13,008 matches
-
cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut cu precizie în revistă, după ce le-a examinat la fața locului, toate excavațiile și descoperirile arheologice legate de paleoliticul superior din Marea Britanie. Între altele, în această lucrare ea a descris cea ce ea a numit industria paleolitică Cresweliană. Cu această carte ea a obținut la Oxford titlul de bacalaureat în științe. La îndemnul lui Henri Breuil
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Asiei, se aflau în pragul revoluției neolitice și au fost precursorii primilor agricultori din regiune. Cultura lor materială era bogată și urmele ei reflectă o societate complexă în curs de sedentarizare. În octombrie-decembrie 1928 Dorothy Garood a condus o expediție arheologică în Kurdistanul irakian, împreună cu Turville-Petre și alții. Angajată din anul 1929 ca cercetătoare la Colegiul Newnham din Cambridge, unde studiase în trecut, s-a întors în Palestina pentru a întreprinde săpături pe muntele Carmel(1929-1934). Și aici i s-au
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
semi-peșterii „La Gravette“ de la Bayac în departamentul Dordogne din Franța. Urmele acestei culturi de unelte s-au găsit în Franța,Spania,Italia,Belgia,Germania,Austria, Cehia și Anglia. În anii prebelici încă a mai efectuat cercetări în locuri de excavații arheologice din Anatolia și peștera Bacio Kiro din Bulgaria(1938). În 1938, pentru lucrarea ei,„Epoca Pietrei pe Muntele Carmel” Dorothy Garrod a obținut titlul de doctor în științe al universității Oxford. După ce, din 1934 a deținut postul de directoare de
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
să fie și "membră a Universității". Nu s-a simțit adesea în apele ei în poziția ierarhică universitară, mai ales in ceea ce privește răfuielile în probleme administrative , fiind cel mai mult atrasă de cercetare, de munca riguroasă în conducerea săpăturilor arheologice și analiza minuțioasă a materialului descoperit, iar apoi sistematizarea rezultatelor în cărți care au rămas clasice. În anii celui de-al Doilea Război Mondial munca de cercetare la Cambridge a cunoscut o perioadă de stagnare. Între anii 1942 - 1945 Garrod
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
înrolat voluntar în Serviciul fotografic de informații (Photographic Intelligence Service), în așa numita Medmenham Air Intelligence Unit, o unitate auxiliară de femei a aviației militare britanice. Experiența dobândită în această muncă i-a permis ulterior să se perfecționeze in prospecțiuni arheologice aeriene sau așa numita arheologie aeriană. În 1949 la invitația prietenei și cercetătoarei Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
muncă i-a permis ulterior să se perfecționeze in prospecțiuni arheologice aeriene sau așa numita arheologie aeriană. În 1949 la invitația prietenei și cercetătoarei Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din departamentul Vienne în partea de centru-vest a Franței. Cu acest prilej cele două cercetătoare au dezvelit noi basoreliefuri și exemplare de arta preistorică parietală din epoca Paleoliticului târziu. Astfel, pe
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
își întoarce capul. Aceasta era o porțiune dintr-o friză magdaleniană din așa numitul adăpost Abri Bourdois., După 1952, când s-a pensionat de la universitate, a petrecut cea mai mare parte a timpului în Franța, consacrându-se în continuare muncii arheologice. În anii 1958 - 1964 a condus săpături în Liban, la Bezez și Adlun, în cursul cărora s-a simțit rău și a presimțit că acestea vor fi ultimele ei activități pe teren. În vara anului 1966 a trebuit să petreacă
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Ranulph Garrett. A absolvit cu un certificat în antropologia fizică în anul 1922 și cu o diploma în anul 1924. După încheierea studiilor la Oxford a plecat în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic, și a studiat la Școala arheologică britanică din Ierusalim. În anul 1925 s-a alăturat profesorului John Garstang, directorul Școlii amintite, precum și director al Serviciului Antichităților din Palestina mandatară, și a întreprins excavații în două din peșterile de pe cursul inferior al Wadi al Amud (ebr. Nahal
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
arhitect), Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini au avut un rol fundamental în răspândirea limbajului renașterii, ca un rezultat al evoluției de la cultura gotică-târzie spre eleganța nudului elenic redescoperit în cercetările arheologice, naturalismul atent la detalii și tri-dimensionarea prin noua perspectivă, mai mult intuită decât reală a lui Brunelleschi și Alberti. Și sculptorii, în prima jumătate a secolului XV, au adoptat noile formule spațiale ale Renașterii în sensul fluidizării și omogenizării planurilor
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
degradată în decursul timpului ca urmare a factorilor naturali (condițiile speciale de climă) și a intervențiilor umane necorespunzătoare. La începutul secolului al XXi-lea au fost începute o serie de lucrări de restaurare ale bisericii monument istoric. După finalizarea cercetării arheologice (2000-2001), nivelurile pavimentului bisericii și al trotuarului exterior au fost coborâte la nivelul original. În perioada 2001-2002 s-au executat lucrări de conservare și restaurare a picturii murale de pe pereții naosului în cadrul unui proiect de cercetare inițiat de MLPTL, în
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
slujbele au început să se țină doar în noua biserică, construită la circa 100 m de biserica veche, s-a construit un spațiu exterior pentru arderea lumânărilor, au început să se realizeze lucrări de izolație termică și de hidroizolație. Săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii au dus la descoperirea unei necropole boierești, aici fiind înmormântați, pe trei niveluri, peste 25 de oameni. După cum a declarat starețul Luca Diaconu al Mănăstirii Popăuți, ""cele mai importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba despre
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
colaborarea elenilor din oraș. Prin portul Acra au avut acces în Iudeea legiunile române în frunte cu Flavius Vespasianus, venite pentru a reprima răscoală, și aici au fost cartiruite forțele care au participat la expediția militară în vederea cuceririi Galileei. Săpături arheologice la nord-vest de Tell Akko au găsit un mare cimitir, utilizat între mijlocul secolului I și începutul secolului al IV-lea - cimitirul coloniei Claudia Ptolemais. El cuprindea altare și pietre de mormânt, resturi de sacrificii de animale, obiecte de sticlă
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Lăcașul de cult are hramul Sfântul Ierarh Nicolae (sărbătorit în fiecare an la 6 decembrie). Biserica „Sfântul Nicolae”-Prăjescu din Suceava a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . În urma săpăturilor arheologice s-a demonstrat că terenul de lângă actuala biserică a fost locuit permanent începând cu prima jumătate a secolului al XIV-lea. Aici s-au descoperit materiale ceramice (fragmente de vase, cahle) din prima și din a doua jumătate a secolului
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
Alexandru cel Bun (1400-1432) din prima jumătate a timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și Iliaș I (1432-1433, 1435-1436, 1436-1442). Extinderea cimitirului s-a făcut treptat pe fosta zonă unde s-a aflat locuința distrusă prin ardere. În timpul săpăturilor arheologice pentru lărgirea străzii Simion Florea Marian, din 1959, au fost descoperite monede moldovenești în grădina Tarnavschi de lângă Biserica "Sf. Nicolae" (într-o groapă de circa 1,50 m adâncime în care s-au mai găsit și fragmente de vase și
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
în grădina Tarnavschi de lângă Biserica "Sf. Nicolae" (într-o groapă de circa 1,50 m adâncime în care s-au mai găsit și fragmente de vase și de plăci ornamentale - cahle întregi și fragmentare, precum și în umplutura unui cuptor). Complexul arheologic a fost datat în a doua jumătate a sec. al XV-lea și începutul sec. al XVI-lea. Patru monede moldovenești emise în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care au fost descoperite în locul menționat mai sus, se află
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
locuirea de lângă Biserica "Sf. Nicolae" în prima jumătate a secolului al XV-lea, aceasta fiind din aceeași perioadă. În mai 2010, arheologii Florin Hău, Ștefan Dejan și Ion Mareș de la Muzeul Bucovinei din Suceava au efectuat o serie de cercetări arheologice preventive pe suprafața vechiului cimitir parohial, amplasat la o distanță de 11 m de latura de nord a bisericii. Au fost descoperite 60 de morminte, înhumările și reînhumările având loc într-o perioadă întinsă din prima jumătate a secolului al
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
de nord a bisericii. Au fost descoperite 60 de morminte, înhumările și reînhumările având loc într-o perioadă întinsă din prima jumătate a secolului al XV-lea și până în secolul al XVII-lea. În morminte s-a găsit un inventar arheologic format din monede de argint și de cupru, un inel de cupru, nasturi globulari de argint aurit și de aramă, fragmente de țesături cu fir de argint aurit. În două morminte s-au găsit groși din timpul domniei lui Alexandru
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
că lăcașul de cult ar fi fost construit în jurul anului 1550 de către voievodul Iliaș Rareș (1546-1551), fiul lui Petru Rareș, având ca sursă o notiță de mână, aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf.
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
în spațiul est-carpatic prin amplasarea sa sub nivelul solului (biserică semiîngropată). În octombrie 2016, a fost anunțat un proiect de restaurare a monumentului, finanțat de către Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturală. Proiectul urmează să fie implementat de Centrul de Cercetări Arheologice al Republicii Moldova, fiind prevăzute consolidări ale zidurilor și a picturii. Prima etapă a proiectului se va desfășura pe parcursul unui an.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Căușeni () [Corola-website/Science/316616_a_317945]
-
în apropiere de Curtea Domnească. Are hramul "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul", sărbătorit în fiecare an, în ziua de 24 iunie. din Suceava a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că pe locul bisericii actuale a existat alt lăcaș de cult care datează cu siguranță din perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Urmele bisericii din secolul al XV-lea au fost identificate prin săpăturile
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
au scos la iveală faptul că pe locul bisericii actuale a existat alt lăcaș de cult care datează cu siguranță din perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Urmele bisericii din secolul al XV-lea au fost identificate prin săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii actuale. În biserică se află o piatră pentru păstrat jarul, care are scris cu litere slavone anul 1481. Pe baza acestei descoperiri, arheologii au presupus că reparațiile bisericii au fost efectuate după 1476, când orașul Suceava a
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
Pe baza acestei descoperiri, arheologii au presupus că reparațiile bisericii au fost efectuate după 1476, când orașul Suceava a ars în urma incendierii lui de către armata turcă condusă de sultanul Mahomed al II-lea. Între anii 1987-1989 au fost întreprinse cercetări arheologice și în curtea Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. La circa 6 m spre sud de aceasta, a fost dezvelit un edificiu de piatră cu lungimea de 11,75 m și lățimea de circa 4,50 m, situat în afara Curții Domnești. Clădirea
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
situat în afara Curții Domnești. Clădirea cu beci a fost datată „la sfârșitul secolului al XIV-lea (și cel mai târziu în primii ani ai secolului următor)”, fiind funcțională până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Cele mai vechi descoperiri arheologice certifică existența unui cimitir și, implicit a Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”, în prima jumătate a secolului al XV-lea. În curtea bisericii a fost descoperit, cu ocazia săpării unui șanț, la 0,60 m, un mormânt în care a fost
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
1551 în municipiul Suceava. Ea se află situată în centrul orașului, pe Bulevardul Ana Ipătescu nr. 14. Biserica „Învierea Domnului” din Suceava a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Cercetările arheologice efectuate la acest monument în anul 1983 au relevat existența a numeroase construcții fie din lemn, fie din cărămidă, care se succed fără întrerupere pe aceeași suprafață într-un interval de timp cuprins între a doua jumătate a secolului al
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare , fiind format din 3 obiective: În apropierea actualei biserici cu hramul "Sf. Dumitru" au existat două edificii de cult mai vechi ale căror vestigii au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate între anii 1967-1969, când s-a restaurat turnul clopotniță construit de Alexandru Lăpușneanu. Prima biserică a fost construită în ultimul sfert al secolului al XIV-lea, în curtea actualului locaș de cult. Istoricul Petre Ș. Năsturel a avansat ipoteza
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]