12,621 matches
-
și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune nici În grădinuța cu flori și nici În casele de la Cățălești, copleșit de mirare și fericire, nu și-a putut reține vechiul său strigăt de uimire, rod al simțului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care depășeau gardurile și chiar porțile Înalte ale gospodarilor, când fulgii reci și mari cădeau pe pământ cu viteza și frecvența unor armate cotropitoare, excelent organizate și când doar bărbații puternici și tineri mai ieșeau din case pentru a se Îngriji de vite și pentru a aproviziona locuințele cu cele trebuitoare traiului de zi cu zi. Copiii stăteau În casă, pe lângă sobe, În cotruțe sau după cuptor, acolo unde adesea Încăpeau să se joace și uneori să și doarmă, chiar și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
le oferea dieta lui de revitalizare. Îmi lăsase mie administrarea imperiului său subteran, Încrezător că recunoșteam acum importanța a ceea ce izbutise să realizeze. Din toate Îndoielile mele de la Început, mai rămăseseră doar cele care priveau tratamentul lui Laurie Fox. O Îngrijise și o vrăjise, Îi fusese alături În permanență, cînd colindau serile din bar În bar și din club În club. Dar nu făcuse nici o Încercare de a-i domoli apetitul pentru cocaină și amfetamine, ca și cum femeia asta rănită și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-a vrut niciodată să fie fericită. Își trecu o mînă prin părul ud, apoi rămase uitîndu-se lung la cheagurile de sînge adunate pe degete. Dar nu făcu nici o Încercare de-a-și netezi frizura În neorînduială, pe care și-o Îngrijea odinioară cu atîta atenție. — Ea face parte dintre oamenii aceia care tresar Îngroziți fie și doar dacă aud de fericire - În mintea lor, nimic nu poate fi mai plictisitor sau mai burghez. Am ajutat-o puțin, așa cum am ajutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tihna apropierii de acest camarad, care îi știa pe Rumi și pe Hafez ca pe rugăciune. Omar n-avea urechi pentru poezie, dar Shams îl făcea să audă cu inima. Era lucru curios și de necrezut că bărbatul care se îngrijea de clienți în restaurantul „Ulduz“, seara devenea filosof lipsit de simbrie. Spre deosebire de Yazd, Tabrizul era un oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asemănători, care aveau cel mult zece ani. Condamnata îi recunoscu și-ncepu să dârdâie din tot corpul și să-i implore: Sunt nevinovată, vă jur, nu eu am ucis-o pe mama voastră, ci v-am mângâiat și v-am îngrijit cât erați în scutece! Ghazal se lăsă ca în gol pe pavelele curții și ultimul lucru pe care îl văzu au fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
suferi decât să arzi pe un rug? Deși istoria îi reține pe cei care au ars și îi ignoră pe cei care au înfruntat viața. ― Dacă ar fi să mă iau după ce spui, cei nedreptățiți sunt cei care și-au îngrijit rănile. ― Tu știi bine că am dreptate. ― Tocmai că nu sunt convins, Galilei. Moartea lui Socrate ne-a învățat, poate, mai mult decât filosofia lui. Și amintește-ți ce s-a întîmplat imediat după aceea. Cadavrul nu era încă înmormîntat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o vârstă și se pricepea la moșit. Au întins așternuturile, au fiert apă și au îngrijit-o. Nevasta cârciumarului s-a chinuit până la ziuă și a născut un băiat, o mână de carne, cu ochii lipiți, scâncind. Stere, ostenit de la drumurile lui, s-a sculat, a aprins lămpile și s-a învîrtit tot timpul împrejurul muierilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
biserică, ce vorbiți! Vistierie să ai! Parcă din banii noștri se putea! Zidarii înjurau în gura mare: - Ce biserică, mă oameni buni!... Biserică ne trebuie nouă? Mai bine făcea spital, că ne mor copiii de tifos, n-are cine-i îngriji. Femeile îi ocărau: - O să vă rămână gura strâmbă, păcătoșilor. Supărați pe Dumnezeu. A trecut iarna și, prin mai, din capul Filantropiei au sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când ieșeau, oameni erau, puteau să nu mai aibă griji. Celor de-l povățuiau le plăcea tânărul, că era silitor și se împrieteniseră la toartă. Din când în când îi mai ridicau la anchetă, îi aduceau seara bătuți măr. Îi îngrijeau până își veneau în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai făceau și câte un chefuleț, să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa el, scapă mai ieftin, că mărturisiseră. Comisarii aduceau grefierii la anchete. Aceștia scriau declarațiile, și în procese nu mai puteau să dea înapoi. Au trimis bilet lui Bozoncea să le arunce ceva lovele, să mituiască judecătorii. De rest se îngrijea spărgătorul. Starostele a pus două mii în mâna unui gardian, 246 care i-a adus neatinși bătrânului. I-au lăsat și lui o sută, restul -lau dat priceputului. La proces, a venit Didina cu alți bani și cu rufe de schimb
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aoleu... - Taci, du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus în Crucea de Piatră la o țiitoare a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina în curte în pielea goală și și-a desfăcut cureaua de la nădragi. A pus lăutarii să-i cânte. Țiganii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
facă farmece, să întoarcă bărbații la casa lor și se uita în cărți cum te-ai uita pe fereastră. Să fi privit la ea, tot mai vedeai urmele vechii frumuseți. Avea încă niște ochi negri care ardeau și mâini nemuncite, îngrijite cu sârguință. Și băiatul ei, Oprică, o icoană de copil! Frumos, frumos și-al dracului! N-o asculta. Se înhăitase cu hoții. La început o dusese greu, până au aflat-o fetele mahalalei că știe să facă de dragoste. Dădea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Calată, mățarul de la Coada Dristorului, când apuca un pahar mai mult și le lipea sutele cu scuipat pe frunte și le cerea să-i zică: Cine n-are dor pe lume... Lăutarul nu se odihnește în lumea asta, trebuie să îngrijească de suflete. Iarna era timpul lor! Cum împrimăvăra, slăbeau, se făceau ca foița, împușcau francul. Aveau case grele, câte șase-șapte copii, toți flămânzi și bolnavi. Dumitru mai ținea sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru ca tot ceea ce credeai pierdut să reapară, lizibil, puternic, strălucitor. În zilele noastre, Puritanismul rănit - Împotriva căruia dandysmul a pornit un război crâncen, mai curând hărțuindu-l decât atacându-l frontal, cu săgețile zeflemelei sale ușuratice -, se ridică și Își Îngrijește rănile. După Byron, după Brummell - cei doi mari ironici atât de diferiți, dar exercitând o influență poate egală -, cine ar mai fi crezut În forța bătrânei moralități anglicane? Ei bine, ea nu mai exista! Dar acea sclifoseală ipocrită, de neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
regele, până când nu mă va da dumneavoastră. Până atunci, mă lasă rece toate Înălțările voastre În rang”. Căsătoria o dată ruptă, Lauzun s-a prefăcut că-și neglijează toaleta 1, ceea ce a sporit tristețea Domnișoarei; dar el Îi ceru să-și Îngrijească ținuta, În ciuda necazului care o făcuse să slăbească. Ea Îl iubea cu aceeași idolatrie fizică, fără de care nu există dragoste. (A se vedea fermecătoarea poveste a panglicii roșii de la cravata lui Lauzun, când s-au revăzut În Flandra - volumul VI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
axiomă sună așa: X Averea pe care o dobândim este pe măsura nevoilor pe care ni le Încurajăm. Ea asigură (este vorba tot despre eleganță) un aspect mai pitoresc unui ținut, după cum Îmbunătățește și agricultura; căci de felul cum sunt Îngrijite și adăpostite animalele depinde frumusețea raselor și produsele pe care acestea le dau. Or, mergeți să vedeți prin ce cotloane Își cresc bretonii vacile, caii, oile și copiii, și veți fi de acord că, dintre toate cărțile care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
comită eroarea acelei ducese spaniole care, primind un prețios vas de o formă ciudată, Îl studie și găsi că ar fi cel mai nimerit să Îl pună la masă, oferind astfel privirii comesenilor un rasol cu legume, fără să se Îngrijească de nepotrivirea dintre porțelanul aurit al acelui obiect necesar și ideea de curățenie. Ținuta s-a schimbat atât de mult În zilele noastre, Încât nu mai există, la drept vorbind, o ținută. Toate familiile europene au adoptat pânzeturile, deoarece atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de altminteri, impetuozitatea și independența caracterului. Romancierii englezi au cultivat, mai mult decît alții, romanul a ceea ce ei numesc high life, iar francezii care, precum dl de Custine, au ținut să scrie romane de dragoste cu orice preț s-au Îngrijit mai Întîi, și pe bună dreptate, să-și Înzestreze personajele cu o avere destul de mare pentru a-și putea satisface fără șovăială orice fantezie; apoi, i-au scutit de orice profesie. Ființele acestea nu au altă condiție decît cultivarea ideii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței, București, Muzeul Literaturii Române, 1979. d’Ormesson, Jean, Arrivisme, snobisme, dandysme, În Revue de métaphysique et de morale, Paris, octombrie-decembrie, 1963. Paleologu, Alexandru, Despre lucrurile cu adevărat importante, Iași, Editura Polirom, 1997, ediție Îngrijită de Adriana Babeți. Parret, Herman, Sublimul cotidianului, București, Editura Meridiane, 1996, traducere de Magda Jeanrenaud, prefață de Sorin Alexandrescu. Parreaux, André, La vie quotidienne en Angleterre au temps de George III, Paris, Libraire Hachette, 1966. Pârvulescu, Ioana, Întoarcere În Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe ceva despre moartea lui Shirley Lowell. Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să pun de ceai, leacul englezesc de inimă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
categoriei din care făceau parte, încât uitai cum arată imediat ce-ți luai ochii de la ele. În spatele canapelei erau două rafturi de cărți încărcate cu texte de piese de teatru, fără fir de praf, așezate în ordine alfabetică. Totul era îngrijit, curat și funcțional, la fel ca persoana lui Hazel și, la fel ca Hazel, apartamentul părea absolut mulțumit cu starea asta de lucruri. Ea aștepta în continuare să vorbesc. În cele din urmă, negăsind altceva mai bun, am zis: —Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să mi-o recite. Prezența lui era plăcută, astfel că am stat la taifas cu el o oră încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci pentru circumcizii nu mai mânuia briciul la fel de precis. Tocmai închiriase un spațiu la hammam, baia turcească din cartier, pentru a-și exercita acolo meseria. Deodată, o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plăcuți, cu răbdare la explicații, atenți la talentele fiecăruia. Câteodată, ne pofteau la ei acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări, altul o mie, un altul mai mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]