113,455 matches
-
(n. 1848 - d. 1922) a fost un medic veterinar, președintele "Societății de medicină veterinară" și al "Asociației generale a medicilor veterinari", membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată "Medicul Veterinar". În 1883, Școala Veterinară a trecut de la Ministerul Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar a început demersurile pentru construirea
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
veterinară" și al "Asociației generale a medicilor veterinari", membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată "Medicul Veterinar". În 1883, Școala Veterinară a trecut de la Ministerul Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar a început demersurile pentru construirea unui local propriu al școlii. În urma noii subordonări, școala a beneficiat de anumite avantaje financiare. La insistențele
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
generale a medicilor veterinari", membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată "Medicul Veterinar". În 1883, Școala Veterinară a trecut de la Ministerul Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar a început demersurile pentru construirea unui local propriu al școlii. În urma noii subordonări, școala a beneficiat de anumite avantaje financiare. La insistențele directorului Alexandru Locusteanu, Ministrul
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată "Medicul Veterinar". În 1883, Școala Veterinară a trecut de la Ministerul Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar a început demersurile pentru construirea unui local propriu al școlii. În urma noii subordonări, școala a beneficiat de anumite avantaje financiare. La insistențele directorului Alexandru Locusteanu, Ministrul agriculturii de atunci, Ion
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar a început demersurile pentru construirea unui local propriu al școlii. În urma noii subordonări, școala a beneficiat de anumite avantaje financiare. La insistențele directorului Alexandru Locusteanu, Ministrul agriculturii de atunci, Ion Câmpineanu, a alocat Școlii Veterinare suma de 300.000 de lei pentru cumpărarea terenului de 3 ha dintre Splaiul Independenței și strada Izvor, pe care s-a ridicat în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
3 ha dintre Splaiul Independenței și strada Izvor, pe care s-a ridicat în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucțiunii a decretat Regulamentul pentru organizarea "Școalei Superioare de Medicină Veterinară", prin care "Școala Veterinară" a fost transformată în "Școala Superioară de Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii, iar
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
Independenței și strada Izvor, pe care s-a ridicat în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucțiunii a decretat Regulamentul pentru organizarea "Școalei Superioare de Medicină Veterinară", prin care "Școala Veterinară" a fost transformată în "Școala Superioară de Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii, iar sediul s-a stabilit
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucțiunii a decretat Regulamentul pentru organizarea "Școalei Superioare de Medicină Veterinară", prin care "Școala Veterinară" a fost transformată în "Școala Superioară de Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii, iar sediul s-a stabilit în actuala clădire a Facultății de Medicină Veterinară din
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii, iar sediul s-a stabilit în actuala clădire a Facultății de Medicină Veterinară din Splaiul Independenței. În 1885, când a fost depus în Parlament proiectul privind reorganizarea serviciului sanitar care punea în inferioritate morală și materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat și au demisionat din posturile deținute la Direcția
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
ani de studii, iar sediul s-a stabilit în actuala clădire a Facultății de Medicină Veterinară din Splaiul Independenței. În 1885, când a fost depus în Parlament proiectul privind reorganizarea serviciului sanitar care punea în inferioritate morală și materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat și au demisionat din posturile deținute la Direcția Sanitară, care elaborase proiectul fără consultarea celor doi. În 1895, împreună cu Nicolae Filip, Alexandru Locusteanu a înființat, pe lângă Școala Superioară de Medicină Veterinară, primul "Institut
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat și au demisionat din posturile deținute la Direcția Sanitară, care elaborase proiectul fără consultarea celor doi. În 1895, împreună cu Nicolae Filip, Alexandru Locusteanu a înființat, pe lângă Școala Superioară de Medicină Veterinară, primul "Institut de Zootehnie", care a fost desființat în 1900 și reînființat 30 de ani mai târziu ca "Institutul de Cercetări Zootehnice", care a existat pe lângă FMV București până la desființarea sa în 1970. În luna septembrie 1895 Alexandru Locusteanu împreună cu
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
târziu ca "Institutul de Cercetări Zootehnice", care a existat pe lângă FMV București până la desființarea sa în 1970. În luna septembrie 1895 Alexandru Locusteanu împreună cu dr. Ioan Șt. Furtună, a participat la cel de al-VI-lea Congres Internațional de medicină veterinară ținut la Berna, unde cei doi au prezentat lucrări de o excepțională valoare teoretică și practică. Conform bibliografiei românești moderne, întocmită de Biblioteca Academiei Române, de la Alexandru Locusteanu ne-au rămas următoarele lucrări:
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
Paul (I.) Oceanu (n. 27 iunie 1854, satul Topolița, județul Neamț - d. 31 decembrie 1919, București) a fost un medic veterinar, profesor de medicină veterinară la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
Paul (I.) Oceanu (n. 27 iunie 1854, satul Topolița, județul Neamț - d. 31 decembrie 1919, București) a fost un medic veterinar, profesor de medicină veterinară la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de medicină
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
Paul (I.) Oceanu (n. 27 iunie 1854, satul Topolița, județul Neamț - d. 31 decembrie 1919, București) a fost un medic veterinar, profesor de medicină veterinară la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de medicină veterinară la Școala Veterinară din București
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de medicină veterinară la Școala Veterinară din București, care a fost închisă în 4 aprilie 1877 din cauza izbucnirii Războiului de Independență. Paul Oceanu a fost trimis în Basarabia pentru combaterea pestei porcine, de unde s-a întors în București în următorul an, pentru a
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de medicină veterinară la Școala Veterinară din București, care a fost închisă în 4 aprilie 1877 din cauza izbucnirii Războiului de Independență. Paul Oceanu a fost trimis în Basarabia pentru combaterea pestei porcine, de unde s-a întors în București în următorul an, pentru a-și continua studiile
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
Independență. Paul Oceanu a fost trimis în Basarabia pentru combaterea pestei porcine, de unde s-a întors în București în următorul an, pentru a-și continua studiile până la absolvire, în 28 septembrie 1879, când i s-a acordat diploma de medic veterinar. După ce timp de patru ani a lucrat ca medic veterinar în județele Fălciu, Vaslui și zona Huși, a obținut primul loc la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
pestei porcine, de unde s-a întors în București în următorul an, pentru a-și continua studiile până la absolvire, în 28 septembrie 1879, când i s-a acordat diploma de medic veterinar. După ce timp de patru ani a lucrat ca medic veterinar în județele Fălciu, Vaslui și zona Huși, a obținut primul loc la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
timp de patru ani a lucrat ca medic veterinar în județele Fălciu, Vaslui și zona Huși, a obținut primul loc la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Aici i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
Vaslui și zona Huși, a obținut primul loc la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Aici i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue activitatea în Franța, dar a preferat să se întoarcă în România. După
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Aici i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue activitatea în Franța, dar a preferat să se întoarcă în România. După doi ani de medicină veterinară practicată în județul Ialomița, a fost numit director al Târgului
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue activitatea în Franța, dar a preferat să se întoarcă în România. După doi ani de medicină veterinară practicată în județul Ialomița, a fost numit director al Târgului de Porci din Turnu Severin, apoi, în 1888, director al abatorului din București, colaborând cu medicul veterinar Gabriel Demetrescu timp de 4 ani pentru modernizarea instituției. Mai târziu, în calitate de consilier
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
dar a preferat să se întoarcă în România. După doi ani de medicină veterinară practicată în județul Ialomița, a fost numit director al Târgului de Porci din Turnu Severin, apoi, în 1888, director al abatorului din București, colaborând cu medicul veterinar Gabriel Demetrescu timp de 4 ani pentru modernizarea instituției. Mai târziu, în calitate de consilier comunal (1912-1913) a instituit un regulament de funcționare al acesteia. În 1888 a fost numit profesor suplinitor și apoi profesor definitiv la Școala Superioară de Medicină Veterinară
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
veterinar Gabriel Demetrescu timp de 4 ani pentru modernizarea instituției. Mai târziu, în calitate de consilier comunal (1912-1913) a instituit un regulament de funcționare al acesteia. În 1888 a fost numit profesor suplinitor și apoi profesor definitiv la Școala Superioară de Medicină Veterinară, la disciplinele de chirurgie veterinară (fiind considerat întemeietorul acesteia), anatomie topografică, obstetrică și arta potcovitului. În 20 mai 1894 a fost primul medic veterinar din România care a efectuat operația de castrare la vacă, iar în 6 iunie 1895 primul
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]