12,077 matches
-
i se adresă primul, apostrofându-l cu obișnuitul său ton zeflemitor. — Ei bine, până la urmă, ai Început lucrul la Ospățul acela al dumitale? Acea sumă a Înțelepciunii despre care ne-ai vorbit? Dante ceru din nou să i se umple cupa. După ce cruciatul execută comanda, poetul o luă cu amândouă mâinile, rămânând nemișcat În acea poziție, cu buzele strânse. Apoi, după câteva clipe, se scutură. — Nu. Opera aceea, care Îmi părea atât de oportună acum câteva zile, În ultimele ceasuri și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus... eu am văzut. Își afundă la loc privirea În cupă, ca și când ar fi vrut să alunge o amintire chinuitoare. Dante era sigur că În acele cuvinte exista un sens ascuns. Era ca și cum Cerul al Treilea ar fi Început să vorbească În alegorii. — Dar, chiar dacă În mintea lui Dumnezeu Între ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dreaptă În finitudinea timpului care ne este dat, acea ordine pe care crima o corupe. — Se pare că pui mare preț pe ordinea a ceea ce se consumă pe Pământ, cu toate mizeriile sale. Și totuși... Cecco d’Ascoli Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și toți cer milă. Asta vor! Iar în grădină sapă tata ... Rondelul căutărilor zadarnice Nu căuta că-i în zadar Acolo nu mai e nimic. Căci am luat din buzunar Și cel din urmă firfiric. Mi-e dor de-o cupă de Cotnar, De o friptură, de un mic Dar nu mai caut, e-n zadar, Acolo nu mai e nimic. Amor zici tu că-mi dai în dar Și-un sân ai scos de sub ilic, Mă răscolești ca pe-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu Ca-ntr-un blestem, sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu; Vorbeau cu El în ruga lor, străbunii Când l-am simțit în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Trudind să șteargă chinul din memorii. Mângâiam acele vise zdrențuite, Adăstând pe margini de durere Atunci când te-am chemat să-mi fii, iubite Toiagul alb prin lumea de tăcere... Am dispărut lăsându-ți semne prin zăpezi Și lacrimi înghețate-n cupe de necaz De vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi Să îmi aduci surâsul iarăși pe obraz... Toamnă târzie Se-așterne-n suflet argintul multor brume Răvășind trăiri presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl s-ascundă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scara vieții, trepte în goană am suit. Purtând mereu credința am plâns și am zâmbit, Și am căzut adesea dar, vezi, nu m-am oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit. De cupa răzbunării am fost ades tentat. dar bând din a-mpăcării, să iert am învățat. Acuma știu ce-i omul și dușman și amic, seninul și furtuna. N-a mai rămas nimic. Nu stiu ce-i veșnicia Și nici nu voi afla. Dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
niște lacrimi, cerul se învinețește și plouă, plouă perdelele s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt singur și te strig cu disperare, Tu nu-mi răspunzi, aud doar niște șoapte; E vântul care suflă, cum se pare, Spunându-mi: "Ea nu vine-n astă noapte!" Mă-ntind tăcut pe-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un cer(c) ce nu subjugă, Ca timpul, care-n cerc ne e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spânzurat. Și mă dor plutirile hoinare, gânduri ninse încă mă mai dor! Ani topiți în lacrime de zare, s-au pierdut prin ceața unui zbor. De inimă sărată Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic, același derbedeu, ce-l știi de când, părinte, n-ai somn de răul meu. Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zice Sena, Steaua și Dinamo, mă înțelegeți? — Iar bați cîmpii, zice domnul Președinte, dar dacă stau să mă gîndesc, exemplul nici nu e chiar așa de rău. Nu vă spun eu? se însuflețește Sena, n-ați văzut ultima finală de Cupa României? — Nu sînt microbist, zice domnul Președinte, am auzit doar niște zvonuri. — Păcat, pentru că nici nu știți ce ați pierdut, spune Sena. — Au fost cumpărați arbitrii? își dă domnul Președinte cu presupusul. Asta n-ar mai trebui să mire pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar cîteva minute înainte de final, că n-a avut curaj să treacă peste decizia tușierului, care a rămas cu fanionul jos. — Nici unii nici alții nu știu să piardă, își dă cu părerea domnul Președinte. Ce e așa de importantă o cupă? — Chestii de orgoliu, explică Sena, gîndiți-vă cine era la oficială. Toți generalii țării în frunte cu fratele și juniorul Geniului. Ca să nu-i mai punem la sooteală pe restul de activiști și membri de partid. — De parcă fără fotbal nu s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iscat așa un scandal. — Păi stați că încă n-am ajuns la sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă mare, prin grija doamnei Amalia, căci domnișoara Marta abia făcea față asalturilor curtezanilor Întocmai ca la balurile din casa Lendvay. Noroc cu războiul care i-a rărit atât de mult Încât ar fi putut jura că Marta va rămâne nemăritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
singură dezamăgirea unei Întâlniri ratate. Chiar dacă totul nu era decât o Închipuire. Se gândea că spirala scării de piatră ducea de bună seamă În pod și de acolo În cer unde era loc destul pentru un dans, două chiar, Înainte de cupa de șampanie a Anului Nou de care Îi mai despărțeau o singură zi. Apropie pick-up-ul vechi al lui Szántó de geamul larg deschis al atelierului, alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând ușor butoanele radioului Bucur și comandă brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În urmă cu mulți ani, tot aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de șampanie! 6. Unul dintre cei trei chelneri scoase dintr-o cutie Îmbăcată În pluș vișiniu o cupă pentru șampanie pe care erau inscripționate literele I. B. mare, În culorile brândușei de toamnă. Un alt chelner a turnat șampanie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de șampanie! 6. Unul dintre cei trei chelneri scoase dintr-o cutie Îmbăcată În pluș vișiniu o cupă pentru șampanie pe care erau inscripționate literele I. B. mare, În culorile brândușei de toamnă. Un alt chelner a turnat șampanie În pahar, l-a pus pe o tavă și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
I. B. mare, În culorile brândușei de toamnă. Un alt chelner a turnat șampanie În pahar, l-a pus pe o tavă și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât lumea să poată admira În voie frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât lumea să poată admira În voie frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar de plastic, și rămase apoi nemișcat un timp cu gândul la cuvintele pe care le datora celor ce Înțelegeau acum că În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prefăcându-se că nu observă, asemenea Martei, stânjeneala din privirea fiului lor. Urările fuseseră făcute, felicitările citite, așa că, din acel moment, era dezlegat de orice obligație. Ca și până atunci, de altfel. El Însă ținuse cu tot dinadinsul să ciocnească cupa de șampanie cu ei la miezul nopții, lucru destul de rar În ultimii ani. Fusese o seară plăcută animată de gagurile răsuflate de pe TVR1. Jenantă o vreme, tăcerea deveni asurzitoare. Noroc cu telefonul. Grațian le făcea cuvenitele urări de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu adevărat unde se afla cupa aceea cu sângele lui Isus. Îl suspecta de impostură dar, tocmai de aceea, Îl asculta: pentru candoarea povestirilor sale, greu de ascuns sub un cinism de paradă. Regina lui n-a existat niciodată. Dacă ar fi existat cu adevărat, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de argint În cupele cu șampanie. Să fie acesta Începutul unor Întâlniri repetate! zise Petre, privindu-și oaspeții cu o egală simpatie. Ar fi bine, zise Iolanda. Poate punem și noi umărul la lansarea antenelor parabolice... Parcă le văd plutind În cartier ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]