iugoslaviei. Impactul demografic al acestor transferuri de populație a fost semnificativ. Deși imigranții erau oficial „temporari

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
majoritatea oamenilor din Europa - și din restul lumii - au avut doar patru tipuri de lucruri: cele moștenite de la părinții lor, cele pe care și le-au făcut singuri, cele obținute prin troc și cele, foarte puține, pentru care plătiseră cu bani, făcute mai Întotdeauna de cineva cunoscut. Industrializarea din secolul al XIX-lea transformase orașele și locuitorii, dar În multe părți din Europa rurală economia tradițională a funcționat În mare măsură neschimbată până la (și chiar după) al doilea război mondial. De

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a cetățeanului obișnuit aproape s-a dublat În acești ani. În 1965, hrana și Îmbrăcămintea reprezentau doar 31% din cheltuielile de consum În Marea Britanie; În 1980, media pentru nordul și vestul Europei era mai mică de un sfert. Oamenii aveau bani disponibili și Îi cheltuiau. În 1950, comercianții vest-germani au vândut 900.000 de perechi de ciorapi de damă din nylon (articolul de „lux” emblematic din anii de după război). Patru ani mai târziu, În 1953, s-au vândut 58 de milioane

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au vândut 900.000 de perechi de ciorapi de damă din nylon (articolul de „lux” emblematic din anii de după război). Patru ani mai târziu, În 1953, s-au vândut 58 de milioane de perechi. Pentru produsele tradiționale, revoluția În cheltuirea banilor a venit din modul În care aceste produse erau ambalate și scara la care erau vândute. Au Început să apară supermarketurile, mai ales În anii ’60, deceniul În care creșterea puterii de cumpărare a fost resimțită cel mai puternic. În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]