12,502 matches
-
lui cea mai favorită. În 2007 Radiohead a reinterpretat acest cântec în timpul webcast-ului. Albumul a obținut statutul de aur în Statele Unite în 2001 și de platina în 2006. În 2000, Björk a interpretat rolul Selmei, muncitoarei orbe de fabrică, în dramă muzicală „Dansând cu Noaptea” lui Lars Von Trier și a pregătit coloana sonoră pentru acest film, intitulată „”. Albumul „Vespertine” a fost lansat în 2001. A înfățișat părți orchestrale, coruri, vocal tăcut și teme personale și vulnerabile. Björk a colaborat cu
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
se adaugă locul filmării, puține fiind serialele tv care au fost filmate într-o închisoare propriu-zisă. Succesul de care s-a bucurat serialul încă de la lansare a readus interesul asupra producțiilor care au ca și punct de plecare închisoarea și dramele petrecute în jurul ei. Ideea care a stat la baza acestui serial, aceea a unei persoane care ajunge intenționat în închisoare pentru a salva pe cineva de la moarte, i-a fost sugerată lui Paul Scheuring de către o colegă, Francette Kelley. Deși
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
deja o noapte în închisoare. Cine este responsabil pentru asta ?”". Recenziile primite de serial au fost în mare parte pozitive. Redactorul revistei "Télépoche" a considerat că serialul a reprezentat „lovitura de grație” a stagiunii: „construit ca un puzzle uimitor, această dramă violentă din lumea închisorii își înconjoară publicul cu un suspans captivant”. Marie Barber de la cotidianul "L'Humanité" remarcă fizicul deosebit al actorului Wentworth Miller și totodată inteligența de care dă dovadă Michael Scofield, personajul pe care-l interpretează. Deși recunoaște
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
de la "Le Parisien" recomandă tuturor celor care nu au văzut până în acel moment "Prison Break" să se cufunde în lumea serialului: „Evadarea din închisoare printr-un scenariu machiavelic, personaje contrastante, dese răsturnări de situație și sentimente intense, amestecate cu râs, dramă și chiar romantism”. Ghidul TV Hebdo își avertizează cititorii cu privire la violența anumitor scene ale serialului, dar apreciază că serialul „surprinde prin stilul și ritmul său”, dovedindu-se a fi „o adevărată reușită”. Seria trei a început să fie difuzat din
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
în filmul lui Luc Besson "Taken". Janssen a continuat să lucreze și în televiziune, apărând în episoadele pilot ale serialelor TV "Winters" și "The Fărm". Ambele seriale fiind anulate de către respectivele televiziuni. În 2011, Janssen a debutat că regizor cu dramă "Bringing Up Bobby". Film pentru care a scris și scenariul. În rolurile principale apar Milla Jovovich, Bill Pullman, si Marcia Cross. A reluat rolul lui Lenore Mills în "Taken 2" (2012) și a jucat rolul vrăjitoarei Muriel în "" (2013). Janssen
Famke Janssen () [Corola-website/Science/299453_a_300782]
-
întunecată a justiției, care folosesc orice mijloace pentru a își îndeplini voința. Marile companii americane de benzi desenate sunt Marvel și DC. Marvel încercând să abordeze subiectul genocidului inutil al mutanților datorită diferențelor, iar DC povești mai sumbre, horror și drame. Un alt stil în ceea ce privește ilustrarea benzilor desenate americane spre deosebire de cel de trup ideal gen Marvel/ DC este găsit în benzile desenate publicate de artiști de renume, cum ar fi Frank Miller sau benzi desenate produse independent, acest tip fiind cunoscut
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură. Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque"). În ambele limbi, sensul
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
este Manole care, a doua zi, dis-de-dimineață, cercetează zarea pentru a afla care este femeia destinată zidirii. Propoziția interogativă și interjecția "„vai”" dovedesc suferința meșterului când observă că cea care se apropie este chiar Ana, soțioara lui. Constructorul trăiește o drama de consecință, pentru ca este nevoit să zidească ce are mai de preț. Sperând să schimbe destinul, el se adresează Divinității ca s-o oprească. Cerul se înduplecă și răspunde rugăminților omului, dezlănțuind stihiile naturii, în încercarea de a o opri
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
asupra căruia autorul anonim insistă până la detaliu. Dovedind o deosebită tărie de caracter, Manole își învinge durerea și începe s-o zidească. El suferă nu numai pentru că nu poate înălța mănăstirea, ci pentru ca nu o poate face fără sacrificiul Anei. Drama sufletească se adâncește, dar cel care va învinge este artistul. Focul iubirii se contopește cu focul creației, devenind o forță mistuitoare. Ana acceptă jocul și în timpul zidirii treptate - acesta fiind motivul central al acestei părți - invocă, pe rând, durerea trupului
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
ale Pirineilor; granițele naturale; dușmanul străin -Anglia; Parisul văzut ca centrul Franței. În "Căderea Bastiliei" a vorbit despre: personajul colectiv - poporul; instinctul libertății; rolul Franței de apostol al libertății; solidaritatea poporului. Augustin Jacques Nicolas Thierry (1795-1856) vedea istoria ca o dramă. A studiat rivalitațile de clasă și rivalitățile naționale. A scris "Istoria cuceririi Angliei de către normanzi" și "Scrieri asupra Istoriei Franței". În Anglia vedea o rezistență "națională" a saxonilor împotriva nobililor normanzi. În Franța vedea o dominație a nobilimii germanice france
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Belgrad (Iugoslavia, 1977); premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional din Praga (1977); premiul pentru rezolvarea plastică a secvențelor la Congresul XI al UNITEX din Paris și filmul "Gingașa și tandra mea fiară" (1978), ecranizare a nuvelei "O dramă la vânătoare" de Anton Cehov, care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979). Participă apoi la regizarea a două episoade a filmului "Anna Pavlova" (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuție
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
lipsa lor în poema "Conrad", unde eroul principal e chiar poetul și unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie căutat la lordul Byron. Și-a încercat talentul și în dramaturgie și ne dă o serie de drame istorice, parte în proză, parte în versuri, în care acțiunea e rău condusă și interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte, - Ștefan Gheorghe Vodă sau voi face doamnei tale ce ai făcut jupânesei mele, - Lăpușneanu, după nuvela lui Costache Negruzzi
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
acțiune. Este o narațiune în proza, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai concentrată, personaje mai puține, dramă mai puțin complicată decât la un roman. Termenul de nuvelă provine din franceză ("nouvelle") și înseamnă „noutate”. În limba franceză a pătruns din limba italiană, din "novella", care însemna exact același lucru. Di Francia, un teoretician literar italian, scria că
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]
-
film omonim după această valoroasă piesă de teatru. Adevărata notorietate a lui Caragiale începe cu reprezentarea traducerii, după A. Parodi, a tragediei în versuri "Roma învinsă", la Teatrul Național din București, care avusese cu puțin înainte mare succes la Paris. Drama, în versuri superioare celor originale, fusese remarcată drept excepțională de juriul în care figuraseră Hasdeu, Alecsandri și Maiorescu. Acest succes îl îndeamnă pe Eminescu, de curând redactor la "Timpul", să-l introducă în cenaclul lui Titu Maiorescu, în care se
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
teatru au considerat că potențialul dramatic și poetic al operelor "alchimistului" pot fi adaptate pentru scenă. Alchimistul a fost adaptat și jucat pe scene de pe toate cele cinci continente, în diferite forme - muzical, teatru dansabil sau balet, teatru de păpuși, dramă, operă. În România, Alchimistul se joacă în decembrie 2005 la Teatrul Odeon din București. Cartea va apărea pe Broadway doar sub formă de muzical. Au mai existat și alte cărți adaptate pe scenă (ex: "Veronika se hotărăște să moară").
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
scris în jurnalul său surprinderea sa: "„lucrurile au fost proaste și s-au înrăutățit după 1948 sau undeva pe acolo”". Leigh și-a revenit suficient pentru a juca alături de Olivier în 1953, iar în 1955 cei doi au interpretat trei drame ale lui Shakespeare: "Macbeth", "Titus Andronicus" și "A douăsprezecea noapte". S-au bucurat de succes, primind recenzii pozitive, sănătatea lui Leigh părând stabilă. Noel Coward se bucura de succes cu piesa "South Sea Bubble", care o avea pe Leigh în
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
Leigh a explicat că a jucat „cât mai multe roluri diferite” în încercarea de a învăța cât mai multe despre meseria sa și pentru a risipi prejudecățile referitoare la abilitățile sale. Ea considera comedia mult mai dificil de jucat decât drama, deoarece necesita o precizie mai mare și că accentele ar trebui să cadă pe pregătirea actorului pentru roluri în comedii. La sfârșitul carierei sale, când a jucat în tragedii ale lui Shakespeare, ea a remarcat că „este mult mai ușor
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
mai bună editare sonoră (Charles L. Campbell și Ben Burtt), și Cele mai bune efecte vizuale (Carlo Rambaldi, Dennis Muren și Kenneth F. Smith). La Globurile de Aur 1983, filmul a câștigat premiul de Cel mai bun film la categoria dramă și Cea mai bună coloană sonoră; a mai fost nominalizat la categoriile Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu, și Cel mai bun nou actor pentru Henry Thomas. Asociația Criticilor de Film din Los Angeles i-a acordat filmului
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
de patru tablouri cu scene satirice, care se remarcă prin neobișnuita bogăție narativă. Pe un spațiu relativ restrâns, Hogarth prezintă o mulțime de evenimente și personaje. Ciclul ""Căsătorie la modă"" ("Mariage-à-la-mode", 1744) cuprinde un număr de șase tablouri, care ilustrează dramele căsătoriilor încheiate doar din interes. Creația lui Hogarth este o explozie care marchează momentul nașterii artei naționale engleze. Cu el începe secolul de aur al picturii britanice, care va dura până la jumătatea secolului al XIX-lea. Arta lui reflectă problemele
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe roșii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii razboiului, 1916-18 când soții Minulescu se refugiază la
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
însă până la urmă muzica lui Offenbach, care nu a mai ajuns, cu toate străduințele acestuia, să fie reprezentată. Până la urmă, acesta și-a înscenat pe 27 aprilie 1847 pe cont propriu opera, într-un „concert al unui gen nou”. Această dramă muzicală comică a avut succes, deoarece era pe gustul vremii, având ca protagoniști un aristocrat onorabil și un republican laș, ridiculizat adeseori. Pentru a-și întreține familia Offenbach a frecventat în continuare ca violoncelist seratele pariziene. Însă nu pentru mult
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
pe această scenă, deși nu dorea să se limiteze numai la acestea. Offenbach tocmai avea în vedere reprezentarea "Visului unei nopți de vară" pe muzica lui Mendelssohn Bartholdy și a "Ruinelor Atenei" de Beethoven atunci când a fost descurajat de insuccesul dramei "Le Gascon" de Théodore Barrière (1823-1877), cu care se inaugurase stagiunea la 2 septembrie 1873. Offenbach a renunțat în mod precipitat la aceste proiecte ambițioase, apucându-se în schimb să-și transforme primul său triumf, "Orfeu în infern", într-o
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de franci și păstrându-și drepturile asupra interpretării acelei melodiei. Din păcate, Offenbach însuși nu a dat dovadă de aceeași iscusință în chestiunile financiare și în scurt timp, a ruinat teatrul "Gaîté" cu înscenări exorbitante dar de calitate îndoielnică, precum drama "La Haine" de Sardou, continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei "Geneviève de Brabant". Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei "Wittington and his Cat" în 1875 la Londra nu au mai reușit să acopere deficitul uriaș
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
1936 la Grasset apare piesa "Le Chemin de crête", Plon editează piesa "Le Dard", iar Editura Stock publică "Le Fanal". Marcel alternează creațiile sale filosofice cu cele dramatice, considerând că ele nu sunt decât părțile aceluiași întreg. Conform viziunii marceliene, dramele reprezintă o încarnare concretă a esenței filosofiei lui, iar, complementar, filosofia sa constituie o sublimare a dramaturgiei sale metafizice. În 1937 la Congresul internațional de filosofie de la Paris susține o polemică cu Léon Brunschvicg. În 1938 piesa "Le Fanal" este
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
ele începeau să domine cursele. Unul dintre cele mai bune monoposturi din acel an a fost cel construit de Ferrari. Italienii ar fi trebuit să câștige titlul la pas, dacă nu s-ar fi confruntat însă cu numeroase tragedii și drame - Gilles Villeneuve a decedat în urma unui accident produs în timpul Marelelui Premiu al Belgiei, în timp ce Didier Pironi a suferit un accident în timpul Marelui Premiu al Germaniei care l-a făcut indisponibil pe toată durata sezonului. Deși Ferrari s-a impus la
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]