12,003 matches
-
cunoaștere. În locul unei structuri piramidale rigide și susceptibile de comportamente predictibile, omniprezentă până atunci, apare o diversitate de forme structurale non-ierarhice, în general de tip rețea; comportamentele tipice pentru actorii din cadrul lor sunt de factură antreprenorială, dar ele pot întruni atributele profesionismului managerial, chiar dacă piramida ierarhică pare a se fi inversat. Pentru a face mai clare distincțiile sugerate mai sus, în figura 2.2 și tabelul 2.3 se prezintă, sub forma diagramelor de structură și, respectiv, a unei grile de
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
chiar dacă piramida ierarhică pare a se fi inversat. Pentru a face mai clare distincțiile sugerate mai sus, în figura 2.2 și tabelul 2.3 se prezintă, sub forma diagramelor de structură și, respectiv, a unei grile de comparație, principalele atribute ale modelului organizației ierarhice și ale alternativei non-ierarhice, ilustrată prin alte două modele: organizația anarhică și cea centrată pe memorie. Corespunzător criteriului funcțional, practicile manageriale din organizațiile bazate pe cunoaștere sunt cele din generația a V-a. A devenit evident
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
preluarea unei distincții sesizate inițial de epistemologul Polanyi: cea între cunoașterea explicită (articulată), care este formalizabilă, accesibilă și comunicabilă, pe de-o parte, și cunoașterea implicită (tacită), care este subtilă, profund personalizată, neformalizată și difuz prezentă în contextul organizațional. Unele atribute suplimentare, propuse de Hedlund, sunt redate în tabelul. Niveluri de manifestare a comportamentului organizațional Forme de cunoaștere organizațională Individ Grup Organizație Cunoaștere articulată (explicită) calificări profesionale memorii permanente proiecte reguli de cooperare structura organizațională norme și proceduri de lucru colecții
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
a cunoașterii, prezentă la purtători umani (indivizi și grupuri), cât și la dimensiunea ei artificială, prezentă în sistemele informatice inteligente. Structura conceptuală a bazei de cunoștințe a organizației este redată schematic în figura următoare. Astfel concepută, baza de cunoștințe prezintă atributele unei memorii organizaționale extinse, menită să susțină cognitiv proiecte autonome specifice și să beneficieze cumulativ de rezultatele lor. Mizele strategice enunțate mai sus angajează actorii organizaționali în comportamente articulate sinergic, și anume de co-elaborare (generare interactivă de cunoștințe noi), co-învățare
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
și René Girard, P. realizează o „sistematică a personajului literar” bazată pe relația dintre identitate și alteritate. Utilizând ca punct de referință sistemul persoanelor gramaticale, teoreticianul distinge trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește în funcție de un „Tu”, un subiect veritabil constituit prin raportul cu alteritatea: Bernard din Falsificatorii de bani de Gide sau personajele lui Dostoievski) și trialogic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
sau independente: procedura de analiză le implică simultan și în același fel. Tehnicile de interdependență sunt folosite pentru a identifica structura datelor, fie prin reducerea variabilelor, fie prin gruparea obiectelor sau a cazurilor, fie prin reprezentarea relațiilor dintre obiecte și atributele lor pe o hartă perceptuală. Acestora le sunt dedicate următoarele capitole ale cărții. Unul dintre motive este acela că majoritatea cărților de tehnici statistice avansate se concentrează asupra tehnicilor de dependență. Ca urmare, tehnicile de interdependență sunt mai puțin cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
putea înțelege și analiza un fapt sau fenomen social, sociologul obișnuiește să construiască un model teoretic, care să redea cât mai bine realitatea. Modelul conține conceptele și termenii necesari pentru a descrie obiectele, relațiile observate și presupuse dintre obiecte, precum și atributele lor. Prin model este dată o reprezentare a faptului sau fenomenului social. Acuratețea construcției este cu atât mai mare cu cât obiectele și relațiile dintre ele sunt mai corect identificate. Modelul este folosit pentru a înțelege observațiile, pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
alte informații care încă nu au fost observate. Astfel, pe de o parte, modelul clarifică și completează informațiile observate și, pe de altă parte, orientează investigația pentru obținerea de noi informații. Cercetarea empirică presupune operaționalizarea modelului teoretic. Fiecare concept și atribut sunt transformate în variabile observabile (ce pot fi direct măsurate) sau în variabile latente, derivate din cele observabile. Relațiile dintre obiecte sau fenomene sunt definite ca relații între variabile. Modelul empiric are un grad ridicat de formalizare și se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
sau independente. Procedura de analiză le implică simultan și în același fel. Tehnicile de interdependență sunt folosite pentru a identifica structura datelor, fie prin reducerea variabilelor, fie prin gruparea obiectelor sau a cazurilor, fie prin reprezentarea relațiilor dintre obiecte și atributele lor pe o hartă perceptuală. Fiecare dintre aceste grupuri de tehnici este alcătuit din mai multe tipuri de analiză, după cum urmează. Tehnicile de dependență variază în funcție de numărul variabilelor dependente și tipul de relații de dependență și de scala de măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Analiza multivariată de interdependență" Tehnicile de interdependență investighează simultan relațiile în cadrul unui set de variabile. Scopul principal al acestor tehnici este acela de a dezvălui structura „ascunsă” a datelor: de a identifica modele de grupare a variabilelor, cazurilor, obiectelor sau atributelor. Analiza factorială și analiza componentelor principale, tratate în același capitol întrucât au aceeași logică și implică același aparat matematic, reduc un set de variabile intercorelate la un număr mic de variabile (factori latenți), neobservabile empiric, care explică structura de relații
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
sau preferințe ale respondenților, transformate în distanțe între obiecte. Criteriile care constituie baza evaluării nu sunt specificate (și pot rămâne neformulate chiar celor care fac evaluarea). În schimb, ele pot fi interpretate ca dimensiuni de grupare a obiectelor, pe baza atributelor lor obiective. Analiza de corespondență și analiza de omogenitate, care este o extindere a celei dintâi, investighează relațiile de asociere dintre variabilele calitative și dintre categoriile acestora, producând o reprezentare grafică de dimensiuni reduse în care categoriile similare sunt așezate
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
obiectelor și încearcă să obțină un spațiu multidimensional în care pozițiile obiectelor reflectă cât mai bine această apreciere generală. Metoda este în general asociată cu scalarea multidimensională. În contrast, metoda compozițională pornește de la un set de cazuri, variabile, obiecte sau atribute și încearcă să formeze o reprezentare sau evaluare pe baza combinațiilor (interrelațiilor) dintre acestea. Compunerea datelor (cazuri, variabile, obiecte sau atribute) într-o structură cu dimensionalitate redusă se face pe baza unei măsuri de similaritate, definită în mod particular pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
în general asociată cu scalarea multidimensională. În contrast, metoda compozițională pornește de la un set de cazuri, variabile, obiecte sau atribute și încearcă să formeze o reprezentare sau evaluare pe baza combinațiilor (interrelațiilor) dintre acestea. Compunerea datelor (cazuri, variabile, obiecte sau atribute) într-o structură cu dimensionalitate redusă se face pe baza unei măsuri de similaritate, definită în mod particular pentru fiecare tip de problematică. Această metodă este asociată celorlalte tehnici de analiză multivariată de interdependență, tradiționale (analiza factorială, analiza cluster) și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
clasă politică în sensul lui Mosca etc.) și raporturile dintre acestea 6. Relația trebuie înțeleasă ca proprietate a conectării a cel puțin două unități de analiză (fie ele indivizi, organizații, evenimente sociale, preferințe, apartenență la o organizație etc.). Relațiile, spre deosebire de atribute (caracteristici, însușiri), care sunt intrinsece unității de analiză, sunt dependente de context și se transformă sau dispar atunci când una dintre părțile relevante este îndepărtată sau când contextul în care au apărut ori dezvoltat se schimbă. Dacă anul nașterii, genul, nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
sau atașate acestuia indiferent de context, relația sa de prietenie cu alt individ se schimbă dacă se schimbă domiciliul, locul de muncă, statutul marital sau regimul politic. Caracteristicile relaționale ale unui câmp social pot da seama de fenomene pe care atributele individuale și analiza lor la un nivel de complexitate mai ridicat sau mai coborât nu le pot explica. De exemplu, structura relațiilor de prietenie și a diferendelor în cadul unui grup de muncă formal poate explica performanța acestuia, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
acestuia, într-o manieră pe care analiza vârstei, experienței, productivității individuale etc. nu o poate face. Prin aceasta nu vreau să spun că analiza de rețea este mai utilă în explicarea comportamentelor, evenimentelor, fenomenelor sociale etc., decât analiza de tip atribut. Nici că acest tip de analiză trebuie să-l înlocuiască pe celălalt. Ceea ce doresc să arăt este faptul că analiza de rețea vine să completeze analiza de tip atribut și că, în acest sens, este uneori extrem de puternică în înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
în explicarea comportamentelor, evenimentelor, fenomenelor sociale etc., decât analiza de tip atribut. Nici că acest tip de analiză trebuie să-l înlocuiască pe celălalt. Ceea ce doresc să arăt este faptul că analiza de rețea vine să completeze analiza de tip atribut și că, în acest sens, este uneori extrem de puternică în înțelegerea și explicarea fenomenelor respective. Un alt lucru care trebuie înțeles este faptul că relația, rezultat al conectării a cel puțin două unități de analiză, nu se referă doar la
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
o relație dată de faptul că au un același interes particular, fără ca ele să fie conștiente de acest lucru sau să și-l fi împărtășit. Într-un sens, relația este dată aici de faptul că cele două persoane au același atribut. Acest lucru este extrem de important, căci indică o lărgire imensă a metodelor și tehnicilor de analiză de rețea: aceasta poate fi realizată prin metode și tehnici care folosesc date de tip atribut, și nu doar date de rețea. Tehnicile statistice
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de faptul că cele două persoane au același atribut. Acest lucru este extrem de important, căci indică o lărgire imensă a metodelor și tehnicilor de analiză de rețea: aceasta poate fi realizată prin metode și tehnici care folosesc date de tip atribut, și nu doar date de rețea. Tehnicile statistice de analiză multivariată de interdependență, utilizate în identificarea proprietăților structurale ale unui câmp social, folosesc date de rețea definite în toate aceste sensuri. Studiul rețelelor sociale se poate realiza la diferite niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
și comunică unul cu celălalt sau că între ei există relații reciproce de prietenie. Abordarea structurii câmpului social după principiul echivalenței structurale permite folosirea unor tehnici de analiză multivariată care prelucrează atât date de rețea, cât și date de tip atribut. Relațiile pot fi definite, în acest caz, în cel mai larg sens, așa cum s-a arătat mai sus. Evident, tehnicile statistice pe care le putem folosi pentru a identifica pozițiile și relațiile dintre acestea sunt multe, iar alegerea uneia adecvate
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
pentru aceeași bază de date putem realiza o scalare multidimensională pentru similarități - similaritatea este dată de faptul că valorile luate de cele două variabile pentru cazurile de pe linii sunt aceleași 1. Dacă baza de date definește relațiile în termeni de atribute, vom realiza o analiză de omogenitate 2. Cum se vede din această trecere în revistă succintă a modurilor de analiză prin care putem identifica structura unui câmp social,felul în care definim conceptele principale cu care lucrăm influențează decisiv alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
socială, una sau alta dintre tehnicile multivariate de interdependență ne va fi de folos în rezolvarea problemei de cercetare. O dată familiarizat cu tehnicile de interdependență, deosebit de utile în deslușirea structurii unor câmpuri sociale, a structurii de relații între obiecte ori atribute sau în investigarea unor fenomene complexe, cititorul va înțelege, din acest exemplu scurt, complexitatea problematicii cercetării sociale și legătura organică dintre teoretic și empiric, dintre concepte și date. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Analiza factorialătc "Analiza factorială" Ce este analiza factorială
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
prezente în alegeri) și așa mai departe. Scalarea multidimensională este bazată pe comparații între obiecte. Datele de similaritate nu includ judecăți de valoare (în termeni de „bun” sau „rău”) în compararea obiectelor. În schimb, datele de preferințe încorporează valorizarea unor atribute ale obiectelor, în comparații în urma cărora un obiect este preferat altui obiect. Orice obiect este evaluat atât după dimensiuni obiective, cât și după dimensiuni subiective (sau dimensiuni percepute). De exemplu, un candidat la președinție poate fi evaluat după etnie și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
dar și după dimensiuni subiective cum ar fi sinceritatea, farmecul, carisma, frumusețea, capacitatea de a fi un lider sau de a impune. Pentru exprimarea judecății de similaritate sau a preferinței, subiecților li se pun în general întrebări care nu specifică atributele în funcție de care să se poată face comparația obiectelor. Dimensiunile subiective după care oamenii apreciază obiectele trebuie descoperite, nu impuse de cercetător. Chiar dacă două obiecte au aceleași caracteristici obiective, ele pot fi evaluate diferit, pentru că sunt percepute diferit după dimensiuni subiective
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
este o tehnică de analiză decompozițională. Ce înseamnă acest lucru? Metodele decompoziționale prelucrează măsuri globale sau generale de similaritate, pe baza cărora sunt produse hărți perceptuale ale poziționării relative a obiectelor. Ca atare, are două avantaje principale: (1) nu folosește atribute ale obiectelor, ci numai percepțiile și evaluările subiecților asupra obiectelor, și (2) pentru că fiecare subiect furnizează o evaluare a similarității dintre obiecte, se pot construi hărți perceptuale atât pentru fiecare subiect, cât și una agregată, care să încorporeze evaluările tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]