11,723 matches
-
alta... Cheltuielile imense nu le mai calculează nimeni... Și ei ne dau o indemnizație care e pur și simplu praf În ochi... Dom’le, m-am convins ce regim atroce este comunismul. Așa ceva e de neînchipuit... Eu nu mi-am Închipuit că există oameni, bestii, și atâta nedreptate, În fond... Am cunoscut o mulțime de deținuți și toți erau nevinovați... Dacă vecinul era informator și tu spuneai: „Bă, vecine, ce-o fi, mă frate, că am visat tot cerul plin de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încercuit garnitura, și avioanele deasupra. Unu’, două, câte o fi fost. „Ce căutați aicea?” Noi auzam de colo din vagon tot... Adică io, cu urechea mea am auzit... „Păi aicea-s oamenii noștri, sunt copiii noștri!” „De unde știți?” Ei, Îți Închipui dumneata, de unde știa ăia că trece vagonu’ cu noi? I-a Împrăștiat pe toți de acolo, și am stat vreo douășpe ore În gara Tecuci. Și de aici ne-a dus În Delta Brăilei... Cum a fost primirea În Balta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o zi trebuia să apere înaintea tribunalului pe o doamnă din societate care era acuzată de bărbatul ei pentru adulter. Decât doamna era tânără și frumoasă, iar bărbatul cam trecut. Care a fost pledoaria lui Crețeanu? — Domnilor judecători, onorat tribunal. Închipuiți-vă fiecare din dumneavoastră că aveți acasă o glastră cu o floare de endrușaim 312 tânără și frumoasă. Pentru ca floarea asta să crească, să trăiască și să se facă tot mai frumoasă, nu-i așa că trebuie să fie udată în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De unde rezultă că protestarea de mai târziu a prințului Carol și a guvernului său nu era francă. Prințul Carol când a trecut Dunărea să dea ajutor rușilor bătuți la Plevna știa că Rusia pretinde Basarabia, a crezut însă, așa ne închipuim, cum că în urma marelui ajutor dat așa de bine și la timp Rusiei, aceasta, drept gratitudine, va renunța la pretenția ei.7 anul 1876 281 4. În carte: principalul creditor (!); corectat după Românul. 5. Aleksandr Mihailovici Gorceakov (1798-1883) era, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
3412. C.A. Rosetti a rostit un cuvânt de mulțumire în fața Adunării patru zile mai târziu când și-a luat în primire „fotoliul preșidenției“, la 30 iunie/12 iulie 1876, cuvânt mai puțin cunoscut astăzi și care sintetizează ceea ce își închipuia el că trebuia să înfăptuiască guvernarea liberală: „Toate stările societății - preciza fruntașul liberal-radical - au dovedit că au înțeles, în fine, că nu poate fi salvare decât în leacul ce încă de la 1855 ni l-a prezentat unul din geniurile Franciei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi aruncate în Dunăre, armatele rusești nu mai puteau învinge. Atunci țarul Alexandru al II-lea a făcut apel la ajutorul oștirilor României. Ei bine, dacă cu tot acest ajutor eficace și totuși Rusia ne-a luat Basarabia, ne putem închipui ce s-ar fi ales de noi dacă nici n-am fi luat parte la acțiune. Norocul României a fost întotdeauna în înfrângerea Rusiei. După războiul Crimeii România s-a putut întări și a putut trăi fiindcă Rusia a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
astăzi la 12 ore în Capitală. Orașul e splendid pavoazat. Toate ferestrele, pe Calea Târgoviștei, Calea Mogoșoaiei, strada Lipscani erau împodobite cu drapele cu culori românești si ruse“ etc. - ROM., an. XXI, 28 mai 1877, p. 471). Își poate oricine închipui ce îmbulzeală de lume era pe toate stradele. Calea Griviței de astăzi, strada Târgoviștei de atunci, ca și Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) erau pavoazate cu drapele române și ruse. Trotuarele gemeau și un puternic serviciu de pază era organizat. Se observa numeroși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
publicată de numitul ziar ce provoca atâta animațiune în public? La «ultimile știri», cu litere compacte, se făcea cunoscut cetă țenilor noutatea înveselitoare, așteptată și dorită de orice inimă românească, că armata principelui Carol a luat Plevna. Își poate lesne închipui cineva bucuria ce cuprinsese pe toți locuitorii Capitalei. Din nenorocire însă, acea știre nu era exactă și nu putem dez aproba îndestul modul de a da știri de senzațiune false din partea unui ziar ce abia a apărut de două-trei zile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trebuia nu numai să guverneze țara timp de 12 ani, dar încă să însemneze și o nouă eră socială și politică. addenda 407 11. În ziar: furioase. Era, firește, o transformare radicală. Nimenea în lumea noastră politică nu-și putea închipui cum că guvernul lui Ion Brătianu va avea o durată atât de lungă; împrejurările însă, mai ales împrejurările din afară, în special războiul ruso-turc a dat acestui regim o vitalitate neașteptată. (Id., ibid., nr. 11758, 30 iulie 1922, p. 1-2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu pui vede cu surprindere o grămadă de moloz pe scânduri. Ridică capul și mai vede o gaură în tavan. După aceea constată că Cloșca cu pui a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui oricine emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar, mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul era un tânăr, anume Pantazescu, o fire de visător anormal, un artist în felul său, care și-a pus în cap
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dintr-un strat în altul, redate în contextele lor originare. Neînsoțit de descrierea împrejurării în care l-ai auzit, cuvîntul se ofilește în pagina de jurnal. Lîngă descriere e bună, dacă pică firesc, și un dialog. Deși cîndva, demult, mă închipuiam nuvelist și romancier, n-am știința improvizației epice. Știu totuși să decupez anecdote, să scot dintr-o „materie de șuetă” (vorba unui reputat eseist) idei morale, dominanta unei persoane și atmosfera unui timp. Împrejurările m-au instruit și m-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cinci lei, că așa-i azi «problema»”. Face de doisprezece ani naveta Udeși-Suceava: pleacă, zilnic, cu noaptea-n cap, la patru și se întoarce după-amiaza, la șase. Ca el sînt sute de bărbați în satul nostru. Niciodată nu mi-am închipuit că părinții mei, atît de diferiți unul de celălalt, vor avea un „destin pereche”. Încă mai cred că erau făcuți din elemente contrare. Mama: aprigă, repede schimbătoare, ultrasensibilă la gesturile și atitudinile celor din jur, cu un ascuțit simț al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a agitat doar la suprafață, ca o noutate ceva mai frapantă. Probabil că, intim, nu-i dezaprobă total pe „asupritorii” noștri. Simțind asta, am căutat să fiu mai demonstrativ. I-am spus (fraze pe care, în situația sa actuală, îmi închipui, nu prea ar fi vrut să le audă) că, după părerea mea, această „măsură originală” nu-i determinată de motive economice, cum se încearcă a se acredita, ci politice. Neîndoielnic prin ea se urmărește un control mai sever al presei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de magnetofon. Autorii își închipuie că, în 1999, Londra se va numi Londongrad, iar Anglia Republica Sovietică Socialistă Marea Britanie. O familie londongrădeană vrea să-i facă un cadou bunicii, de ziua ei de naștere. Cumpără o găină, pe care imediat o pierde. Căutînd-o, membrii ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anticipînd pasul următor, cînd abătut, cînd surîzător... Vestea morții tragice a lui Corneliu Dima Drăgan m-a chinuit toată noaptea. Deși avea talentul de a intra în tot felul de încurcături, de la cele sentimentale la cele financiare, nu mi-am închipuit niciodată că ar putea să sfîrșească așa cum se zice că a sfîrșit: împușcat cu mai multe gloanțe. Una e să vezi pe ecran cum sînt împușcați oamenii, și alta e să afli că omul care ți-a trecut de mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde a ajuns), șef al corpului de control la Partid, zice despre sine în timpul unei convorbiri: „știi doar că-mi place să gîndesc complex”. Îmi vine să pufnesc de rîs: cum li se urcă tuturor la cap funcția și se închipuie altfel decît sînt. „Gîndirea complexă” a devenit atributul celor din clădirea Comitetului Județean, care la rîndul lor îi au ca modele pe cei din Comitetul Central. De la noul său nivel, T.S. se îndoiește, iată, că Al. Grigorescu, fostul său coleg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al lumii noastre. În al doilea rînd, pentru că a contrazis, cu restul creației sale, același mit care, cu excepția eroului, exprimă totuși ceva hotărîtor din lumea noastră, cel puțin din cea occidentală”. Nu sînt un noicist, delimitare necesară acum cînd atîția, închipuindu-și că aparțin unei elite, afectează noicismul. Pe „filosoful de la Păltiniș” l-am citit de fiecare dată cu delectare (are mînă de mare prozator și e captivant ca hermeneut), dar fără atașament, căci n-am simțit în el un contemporan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
coaptă, adevărată care să dea formă definitivă, memorabilă unui gînd, unei impresii, unei senzații! Fraza strunjită care te uimește și te încîntă pe tine însuți. Cea care speri să impresioneze pe toți ce o vor citi. Și despre care îți închipui că va rezista. Ea nu-i trofeul zilnic al încordării la masa de lucru. Vine cînd crezi că n-o să mai vină. Sînt zile cînd scriu cu apă, fără culoare sau cu zemuri de împrumut. Iese un „text” ce poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucrurile astea au avut loc nu o zi, o săptămînă, ci un „septenat”! Privind roată, există, desigur, numeroși Genoi: în cultură, în economie, în agricultură. Aceeași retorică, același comportament, aceeași nepăsare față de sensibilitatea celorlalți. Promiscuitate și bruftuluieli. *„Hamlet: Cum îți închipui că sînt mai ușor de mînuit decît un flaut?” *Care e răul efectiv pe care mi l-a făcut G.? Marginalizîndu-mă, mi-a redus posibilitatea să mă exprim. M-a ținut în „bucătăria” revistei. În școala Militară, trimiterea la bucătărie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i s-au încordat maxilarele. Era gata să dea drumul unei vorbe de dezgust. I-am făcut semn să se abțină. Înțelegîndu-i mimica, femeia s-a retras spunînd: „Tot ai ceva ce pune pe masăî” Ne-a cuprins greața. „îți închipui ce poate să fie acolo?”, m-a întrebat Cojocaru. „Sigur că îmi închipui”, i-am răspuns. *Ce vor discuta oamenii aceștia - mă întreb în timpul unei plimbări cu Cojocaru, trecînd prin „furnicar” - în ziua în care magazinele vor fi pline și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dezgust. I-am făcut semn să se abțină. Înțelegîndu-i mimica, femeia s-a retras spunînd: „Tot ai ceva ce pune pe masăî” Ne-a cuprins greața. „îți închipui ce poate să fie acolo?”, m-a întrebat Cojocaru. „Sigur că îmi închipui”, i-am răspuns. *Ce vor discuta oamenii aceștia - mă întreb în timpul unei plimbări cu Cojocaru, trecînd prin „furnicar” - în ziua în care magazinele vor fi pline și cînd vor dispărea unele din motivele actualelor nemulțumiri? Noi înșine trebuie să ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bucura mult. I.O. 24 București, 19 aug. 2002 seara Prieteni dragi, Doamnă și Dle Eugen Dimitriu, O adevărată punere În scenă a fost sosirea cărții și a ziarului. Am așteptat multă vreme vești, că n-au sosit mi-am Închipuit că alergătura după sponsorizare este grea și cere mult timp. Cu toate astea eu, În fiecare dimineață, la ora sosirii poștei deschideam cutia, deși prin orificiile ei nu se Întrezărea culoarea albă a scrisorilor. și sâmbătă, 17 aug. ploaie și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și În brațe mi se așează „Orașul muzelor”, alături teancul de ziare și un plic din cele mari de la Ruxandra din Japonia. Cum, Doamne, a sosit cartea și ziarele fără să fie Într-un plic sau colet? și acum Îmi Închipui că, băiatul cu poșta, știind că am corespondență mai aparte, și, cutia noastră este destul de mică, nu intră o carte prin deschizătura ei, el a rupt plicul, șia vârât mâna printre inelele gardului, a scos lăcățelul pe care nu-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Acum va trebui să Închei, căci e trecut de miezul nopții și mai am Încă treabă. Aceste ultime săptămâ ni până la 1 noiembrie, termenul de predare al agendelor sunt cum nu vă pot spune de grele. Dar cred că vă Închipuiți. Probabil ați primit un plic recent, În care lansam două-trei Întrebări „Încuietoare”... Nu sunt indispensabile răspunsurile, deci nu trebuie să vă bateți prea mult capul. M-ar interesa În ce stadiu sunt Cazabanii și ce promisiuni de editare aveți. Pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mi-o Împrumute, eu promițând că În f. scurt timp i-o restitui. Parcă nu mă rabdă inima să nu aflu cât de curând ceva despre sătucul meu. Sperând că sunteți sănătoși, nu mai Întreb ce mai faceți pentru că Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]