65,754 matches
-
Destin Între dealurile vieții noastre S-a așezat un lac sărat, Născut din lacrimile amândorura Și hrănit cu afecțiunea care ne lipsea, De care aveam atâta nevoie... În valea aceasta, A drumurilor fără nume, A luat naștere un copil... Acedla scris în stele și legănat prun galaxii Uitat de timp și luminat de vise... Un vis din nopți de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93410]
-
adesea un mic frison. ― Sigur, am răspuns aproape zâmbind În timp ce mă lua de mână. 2 Am ajuns acasă abia pe la trei. Victor Îmi făcuse o declarație de dragoste iar eu mă simțisem mizerabil pentru că nu putusem săi răspund cu aceeași afecțiune. Cred că aveam ochii Înlăcrimați când am văzut-o pe Maria, citind În sufragerie. Asta era problema cu Maria. Citea ca o maniacă ori de câte ori avea un pic de timp. Nu zic că mie nu Îmi plăcea să citesc, dar Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
după vreo zece minute. Recunosc că mi-a plăcut să-l văd cu părul cârlionțat În vânt, pe noua lui bicicletă și să mă gândesc că acela era iubitul meu. Dar era mai mult o chestie de mândrie decât de afecțiune nemărginită. Și-a lăsat bicicleta la o parte ca să mă cuprindă Într-o Îmbrățișare lungă. Și, În timp ce mă Îmbrățișa, aproape că am reușit să uit de ochii aceia obsedanți ai unui străin. ― Bună, a spus el mai târziu, după ce Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să obții bilete. Localul era superb, oamenii erau de calitate. Și totuși avea biletele În mână. ― Cum...? am Început să Întreb, dar mâinile lui Îmi mângâiau delicat obrazul În loc să-mi dea un răspuns. L-am Îmbrățișat, cu un amestec de afecțiune și recunoștință. ― Asta trebui să fie o glumă! Mâna lui mi s-a Împleticit În păr, În timp ce mi-a spus cu o voce dulce: ― Orice pentru iubita mea! Cred că În acel moment l-am iubit și eu În tăcere
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
făceam pe plac, le-ar fi spus. Nu aveam de ales. ― Bine, o lună, am spus strângând din dinți. Nenorocitule! Chipul Îi fu luminat de un nou zâmbet. Mam strâmbat la el. ― Ești satisfăcut? ― Da, spuse el calm. Deocamdată. Toată afecțiunea mea anterioară pentru puștiul ăsta enervant se evaporase la fel de repede cum apăruse. Am hotărât să mă retrag În camera mea. ― Să nu dai foc la casă! am strigat de pe scări. ― Mda, mamă! spuse el batjocoritor. ― Idiotule! ― Tu ești cea idioată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Fusesem internată oficial. Mi se făcuse analiza sângelui și trecusem cu brio, nu fusesem controlată în chiloți, dar gențile îmi fuseseră verificate, deși nu se descoperise nimic incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și tot atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau rea. Dar eu nu vreau să fiu anormală, am izbucnit. Ce naib...? m-am gândit surprinsă. Nu avusesem de gând să spun așa ceva. Nimeni nu vrea să fie anormal, a spus Josephine învăluindu-mă într-o privire plină de afecțiune. Tocmai de asta, în cele mai multe cazuri, persoana care suferă de o formă de dependență neagă această realitate. Dar aici, la Cloisters, ai să înveți alte răspunsuri. Răspunsurile normale. Șocată și nedumerită, am deschis gura ca s-o pun la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chaquie, așa enervantă și cu păreri de dreapta cum era, dusese o viață aproximativ fără pată. Eram surprinsă să descopăr că atitudinea mea față de Chaquie se schimbase de la momentul în care făcusem cunoștință cu ea. Acum nutream pentru ea o afecțiune stranie amestecată cu invidie. A venit Josephine, iar noi ne-am ridicat în scaune și ne-am liniștit. Josephine i-a mulțumit lui Dermot fiindcă venise la ședință și-a spus: —Vă rog să ne spuneți câte ceva despre problemele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sex în compania tipului care i-l livrase. Detaliile n-au fost obscene și nici fascinante. Au fost, pur și simplu, sordide. A spus c-a făcut-o doar fiindcă era beată și tânjea cu disperare după un strop de afecțiune. Am simțit cum mi se rupe inima de milă. Mă așteptam ca oamenii de vârsta mea să se comporte așa. Dar când personajul principal era cineva ca ea, o femeie de o anumită vârstă și cu o anume poziție, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte zdruncinată de prezența lor acolo. Dar cel mai zdruncinată eram de prezența lui Luke. Fuseserăm atât de apropiați, comunicaserăm așa de lesne, așa că acum eram devastată de răceala dintre noi. întotdeauna când fuseserăm împreună, Luke mă tratase cu o afecțiune generoasă, de-a dreptul sălbatică. Dar acum stătea în capătul celălalt al camerei, apărat de un câmp de forță invizibil care mă avertiza să nu încerc, sub nici o formă, să-l ating. Cum merge, Rachel? a încercat el, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deja ți-am răspuns. Nu numai o dată. —Mi-ai...? — Imaginea inițială pe care ne-o formăm despre noi înșine pornește de la părinții noștri, mi-a explicat Josephine cu o răbdare desăvârșită. Iar părinții tăi te-au desconsiderat - deși cu multă afecțiune. Nu! — Unii oameni pun la inimă mesajele negative pe care le primesc cu privire la persoana lor. Alții, mai rezistenți, ridică din umeri la orice fel de critică... De fapt, mi-am dat seama că multe din lucrurile pe care mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ridicat de la masă, după ce ne prefăcuserăm a fi niște femei mature, Misty mi-a atins obrazul cu mâna. Era un gest neobișnuit pentru ea, dar am stat acolo și am lăsat-o să mă mângâie, simțind pentru ea compasiune, afecțiune și o stranie formă de prietenie. Era ca o floricică ivită dintr-un pământ pârjolit. Vezi, mi-a zis Chaquie mai târziu, zâmbindu-mi satisfăcută. — Ar trebui să te angajezi la Națiunile Unite, am zis eu cu o falsă acreală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mama și tata au venit și ei acasă și au fost invitați să-și dea cu părerea despre părul meu din care se-alesese praful. Mama a spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus Chris morocănos și m-a îmbrățișat într-un fel așa de straniu că mi s-a părut că vrea să mă sugrume. în lumea de afară, gesturile spontane de afecțiune nu sunt prea simplu de exprimat pentru noi, dependenții de droguri aflați în perioada de recuperare, m-am gândit eu cu inima strânsă. în centrul de tratament ne îmbrățișam la fiecare cinci minute. Dar printre civili situația era diferită. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să sesizăm nimic. Hai să mergem la plimbare și să vedem pe unde ajungem, a propus Chris. în timp ce hoinăream pe străzi, mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi se ridica de pe față. Helen mi-a mângâiat cu stângăcie mâna, iar eu am fost așa de emoționată de încercarea ei de a-și manifesta afecțiunea pentru mine încât ochii mi s-au umplut de lacrimi. Pentru a optzeci și noua oară pe ziua aia. —E mamă, mi-a spus Helen cu înțelepciune. E de datoria ei să urle la noi. Dacă n-ar mai urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crede că DA e, de fapt, o agenție matrimonială. Francie, matahală mincinoasă! —Nu-i haios? Sigur, gândește-te ce dezastru a fost când ai ieșit cu un dependent de droguri care abia s-a lăsat. Nola m-a privit cu afecțiune. —N-ai vrea să mai pățești așa ceva, nu? Ai prea mult respect pentru propria ta persoană. Nu era adevărat, dar îmi plăcea așa de mult de Nola că n-aveam inima s-o contrazic. — Toată chestia cu Chris a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nenorocită ca și tine. La fel de confuză și de șocată! Când am dat ochii cu tine, mi-am spus: „Cu voia Domnului, iată-mă pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat Nola cu afecțiune. Suntem absolut la fel. Chestia asta m-a îmblânzit. îmi doream să fiu ca Nola. Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut, relaxat, în spatele meu, fumând un trabuc de contrabandă, chestie cu care numai el putea să scape basma curată. Harry și-a așezat o mână, plin de afecțiune, pe umărul lui Bea, apoi a scos un fel de urlet scurt de lup către mine. — Atenție, bărbați ai New York-ului - s-a aplecat să mă pupe - Domnișoara Truman a ieșit, din nou, pe piață. Notă adițională: îl ador, ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Marele Gatsby. Iar Randall- care se întindea atletic, astfel încât tricoul de polo i s-a ridicat, dezvăluind o bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
diferit de acela în care fusesem crescută eu. — Claire, te iubesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă pe obraz. M-am uitat la Randall. Era așa de frumos în haina lui de cașmir, încât inima mi s-a umplut de afecțiune pentru el. Era un dulce - și un fiu model. Uneori, faptul că eram prietena lui încă mi se părea ireal - încă mi-l aminteam în tricoul lui de rugby, întinzându-mi paharul de bere Pabst Blue Ribbon. — și eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îmi plac la nebunie, i-am răspuns. Îți mulțumesc foarte mult. Cadouri generoase de la frumosul și minunatul meu prieten... știam că era ceva la care multe femei visau, dar eu tot mi-aș fi dorit ca Randall să-și exprime afecțiunea fără să-și devalizeze cardul. — Are loc în week-end-ul ăsta vreun eveniment cu etichetă de care eu n-am știut? l-am întrebat. — A, am plănuit, pentru mâine seară, o cină cu câțiva dintre prietenii părinților mei. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mutare de șah și mat. Pentru o clipă, Wilt aproape căzu în sentimentalism și se gândi la iubire, dar apoi își reaminti cât de periculos era subiectul. Ar face mai bine să se limiteze în continuare la indiferență și la afecțiune nedezvăluită. — Să nu trezim leul care doarme, murmură el. Era o părere pe care o împărtășeau și soții Pringsheim. Și când au fost ridicați de pe ambarcațiunea lor de o vedetă a poliției, și când au ajuns la țărm, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu toate acestea, își amintea de lunile petrecute cu ea ca de o perioadă fericită, o vreme a solidarității și afecțiunii reciproce; acum că își regăsise sora, trăia plăcerea necontenită de a putea să își asume din nou rolul de frate mai mare. Era pentru ea prieten și protector, îndrumător și sprijin, era o stâncă. În timp ce își recăpăta puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
puiul meu? mi-a șoptit. Fetița mea face bine? — E bine, i-am răspuns. Abia așteaptă să te vadă iar, dar e bine. Minor era deja în apropierea noastră, părând să nu fie prea plăcut impresionat de această manifestare de afecțiune familială. — Draga mea, a spus el, ar trebui să te întorci sus și să te întinzi. Nu e o jumătate de oră de când aveai peste treizeci și opt de grade și nu e bine să umbli pe picioare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]